A fost
odată, pe când oamenii nu ştiau să scrie sau să citească, un copil pe nume
Petrişor. El era un mare iubitor de
păsări şi animale. Dimineaţa, cum se trezea, se ducea în curte, dădea de
mâncare animalelor, le mângâia, vorbea cu ele, iar acestea îl răsplăteau cum
puteau: cu lapte, ouă, iar altele, mai mândre, îi dădeau câte o pană colorată
din coada lor.
Într-o
zi mohorâtă, când norii negri acopereau cerul, un vultur mare trecu pe deasupra
casei lui Petrişor şi, din greşeală, scăpă din cioc două ouă în căpiţa de fân.
Petrişor nu recunoscu ce fel de ouă sunt şi se gândi că trebuie să afle. Luă
ouăle, le duse la căldură şi aşeză pe ele o găină care tocmai vroia să
clocească. După câteva zile ieşiră din ouă două răţuşte gălăgioase, care parcă
nu-şi găseau locul prin curte. Cu timpul, răţuştele ciudate au părăsit curtea,
iar, peste o vreme, Petrişor le găsi pe iazul de la marginea satului. Erau tare
frumoase! Chemă tot satul să le vadă! Toţi au rămas uimiţi privind aceste
păsări minunate cu gâtul lung şi unduit şi cu penele curate.
Şi, pentru că erau două astfel de
păsări, oamenii au hotărât că de câte ori trebuiau să scrie cifra doi să
reprezinte cele două păsări graţioase.
Şi aşa a apărut cifra 2 …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu