A-nflorit o păpădie!

de Otilia Cazimir

                        Nici o floare:

                        Numai pete mari, de soare...

                        Doar din frunza cafenie

                        Putrezită-n umbra rară,

                        Iese-un pui de păpădie

                        Să mai vadă ce-i pe-afară.

                        Se întinde drept spre cer

                        Pe codiţa lui de gumă.

                        Dar când vede că nu-i glumă,

                        Că-i tot brumă

                        Şi-i tot ger –

                        Îşi adună pămătuf,

                        În tecuţa-i vătuită,

                        Pentru-o zi mai potrivită,

                        Soarele călduţ, de puf!