[ FOTO ] Puncte negre

                                                      de  Elia David

A fost odată o gărgăriţă.
Şi era foarte drăguţă şi fericită gărgăriţa.
Dar avea câteva puncte negre, acolo, pe spate, care o supărau mereu.
Tot ştergea la ele cu o cârpă mică făcută dintr-o frunză, însă punctele nu dispăreau.
Ele erau necazul cel mai mare.
Totuşi, dacă nu le-ar fi avut, poate că gărgăriţa ar fi murit de fericire şi toată lumea insectelor ar fi plâns după ea.

Într-o zi, după ce a stat la masă şi s-a făcut aproape rotundă, gărgăriţa a observat ceva ciudat.
Când mânca pe săturate şi se umfla, punctele negre creşteau.
Sau când dormea mai mult decât trebuia.
Ba, în ultima vreme şi când uita de muncă, pentru că se distra ore în şir cu gâzele pe malul lacului.
Numai ce privea în oglinda apei, că le şi vedea: nişte puncte mari şi negre, de se speria de ele.
Degeaba le ştergea cu cârpa ei înmuiată în apă dulce.
Punctele nu ieşeau.
Dar nici nu mai erau puncte, erau nişte pete întunecate.

- Gărgăriţă, gărgăriţă, chiar nu-ţi dai seama ce se întâmplă cu tine? a întrebat-o într-o seară o albinuţă care se întorcea acasă de la serviciu.
- Nu-mi dau seama, surioară! Eram atât de viu colorată, de frumoasă şi de uşoară în zborul meu...
Acum nici nu pot să mă ridic de jos şi nici să mă uit în oglindă.
Punctele astea urâte sunt de vină.

- Ba nu, gărgăriţo, nu punctele sunt de vină.
- Ba da.
- Ba nu.
- Ba da.
- Ba nu.

Şi tot aşa, până când gărgăriţa se făcu neagră de tot de la cearta aceea cu albinuţa.