În tradiţia chineză, legendele spun ca iepurele este o creatură venită de pe Lună, unde se ocupă cu măcinarea orezului, care reprezintă esenţa vieţii.
Pentru budişti, iepurele este, de asemenea, o creatură selenară. Legenda spune că, neavând ce ofrandă să-i aducă zeitei Indra, iepurele s-a gătit pe sine însuşi în focul sacru şi, ca răsplată, a fost aşezat pe Lună.
Şi pe continentul american, animalul cu urechi mari este personaj de legendă. La unele triburi există un mit care descrie cum iepurele a adus oamenilor focul, în timp ce în cultura mayaşă era creditat cu inventarea scrisului.
Iepuraşul şi Luna
Încă din antichitate, iepuraşul a fost asociat astrului nopţii şi a simbolizat fertilitatea, abundenţa şi norocul. În multe culturi, exista legende care îl prezintă pe iepuraş ca pe un frate al Lunii sau ca pe un locuitor al acesteia. Se spune că, dacă privim cu atenţie Luna plină, putem observa "silueta" unui iepuraş sau măcar urmele paşilor acestuia.
Iepuraşul şi timpul
Aztecii credeau că iepurele a primit de la zei misiunea de a veghea, alături de Lună, la trecerea timpului şi a anotimpurilor.
Iepuraşul şi focul
Unele triburi de amerindieni credeau că iepurele a furat focul de la Soare şi l-a adus oamenilor. De atunci, iepurele se ascunde în timpul zilei.
Iepurele simbol al sacrificiului
Legenda spune că, pentru a potoli foamea lui Budha, iepuraşul s-a oferit pe sine drept jertfă. Drept mulţumire, Budha i-a dăruit o casă pe Lună.
Iepurele şi zeiţa Eostre
Simbolul iepurelui provine încă din vremea festivalurilor păgâne dedicate Zeiţei Lunii, Eostre. Legenda spune că Eostre a găsit într-o iarnă o pasăre rănită pe câmp. Pentru a o salva de la moarte, zeiţa a transformat-o într-o iepuroaică, aceasta păstrând însă capacitatea de a depune ouă. Pentru a-i mulţumi binefăcătoarei sale, iepuroaica decora ouăle făcute şi i le dăruia zeiţei. Din această legendă s-a născut şi tradiţia ca iepuraşul să aducă daruri copiilor.
O altă variantă a acestei legende nu spune că, cu mulţi, foarte mulţi ani în urmă, o pasăre minunatăşi-a facut cuibul într-un copac bătrân, din mijlocul unei poieniţe însorite. Glasul ei era atât de frumos, încât pânăşi vântul se oprea să-l asculte. Nimeni nu ştia să spună de unde apăruse această pasăre care fermecase pădurea întreagă, dar toate vieţuitoarele o iubeau, pentru că le încălzea sufletul cu trilurile ei. Dar, într-o zi geroasă de iarnă, trilurile au amuţit: pasărea zăcea rănită, lângă trunchiul copacului şi, iarăşi, nimeni nu ştia să spună ce seîntâmplase. Pădurea a cerut atunci ajutorul zeiţei Eostre. Pentru a o salva de la moarte, zeiţa a transformat micuţa pasăre într-un iepuraş, dar i-a lăsat puterea de a face ouă. Vremea a trecut şi a venit echinocţiul deprimăvară, când toate vieţuitoarele pădurii sărbatoreau şi ziua zeiţei. Unele i-au adus drept ofrandă flori parfumate, altele, cununi de frunze verzi. Darul cel mai frumos a fost, însă, cel adus de iepuraş: un coş plin cu ouă, vopsite în culorile curcubeului. Şi-n fiecare an, mulţi ani după aceea, iepuraşul a dăruit zeiţei câte un coş cu ouă colorate, în semn de recunoştinţă pentru căîi salvase viaţa.
Şi astăzi, iepuraşul cel fermecat vopseşte ouăîn culorile curcubeului, dar le oferă copiilor cuminţi, cu ocazia Sărbătorilor de Paşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu