De vorba cu iarna

Ion Minulescu

M-am întâlnit cu Iarna la Predeal... 

Era-mbracata ca si-acum un an, 

Cu aceeasi alba rochie de bal, 

Pastrata vara sus, pe Caraiman... 

Calatoream spre tara unde cresc 

Smochine, portocale si lamâi... 

Eram într-un compartiment de clasa I, 

Cu geamul mat, pietrificat de ger, 

Si canapeaua rosie de plus, 

Sub care fredona-n calorifer, 

Sensibil ca o coarda sub arcus, 

Un vag susur de samovar rusesc... 

Si-am coborât în gara, pe peron, 

Sa schimb cu iarna câteva cuvinte... 

Venea din Nord. 

Venea din Rosmersholm - 

Din patria lui Ibsen si Bjornson, 

De-acolo unde, -n loc de soare 

Si caldura, 

înfriguratii cer... Literatura... 

Si m-a convins c-acolo-i mult mai bine 

Decât în tara unde cresc smochine, 

Curmale, portocale si lamâi, 

Si din compartimentul meu, de clasa I 

M-am coborât ca un copil cuminte 

Si m-am întors cu iarna-n Bucuresti... 

O! Tu, sfatuitoarea mea de azi-nainte, 

Ce mare esti, 

Ce buna esti, 

Ce calda esti!...