Ne gasiti si pe FACEBOOK !

Bradul

                       de Vasile Alecsandri

                         Sus pe culme bradul verde
                        Sub zăpada albicioasă
                        Printre negură se pierde
                        Ca o fantasmă geroasă,

                        Şi priveşte cu-ntristare
                        Cum se primblă prin răstoace
                        Iarna pe un urs călare,
                        Iarna cu şapte cojoace.


                        El se scutură şi zice:
                        „În zadar tu, vrăjitoare,
                        Aduci viforul pe-aice,
                        Aduci zile fără soare.

                        În zadar îngheţi pământul,
                        Ucizi florile şi stupii
                        Şi trimiţi moartea cu vântul
                        Şi trimiţi foamea cu lupii.

                        În zadar a ta suflare
                        Apa-n râuri o încheagă,
                        Şterge urma pe cărare
                        Şi de mine m-i leagă.

                        În zadar aduci cu tine
                        Corbul negru şi prădalnic,
                        Şi din codrii cu jivine
                        Faci să iasă urlet jalnic.

                        În zadar, urgie crudă,
                        Lungeşti noaptea-ntunecoasă
                        Şi, râzând de-a lumii trudă,
                        Scurtezi ziua luminoasă.

                        În zadar îmi pui povară
                        De zăpadă şi de gheaţă.
                        Fie iarnă, fie vară,
                        Eu păstrez a mea verdeaţă!”


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu