Ne gasiti si pe FACEBOOK !

SALVAŢI NATURA !

         Natura cu fascinanta lume a plantelor constituie leagănul civilizaţiei    umane asigurând in acelaşi timp  condiţiile existenţei noastre.   

                         
                    „Nu cred că există ceva mai important decât conservarea naturii, cu excepţia supravieţuirii omului si aceste două noţiuni sunt atât de strâns legate, încât este greu sa le desparţi.” spunea  Charles Lindberg .            
                   
                                                                          
                     Natura ne dăruieşte cu bucurie şi simplitate, din plin, necondiţionat, toate bunurile sale. Dar, de cele mai multe ori,  omul n-a ştiut sau a uitat să protejeze aceste daruri pentru el şi pentru generaţiile următoare. În condiţiile epocii contemporane, caracterizate prin creştere demografică, industrializare şi prin acţiunea deseori necontrolată a omului asupra mediului, se pune tot mai acut problema protecţiei mediului înconjurator .
 
      Mediul înconjurător constituie un mecanism viu de o complexitate deosebită, de a cărui integritate si buna funcţionare depinde întreaga activitate umana.                                       Omul s-a aflat în mijlocul naturii de la începutul existenţei sale şi s-a folosit de tot ceea ce acesta i-a oferit. Între om şi natură s-a stabilit o strânsă legătură.
    Mediul înconjurător de astăzi este un rezultat al creaţiei omului, dar el poate influenţa foarte mult evoluţia societăţii umane.
    Degradarea continuă a mediului se datorează intervenţiei omului în natură, iar pericolul este foarte mare. Protecţia naturii devine una dintre cele mai importante preocupări ale societăţii contemporane. Natura trebuie respectată şi nu dominată. Fiecare componentă a naturii are rolul său precis, iar omul trebuie să se integreze armonios acestui ecosistem. Relaţiile care se stabilesc între om şi natură stârnesc interesul şi curiozitatea multor oameni de ştiinţă. Ei vor să cunoască cât mai bine fenomenele care se petrec alături de ei, să descopere noi surse de materii prime care să nu producă dezechilibre în natură. Epoca noastră se caracterizează prin străduinţa popoarelor de a conserva, ocroti, ameliora şi menţine media de viaţă pe planeta noastră.


    Contradicţia fundamentală a lumii moderne rămâne raportul între consecinţele crescânde ale societăţii şi capacitatea ecologică limitată a planetei de a le satisface.   
      Omul s-a aflat în mijlocul naturii de la începutul existenţei sale, folosindu-i toate darurile. Nu rareori, însă, ea îi opune şi manifestări oarbe, brutale, în faţa cărora rămâne înmărmurit şi neputincios
     Menţinerea echilibrului ecologic este esenţială pentru desfăşurarea normală a vieţii.
     Natura are nevoie de prieteni. Nu mila de vieţuitoare, ci respectul este necesar unei adevărate prietenii cu natura.                            
     Orice copil poate deveni un prieten al naturii, cu condiţia să respecte natura.
      Copiii reprezintă o treime din populaţia planetei noastre şi au nevoie să înţeleagă evoluţia vieţii, cu părţile ei pozitive sau negative, pentru că au dreptul la determinarea propriului viitor.
   Copilul iubeşte natura. El va înţelege foarte repede ce este mediul înconjurător, cum îl putem ocroti, de ce trebuie să-l ocrotim, ce este poluarea, efectele ei asupra sănătăţii şi care sunt măsurile de prevenire.

    Rolul activ al copiilor , de la cele mai fragede vârste şi luarea unor decizii  în domeniul protecţiei mediului este esenţial din punct de vedere al succesului pe termen lung în educaţie.   
      Educaţia ecologică este la fel de importantă pentru copii ca şi educaţia intelectuală, morală, estetică, etc. În cadrul educaţiei ecologice, copiii  învaţă de ce şi cum trebuie protejată  natura. Îngrijirea mediului implică din partea omului desfăşurarea unor acţiuni practice care să contribuie la evoluţia plantelor şi animalelor, apărarea lor de acţiunile dăunătoare, care pun în pericol viaţa plantelor şi animalelor şi chiar viaţa omului.   Protejarea mediului înconjurător se insuflă de la cele mai fragede vârste. Mediul  în care copiii îşi desfăşoară activitatea îi influenţează permanent  şi le oferă posibilitatea de a veni mereu în contact cu ceva nou pentru ei, le stimulează curiozitatea şi dorinţa de cunoaştere.
       Noi, ca educatori ai generaţiei de mâine, avem obligaţia profesională, dar şi morală, de a învăţa copilul  că Terra este leagănul plantelor şi al animalelor, este “casa noastră”, a  oamenilor, „nava spaţială “ a întregii umanităţi.
        Aşadar, suntem chemaţi sa facem transferul de dragoste si respect pentru tot ce           ne-nconjoară de la noi adulţii spre cei mici si foarte mici acum când începe drumul cunoaşterii       
        Copiii de azi sunt martorii oculari ai transformărilor in toate domeniile de activitate iar aspectele noi le trezesc curiozitatea ce se manifesta prin adresarea de multiple întrebări.
      Curiozitatea copilului de a cunoaşte tot ce-l înconjoară, de a afla cat mai multe despre natura, dar si cauza fenomenelor ce se petrec sub ochii lor este manifestata prin întrebări ca: de ce?,cum ?, când?, din ce cauza? etc.         
     . Curiozitatea copilului este suscitată nu numai de obiectele pe care le poate percepe, ci şi de legăturile interne, de cauzalitatea care există între obiecte şi fenomenele percepute: „de ce cad frunzele?”, „de ce tună?”, „de ce creşte grâul?”
        Cunoaşterea mediului înconjurător trebuie să predomine caracterul atractiv, accesibil şi ecologic. Copiii au nevoie să perceapă cel mai mare adevăr din spaţiul viului: plantele se nasc, trăiesc şi mor, lăsând seminţe pentru următoarea generaţie de plante.
Educaţia ecologică foloseşte abordări interdisciplinare centrate pe mediu şi problemele acestuia. La copii, ea se realizează la nivelul afectiv. Copilul este mai sensibil şi se află la începuturile acumulărilor de cunoştinţe despre mediu. Ei sunt dornici să participe la activităţile de îngrijire a plantelor, a animalelor. Copiii trebuie să realizeze că problemele mediului înconjurător sunt ale lumii întregi, ale fiecăruia dintre noi, iar fiecare acţiune negativă a noastră, poate afecta în mod distructiv natura. De aceea, ei trebuie să ajungă să cunoască, să iubească şi să ocrotească natura
        Educaţia ecologică are semnificaţia deprinderii unui anumit mod de a înţelege relaţia dintre om şi mediu de viaţă, care nu este numai al său, ci şi al plantelor şi animalelor.                 
      Îngrijirea şi protejarea mediului se insuflă copiilor de la cele mai fragede vârste.
     Copiilor  le putem explica pe intelesul lor că pentru a trăi într-un mediu sănătos, fiecare trebuie să ne îngrijim de curăţenia spaţiilor din jurul nostru, să contribuim la sănătatea noastră şi a celor din jur.       
     Prin participarea la diverse activităţi, copiii înţeleg rolul pe care ei îl au în mediu, ce acţiuni sunt capabili să efectueze şi care sunt urmările unor atitudini necorespunzătoare faţă de  mediul înconjurător.        
    În cadrul unor activitati copiii au putut constata unele comportamente negative ale oamenilor faţă de natură ( gunoaie aruncate la întâmplare, nu în locurile special amenajate, iarba călcată, crengi rupte din copaci, hârtii şi ambalaje din plastic aruncate pe lângă blocurile de locuinţe)..    
  Toate acestea contribuie la poluare. În discuţiile purtate cu copiii putem analiza cauzele poluării atmosferei şi efectele nocive pe care le are asupra oamenilor şi naturii. Ei işi pot  da seama că între om şi natură există o strânsă legătură şi că omul prin activitatea sa omoară puţin câte puţin natura. Poluarea nu are graniţe şi este dăunătoare atât pentru oameni , cât şi pentru natură.
                                 A întreţine prost planeta înseamnă a o distruge.

                                                  
                                             
 În concluzie, consider că este o datorie cetăţenească, o datorie de conştiinţă şi etică, să contribuim la ocrotirea naturii, pentru că ea aparţine nu numai generaţiilor actuale ale Terrei, ci, cu deosebire, generaţiilor viitoare, în care ne proiectăm idealurile cu toate speranţele noastre de continuitate, de nemurire.


BIBLIOGRAFIE:

Revista Educatie Ecologica nr.2/ 1997                                                                                                              

Revista învăţământului preşcolar 1/ 2007         

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu