19 noiembrie - Ziua cercetătorului şi proiectantului din România

Începând cu 1994, în fiecare an, la 19 noiembrie, România serbează "Ziua cercetătorului şi proiectantului din România". Aniversarea a fost decisă prin Hotărârea de Guvern nr.764, în semn de omagiu faţă de activitatea savantului american de origine română George Emil Palade (1912-2008), laureat al Premiului Nobel pentru Medicină pe anul 1974.

Născut la Iaşi, la 19 noiembrie 1912, într-o familie de cadre didactice, tatăl său fiind profesor de folosofie, iar mama sa profesor de liceu, George Emil Palade a fost un om de știință american, de origine română. A fost specialist în domeniul biologiei celulare, iar în anul 1974 a luat premiul Nobel pentru fiziologie și medicină.

George Emil Palade a absolvit Facultatea de Medicină la București în 1940, obținând titlul de Doctor în Medicină cu o teză asupra unor probleme de structuri histologice cu teza "Tubul urinifer al delfinului. Studiu de morfologie şi fiziologie comparativă". În perioada 1942 - 1945, medicul a servit în Corpul Medical al Armatei Române, iar mai apoi, în 1946, s-a căsătorit cu Irina Malaxa, fiica industriaşului Nicolae Malaxa cu care pleacă în Statele Unite ale Americii, fiind angajat pe post de cercetător la New York University, unde și-a întâlnit mentorul, pe omul de știință dr.Albert Claude.

Albert Claude lucra la Institutul Medical de Cercetare Rockefeller şi l-a invitat pe Palade să lucreze împreună cu el în Departamentul de Patologie Celulară. Înțelegând importanţa microscopiei electronice şi a biochimiei în studiile de citologie, Palade a iniţiat o colaborare cu Philip Siekevitz.

Fundamentul cercetărilor lui Palade a fost explicaţia mecanismului celular al producţiei de proteine, evidențiind particule intracitoplasmatice bogate în ARN, la nivelul cărora se realizează biosinteza proteinelor, numite ribozomi sau "corpusculii lui Palade".

Împreună cu Keith Porter, a editat revista "The Journal of Cell Biology" (Revista de Biologie Celulară), una dintre cele mai importante publicaţii ştiinţifice din domeniul biologiei celulare.

În anul 1961 Palade a fost ales membru al Academiei de Ştiinte a SUA, iar în 1973 părăseşte Institutul Rockefeller, transferându-se la Yale University, unde condus catedra de Biologie celulară, și din 1990 lucrează la Universitatea din San Diego, California.

A publicat peste 100 de titluri, rezultatele cercetărilor sale regăsindu-se în numeroase lucrări, studii, comunicări, rapoarte, memorii, publicate în reviste de prestigiu din întreaga lume.

A fost distins cu premii de înalt prestigiu ştiinţific: "Premiul Passano" (1964), "Premiul Albert Lasker" (1966), "Premiul T. Duckett Jones" (1966). A fost ales membru al multor asociaţii ştiinţifice şi al multor academii naţionale de ştiinţă. A primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea mai multor universităţi.

În 1974 Palade primeşte Premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină, pe care l-a împărţit cu Albert Claude şi Christian de Duve "pentru descoperiri privind organizarea funcţională a celulei ce au avut un rol esenţial în dezvoltarea Biologiei Celulare moderne", cu referire la cercetările sale în Institutul Rockefeller pentru Cercetări Medicale, tema intitulându-se "Aspecte intracelulare în procesul de secreţie a proteinelor".

În 1975 a fost ales membru de onoare al Academiei Române, iar în 1989, este ales și Membru de Onoare al American Romanian Academy of Arts and Sciences (ARA) la Universtiatea din California. La 12 martie 1986, Ronald Reagan, Preşedintele SUA, l-a premiat pe dr. George Palade cu Medalia Naţională de Ştiinţă (National Medal of Science) - în ştiinţele biologice, pentru merite deosebite constând în: "descoperiri fundamentale a unei serii esenţiale de structuri super-complexe cu înaltă organizare prezente în toate celulele biologice", (inclusiv cele umane).

În 2008, preşedintele Traian Băsescu l-a decorat cu Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Colan.

S-a stins din viaţă la 8 octombrie 2008, în SUA.