Mărţişor

de Valeriu Cercel

Îmi amintesc, cu drag, de prima oară,

Chiar după ce de-abia ne-am cunoscut,

Semn de iubire şi nou început

Ţi-am prins cu-n bold, la piept, o inimioară,

De s-au grăbit şi norii să dispară,

Iar de sub nea, în soare-a apărut

Covor de ghiocei, şi cu-n sărut

E de atunci, mereu, tot primăvară;

Nu am simţit nicicând seceta-n vară,

De Crivăţul din iarnă, n-am ştiut,

Iar vreo furtună când s-a abătut,

Era mă-ta în viaţă, Mărioară;

Doar toamnelor ce le-am făcut ocară,

Au vrut să stea la noi cât au putut,

Tâtzii şi ruginite au trecut

Cu tine,-aşa uşor le-am tras pe sfoară (!)

Dar azi, e Mărţişor, o inimioară

La piept, din nou ţi-o prind, ca la-nceput,

Iar ghioceii,-aşteaptă un sărut

La tâmple, de atâta primăvară.