Halloween vine de la expresia "all hallows’ even", Tradiţia şi obiceiurile

În ultimii ani a pătruns şi în România sărbătoarea care nu îşi are originea pe meleagurile noastre, şi anume HALLOWEEN-ul. Descoperă de unde vine această celebrare şi ce tradiţii are fiecare ţară pentru această sărbătoare, HALLOWEEN.

 Halloween-ul este o sărbătoare de origine celtică. Numele de halloween vine de la expresia all hallows’ even, din limba engleză, ceea ce reprezintă numele unei sărbători creştine numită a tuturor sfinţilor ajunul zilei tuturor sfinţilor. Denumirea a fost prescurtată în “Hallowe’en” şi apoi în Halloween.

 Ceea ce este specific sărbătorii de Halloween şi cu ceea ce asociem noi tot timpul această sărbătoare este dovleacul cioplit în diverse forme, dar în special în personaje înfricoşătoare.

Altceva ce este specific acestei sărbători şi ca un obicei, dar care la noi nu a fost preluat încă, este faptul că în această noapte copiii se costumează în cele mai ciudate şi înfricoşătoare costume, în vrăjitori, mumii, schelete, stafii sau alte personaje sinistre şi colindă pe la case punând întrebarea “Trick or treat?”, ceea ce s-ar traduce “Păcăleală sau dulciuri?”. Această frază se interpretează ca o ameninţare, că dacă nu vor primi dulciuri, atunci persoanei căreia i s-a colindat i se va face o farsă.

 În multe ţări în seara zilei de Halloween şi câteodată şi în seara premergătoare acesteia se organizează diverse parade şi carnavaluri prin care este serbat Halloween-ul.

 Legenda spune că pentru a se evita eventuale pericole şi pentru a nu fi posedaţi de spirite oamenii nu îşi încălzeau casele pentru a nu le face vulnerabile. De asemenea, legenda spune că dacă acestea erau reci spiritele fugeau. Totodată, se deghizau în monştri ieşind pe străzi şi făcând mult zgomot pentru a le speria. Treptat aceste ritualuri au devenit populare şi în Roma antică.

 

 Tradiţiile Halloween-ului modern

De Halloween, oricine merge la o petrecere îşi alege un costum. Originea costumului vine atât de la creştini, cât şi de la celţi. Din teama că vor fi recunoscuţi de spiritele celor morţi, oamenii se deghizau. De teama spiritelor rele, ei purtau măşti după apusul soarelui. Atfel, se credea că spiritele îi confundau cu alte fantome și îi lăsau în pace.

Copiii merg din casă în casă pentru a primi dulciuri. În Europa medievală, de Sărbătoarea Tuturor Sfiinţilor, creştini dădeau celor săraci mici prăjituri făcute special pentru această zi. În schimbul mâncării, persoanele nevoiaşe promiteau că se vor ruga pentru morţi. Cu timpul, copiii au început să meargă la vecini, care le dădeau bere, mâncare şi bani.

 În mod tradiţional, de Halloween se servesc feluri preparate din dovleac, mere şi nuci. Asta pentru că, fiind o importantă sărbătoare religioasă, se recomandă postul.

Pentru că Halloween-ul s-a răspândit în întreaga lume, multe tradiţii diferă şi vechile obiceiuri creştine nu se mai ţin. Deşi în SUA şi Canada, de Halloween se organizează parade, iar festivităţile sunt de-a dreptul spectaculoase, în restul lumii, sărbătoarea e populară mai ales în rândul tinerilor, care organizează petreceri private şi merg în cluburi.

 Majoritatea ţărilor din afara Europei au adoptat Halloween datorită influenţei culturii americane şi ţin mai mult de latura comercială a sărbătorii. De exemplu, în Hong Kong, nimeni nu iese pe străzi şi nu merge din vecin în vecin pentru a cere bomboane.

 În România, Halloween-ul este sărbătorit în jurul mitului lui Dracula, deşi acesta este o invenţie tot a americanilor, iar noi avem o altă sărbătoare care cinsteşte morţii: Sâmbăta Morţilor.

Tradiţia şi obiceiurile din noaptea de 31 octombrie

Sculptarea dovleacului, acel de “jack-o’-lantern” (n.r., lanterna lui Jack), provine din obiceiul de Ziua Tuturor Sfinţilor de modelare a unor felinare din napi sau dovleci pentru luminarea sufletelor din purgatoriu. Napul era folosit tradiţional de Halloween în Irlanda şi Scoţia, dar imigranţii veniţi în America de Nord au folosit dovleacul. Tradiţia americană de sculptare a dovlecilor este atestată de la 1837 şi a fost asociată iniţial cu vremea recoltei, nefiind specifică Halloweenului decât spre sfârşitul secolului al XIX-lea.

 Costumele de Halloween înfăţişează figuri supranaturale, monştri, schelete, fantome, vrăjitoare şi diavoli. De-a lungul timpului, printre costumele folosite apăreau şi cele ale unor personaje fictive, celebrităţi la ordinea zilei şi arhietipuri generice, cum ar fi prinţesele sau luptătorii ninja.
Imaginile specifice Halloweenului provin din obiceiurile naţionale, operele literare de ficţiune gotică şi horror sau din filmele horror clasice, precum Frankenstein şi Mumia. Elemente ale toamnei, cum ar fi dovlecii, cocenii de porumb şi sperietorile de ciori sunt şi ele omniprezente în casele tuturor celor care celebrează Halloweenul.
Printre alte imagini de Halloween se numără temele morţii, răului şi ocultului, sau monştrii legendari.
Culorile tradiţionale ale sărbătorii sunt negru şi portocaliu.
Chiar dacă nu este considerată o sărbătoare tradiţională, cu entuziasm şi mult zel este foarte populară în rândul copiilor din Germania şi Mexic. Aceştia aşteaptă 31 octombrie întreg anul pentru a strânge dulciuri şi pentru a se îmbrăca în costumele special create.
De Halloween sau “Mischef Night” în unele părţi ale Regatului Unit oamenii obişnuiesc să îşi scoată uşile din balamale. Legenda spune că pentru a fi feriţi de spiritele rele uşa ar trebui aruncată într-un iaz.

 Legenda felinarului – dovleac

Legată de Halloween este şi legenda felinarului-dovleac. Povestea spune că un anume Jack îi face o farsă Satanei. Jack l-a convins pe diavol să se urce într-un copac, scrijelind o cruce pe trunchi pentru a-l împiedica pe drac să coboare.

 Însă, când a murit, Jack nu a fost primit nici în Rai, din cauza păcatelor lui, nici în iad, pentru că l-a supărat de diavol. Totuşi, pentru a nu-l lăsa spirit rătăcitor între lumi, dracul i-a dat lui Jack un tăciune aprins care să-i lumineze calea, iar omul l-a aşezat într-un nap scobit, înlocuit astăzi cu dovleacul, care este de fapt “Felinarul lui Jack".

De-a lungul timpului, Halloweenul s-a transformat într-un adevărat festival rentabil şi a fost pentru mulţi scenarişti un subiect numai bun de film.