Evenimentul este marcat printr-o serie de activităţi cultural-educative, expoziţii de fotografii, concursuri, târguri, jocuri distractive, prin care se urmăreşte conştientizarea în vederea adoptării unui comportament pozitiv şi responsabil faţă de mediul marin şi costier, fiind însă, în acelaşi timp, şi un prilej de bucurie.
Situaţia ecologică a Mării Negre s-a înrăutăţit în ultimii 35 de ani din cauza reziduurilor transportate de râurile din 17 ţări, pescuitului excesiv şi a deversărilor necontrolate de produse petroliere. Cele mai multe stocuri de peşte din Marea Neagră, deja afectate de consecinţele poluării, au fost supra-exploatate sau sunt ameninţate de supra-exploatare. În consecinţă, există un risc serios de pierdere a unor habitaturi valoroase şi a unor peisaje, şi, în cele din urmă, a biodiversităţii şi productivităţii ecosistemului Mării Negre.
La 21 aprilie 1992, a fost semnată la Bucureşti Convenţia de Protejare a Mării Negre Împotriva Poluării, dezvoltată cu asistenţă UNEP, fiind semnată, ulterior, de toate ţările din regiune. Convenţia de la Bucureşti a intrat în vigoare la 15 septembrie 1992, reprezentând cadrul legal care concentrează priorităţile şi principalele direcţii ale activităţilor internaţionale în problemele de mediu ale bazinului Mării Negre, incluzând conservarea biodiversităţii.
Totodată, o politică comună a ţărilor din jurul Mării Negre, referitoare la protejarea şi folosirea resurselor, a fost formulată în Declaraţia de la Odessa. Ministerele Mediului din Bulgaria, Georgia, Rusia, România, Turcia şi Ucraina au semnat acest document la 7 aprilie 1993, în Ucraina. Declaraţia conţine un orar rezonabil al acţiunilor care vizează unirea eforturilor tuturor sectoarelor societăţii pentru conservarea şi protecţia mediului Mării Negre. În fapt, declaraţia dezvoltă şi detaliază ideile Convenţiei de la Bucureşti, ţinând cont şi de deciziile Summit-ului pentru Mediu şi Dezvoltare de la Rio de Janeiro.
Aceste documente au constituit baza legală pentru demararea Programului Internaţional pentru Managementul Mediului şi Protecţia Mării Negre – Programul de Mediu al Mării Negre (BSEP). Proiectul BSEP a fost lansat în 1993, sub egida Autorităţii de Mediu Internaţionale (GEF), cu misiunea de a asista guvernele ţărilor din bazinul Mării Negre în implementarea Convenţiei. În fapt, BSEP a dezvoltat o bază instituţională pentru dezvoltarea unui mecanism eficient de implementare a Convenţiei de la Bucureşti.
În scopul studierii mediului marin, a rezolvării problemelor legate de Marea Neagră, a fost inaugurată Universitatea Mării Negre, la 16 mai 1993, la Costineşti, iar la 12 noiembrie 1996, la Constanţa, Centrul de Informare, Educare şi Resurse pentru Marea Neagră – CIER. La Atena a fost deschis Centrul Internaţional de Studii pentru Marea Neagră (CISM), la 29 septembrie 1998.
Un pas important a fost făcut de ţările din zona Mării Negre în iunie 2002 (Sofia, Bulgaria), când s-a semnat Protocolul referitor la Conservarea Biodiversităţii şi a Peisajului.
Marea Neagră este o mare intercontinentală, orientată est-vest, între Europa şi Asia, cu o suprafaţă de 461.000 kmp şi o adâncime maximă de 2.211 m, care scaldă ţărmul României pe o lungime de 245 km. Pe ţărmurile ei se găsesc şase ţări: Bulgaria şi România în vest, Ucraina în nord, Federaţia Rusă în nord-est, Georgia în est şi Turcia în sud.
Fiind o mare tipic interioară, Marea Neagră depinde în mare măsură de propriul bazin de acumulare a apei, prin care curge o mulţime de fluvii, printre care Dunărea, Niprul, Nistrul, Don, Ciorohi, Cizil-Irmak. Salinitatea apelor de suprafaţă ale Mării Negre este de 18‰, ceea ce înseamnă de două ori mai puţin decât salinitatea oceanică normală de 35‰. Principala cauză a desalinizării Mării Negre este marele volum de apă dulce, care ajunge în ea şi volumul limitat de apă sărată din Marea Mediterană ce pătrunde prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele.
Speciile de peşti cele mai răspândite sunt: guvidele, chefalul, cambula, morunul, scrumbia, rândunica de mare, pălămida, hamsia, calcanul, precum şi alţi peşti răpitori (specii de rechini, care ating 15-20 kg).
Marea Neagră este o importantă cale navigabilă, legând regiunile riverane cu Marea Mediterană, şi prin aceasta cu oceanul planetar. Spre sud-vest comunică cu Marea Marmara prin Strâmtoarea Bosfor şi cu Marea Egee din Mediterana prin Dardanele, iar mai departe cu Oceanul Pacific prin Gibraltar. Înspre nord-est, Marea Neagră comunică cu Marea Azov prin Strâmtoarea Kerci.
Principalele porturi la Marea Neagră sunt: Constanţa, Odessa, Novorossiisk, Batumi, Varna, Istanbul.
Sursa: AGERPRES
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu