Nepotul împrumutat

                                             după Anton Pann

Un om cinstit şi cumpătat avea un nepot sărac ce veni într-o zi la el.

   - Unchiule, sunt un om priceput, aş face negus­torie, dar n-am şi eu bani cu ce să încep. Ajută-mă, rogu-te, cu cinci sute de lei şi-ţi voi înapoia datoria pâ­nă la ultimul bănuţ, cam într-o jumătate de an.

   Unchiul s-a îndurat de nepot şi i-a zis:

   - Uite, vezi oala aceea din cui? Ce economisesc pun în ea. Caută acolo, numără şi câţi găseşti ai tăi să fie.

   Nepotul a dat oala jos, a numărat şi a găsit toc­mai câţi i-au trebuit.

   A plecat, s-a apucat de afaceri, a câştigat bani, lunile au trecut, dar el nu şi-a înapoiat datoria. Unchiul nu i-a zis nimic.

   De la un timp, treburile mergându-i prost, s-a dus din nou la unchi după împrumut, crezând că acesta a uitat de ceea ce el îi datora.

      - Unchiule, aşa şi aşa, ajută-mă că doar la dumneata îmi e speranţa.

   Unchiul, prefăcându-se că a uitat de datorie, îi arată din nou oala, spunându-i ca şi prima dată că acolo strânge banii şi să ia câţi găseşte.

   Bucuros, nepotul dă oala jos, caută, caută, dar nimic.

      - Unchiule bun, dar nu-i nimic în oală.

   Îi răspunde atunci unchiul:

      - Dar tu, de când ai luat, ai mai pus înapoi ca să fie?

         Cinstea îl înalţă pe om, necinstea îl afundă.