Tu esti primavara mea !

( Povestea “Spune-mi, mama, spune-mi, spui?” 

 de Luiza Vladescu )

-          Cine oare-a lustruit trunchiurile copacilor si ramurile, cine?

-          Cum, nu stii? Primavara.

-          Dar pe pasarele cine le-a invatat sa cante asa de frumos? Auzi, mama, cum ciripesc? Auzi? Cine le-a invatat, spune-mi!

-          Primavara!

-          Ia te uita! Ieri, pe ramurele erau mici si moi bobite, astazi … cate flori! Cine, cine-a preafacut mugurii in florii atat de multe, atat de frumoase? Cine, mama?

-          Tot primavara!

-          Imi spui, mama, imi spui de ce-i iarba atat de verde, de ce-s pasarelele atat de vesele, de ce-mi vine sa rad, sa sar, sa bat din palme, sa chiui? Cine ma indeamna, mama, cine?

-          Primavara …

-          Primavara are mama? Cine-i mama ei?

-          O fi vreo stea, poate steaua aceea albastra care straluceste seara atat de bland.

-          Are tata primavara? Cine-i tatal ei, cine, mama?

-          Poate soarele care incalzeste pamantul si coace fanetele si indulceste poamele, soarele e tatat ei, fetita draga!

-          Si primavara cine-i, mama? Cum e? Cu cine seamana la fata?

-          Cu tine, draga mamii!

-          Cu mine? Dar eu nu pot sa infloresc copacii si sa inveselesc pasarelele, nici sa dau putere ierbii sa creasca, nici … nimic, mamica draga!

-          Ba da, fetita mea. Tu esti primavara mea!