21 iunie – Ziua Soarelui

Astronomii considera Soarele ca o sfera gazoasa gigantica, in varsta de patru miliarde si jumatate de ani, stea care pluteste pe un brat spiralat al Caii Lactee, printre miliarde de alte stele. Soarele are un diametru de 1.4 milioane de kilometri, o masa de 2 miliarde de miliarde de tone.
 In compozitia sa sunt incluse hidrogenul, heliul, carbonul, azotul, oxigenul, neonul, fierul si alti atomi grei.
 Temperatura la suprafata soarelui este de aproximativ 5500 o C si in centru de 15 milioane o C.
Soarele este doar una dintre cele circa 100 de miliarde de stele din galaxia noastra, cu forma de spirala lamelara. In jurul lui, timp de milenii, s-a organizat un sistem de planete interdependente, supuse fortei de atractie solare, care se invart in jurul lui pe orbite.
 Pe orbita acestei stele de proportii graviteaza unele planete a caror masa nu reprezinta decat 1/1000 din masa sa. El le furnizeaza lumina, caldura si un numar incalculabil de particule prin intermediul atmosferelor sale gazoase. Este un reactor termonuclear natural, care produce o energie comparabila cu cea a unui miliard de centrale nucleare terestre.

 Aceasta energie este supusa unor fluctuatii, mai ales in momentul eruptiilor care agita suprafata globului solar. De fapt, aproape in fiecare zi, se observa acolo protuberante insotite de jeturi de plasma cu viteze de sute de kilometri pe secunda. Aceste imense limbi de foc, masurand mai multe sute de kilometri pe secunda, cad de indata pe suprafata astrului sau se topesc incet in spatiu, provocand turbulente pe Pamant.
 Forta de gravitatie sau gravitatia mentine stabila configuratia elementelor Sistemului Solar, creeaza atractia intre planete, produce fenomenul mareelor vizibil in oceane si rauri.
 Forta electromagnetica asigura coeziunea in interiorul Sistemului Solar si in mediul nostru inconjurator.

 Soarele a asigurat permanent si va asigura pe toata durata existentei sale un flux cu densitate relativ constanta de energie si care a inclus, respectiv va include, o componenta semnificativa de energie utilizabila ce a constituit si ar putea sa constituie singura sursa majora de energie pentru dezvoltarea si evolutia sistemelor ecologice.
 Cea mai mare parte a oceanului planetar si zonele desertice ale uscatului, reprezentand aproximativ 75% din suprafata planetei, au cea mai redusa eficienta in absorbtia si concentrarea energiei solare.
 Factorii fizici care influenteaza organismele sunt temperatura, umiditatea, lumina si focul.
Variatiile de temperatura ale mediului pe parcursul unui an produc profunde modificari in activitatea de ansamblu a vietuitoarelor si implicit a ecosistemului.
Viata organismelor este influentata de lumina prin trei aspecte: durata, intensitate si lungime de unda. 

Durata luminii variaza in diverse zone geografice din cauza inegalitatii zilelor si noptilor. Pe masura ce ne apropiem de poli, perioadele zilelor si noptilor continue cresc si sfarsesc prin a predomina.
In functie de lungimea perioadei de iluminare la care s-au adaptat unele specii, exista organisme de zi lunga, de exemplu unele plante (grau, orz, ovaz, crin, ceapa), animale (vulpea argintie, nevastuica, etc.) si organisme de zi scurta, ca de exemplu: brandusa de toamna, porumbelul, majoritatea raselor de ovine, etc.
Lumina exercita o actiune importanta asupra zooplanctonului marin, care efectueaza migratii verticale de la zi la noapte; seara se apropie de suprafata apei, apoi ziua coboara pana la o anumita adancime. In regiunile arctice, cand lumina este constanta timp de 24 de ore, zooplanctonul nu migreaza, aceasta deplasare se explica prin reactia organismelor planctonice la intensitatea luminii.
Tinand seama de faptul ca pozitia in ecosfera a fiecarui ecosistem este constanta, variatia factorului lumina in fiecare punct al planetei noastre depinde atat de pozitia Pamantului fata de Soare, cat si de miscarile sale, fenomene cu stricta periodicitate. Variatiile ritmice ale intensitatii luminii determina o anumita ritmicitate metabolica, fiziologica si comportamentala a lumii vii.
Homocromia, umbra criptica, avertizarea, mimetismul sunt influentate de actiunea luminii si de adaptarea animalelor de a percepe culorile din mediul ambiant. Lipsa luminii in conditiile vietii subterane (pesteri, galerii) duce la depigmentarea animalelor, atrofierea ochilor, etc.
In functie de alternanta zilelor si noptilor, unele animale sunt active in timpul zilei si se adapostesc noaptea, in timp ce altele se comporta invers. Durata zilei determina ciclizarea si a altor fenomene: inmultirea, migratiile, ecloziunea oualor, etc.
Fara lumina, viata plantelor verzi nu poate exista. Lumina solara este indispensabila plantelor ca sa se poata realiza la nivelul frunzelor, fotosinteza. Plantele acvatice, cum sunt algele, au pigmenti care le permit sa utilizeze din mediu cantitatea de lumina necesara. Ele folosesc lumina din ce in ce mai putin pe masura ce adancimea apei creste. Datorita acestor cerinte fata de factorul lumina, algele verzi si brune nu traiesc mai jos de 30 de metri, in timp ce algele rosii, adaptate la o luminozitate mai redusa, se intalnesc pana la 60-80 m.
Terra este fara indoiala principalul beneficiar al darurilor celei mai apropiate stele de noi, singurul corp fierbinte din universul nostru planetar, Soarele.
In drumul lor prin spatiul interplanetar, radiatiile solare nu suporta nici un proces de transformare, dar cand strabat atmosfera sunt supuse unor modificari esentiale. Radiatiile ultraviolete sunt in cea mai mare parte retinute chiar de la inceput in atmosfera inalta unde ionizeaza aerul, iar cele infrarosii sunt absorbite cu usurinta de moleculele de gaze, de vapori de apa sau de catre praf.
Odata receptionate de suprafata planetei, radiatiile solare exercita un rol hotarator asupra tuturor fenomenelor fizice, ca si asupra organismelor, influente foarte complexe si cu urmari deosebite, provocand perturbatii climatice pe planeta noastra, ca de exemplu, seceta in unele perioade, ploi abundente in altele, ierni mai reci sau mai calde, etc.
Energia solara este pe cale de a deveni energia viitorului. Deja pana la sfarsitul mileniului doi ea a ocupat o pondere de 5% in balanta energetica mondiala, iar previziunile arata ca in urmatoarele doua secole din mileniul trei, utilizarile energiei solare vor predomina.
Zorile “Erei solare” au inceput, asadar. Punerea in valoare a imensului potential pe care il daruieste planetei noastre astrul zilei constituie in conceptia oamenilor de stiinta solutia cea mai sigura si mai lesnicioasa de depasire a crizei energetice. Problema principala ramane perfectionarea tehnologiilor de captare, conversie si stocare in instalatii adecvate, cat si utilizarea durabila a resurselor regenerabile si neregenerabile ale planetei, intre ele existand o neincetata interactiune ce se resfrange in existenta noastra planetara.

Eveniment marcat în fiecare an în data de 21 iunie, solstiţiul de vară se spune că este favorabil unor magii puternice. Energiasolstiţiului de vară este considerată a fi o energie a pasiunii, a vitalităţii, a creativităţii şi a belşugului.

Mii de oameni întâmpinăcea mai lungă zi a anului la complexul megalitic de la Stonehenge. Solstiţiul de vară atrage în fiecare an o mulţime colorată, care vrea să retrăiască experienţele anticilor.

În ţările europene , după convertirea la creştinism , s-a înrădăcinat tradiţia sărbătoririi zilei Sfântului Ioan Botezatorul în ziua de 24 iunie. Dacă alţi sfinţi sunt celebraţi în ziua morţii lor , Ioan Botezătorul este omagiat în ziua naşterii lui. Această sarbatorire este fixată la câteva zile după solstiţiul de vară , la fel cum Crăciunul a fost stabilit la câteva zile dupa solstiţiul de iarnă. Se spune că aşa cum Ioan l-a precedat pe Isus , la fel solstiţiul de vară îl anunţă pe cel de iarnă.La români , solstiţiul de vară este apropiat şi legat de sărbătoarea Sânzienelor.

Sursa: http://www.apmil.ro