A
fost odată ce-a fost, de când Hâncu şi Pământul, să ne ţină tot cuvântul, că
acesta-i începutul …
Când Dumnezeu a făcut Pământul, a făcut
şi Soarele şi Luna …
Când Soarele era pe cer, Luna era în
partea opusă a Pământului şi niciodată nu se întâlneau. Şi tare ar fi vrut
să se apropie de frăţiorul ei, Soarele!
Dar, iată că într-o zi, ce se gândi Luna?
Pe când era iarăşi Soarele pe cer, în mijlocul zilei, Luna trimise un cârlig
lung, lung împletit din fir de mătase, ca să tragă Soarele spre ea, să-i fie
mai aproape.
Dumnezeu văzu cârligul trimis de Lună şi
îi plăcu felul în care aceasta îl lucrase. Cu toate acestea îl topi repede şi
apoi o certă:
- Tu
eşti numai una! Soarele e numai unul! Nu puteţi să vă apropiaţi! Despărţiţi
veţi fi pe veci!
De atunci, când cineva a dorit să arate
semnul unui singur lucru a desenat acel cârlig trimis de Lună către Soare.
Şi aşa a apărut cifra 1 …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu