În fiecare an, la 16 septembrie, comunitatea internațională aniversează Ziua internațională pentru protecția stratului de ozon (International Day for the Preservation of the Ozone Layer).
A 49-a sesiune a Adunării Generale ONU, prin Rezoluția nr. 49/114 din 1994 a proclamat ziua de 16 septembrie, zi aniversară a Protocolului de la Montreal (adoptat la 16 septembrie 1987) privind substanțele care epuizează stratul de ozon, denumită Ziua internațională pentru protecția stratului de ozon.
Prima idee despre impactul antropogen asupra epuizării stratului de ozon a fost formulată la începutul anului 1970, precum că un mare pericol pentru stratul de ozon îl constituie emanările vaporilor de apă și NOx din motoarele supersonice a avioanelor și rachetelor.
După descoperirea găurii din stratul de ozon de deasupra Antarcticii în 1985, guvernele a 120 de țări au înțeles că protejarea stratului de ozon este o urgență și au decis semnarea Protocolului de la Montreal pentru a se angaja în lupta împotriva tuturor produselor care distrug stratul de ozon.
Principiile colaborării internaționale privind protecția stratului de ozon au fost elaborate în cadrul Convenției de la Viena pentru protecția stratului de ozon în 1985, care a intrat în vigoare la 2 septembrie 1988. 21 de articole ale Convenției obligă părțile semnatare să protejeze, în primul rând, sănătatea umană și mediul înconjurător de efectele epuizării stratului de ozon.
Protocolul de la Montreal cu privire la substanțele care distrug stratul de ozon, elaborat sub conducerea Programului Națiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător (PNUMI), care reglementează substanțele potențiale ce distrug stratul de ozon (SDO) a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1989. Protocolul de la Montreal este un acord internațional care a stabilit o eșalonare a reducerii și eventual a eliminării SDO din folosința generală.
Fenomenul epuizării stratului de ozon duce la scăderea eficacității sistemului imunitar, cu apariția infecțiilor, a cancerului de piele, a cataractelor și orbirii, arsuri grave în zonele expuse la soare, reducerea culturilor și, implicit, a cantității de hrană, ca urmare a micșorării frunzelor la plante, distrugerea vieții marine, a planctonului — plante și animale microscopice care trăiesc în suspensie aproape de suprafața apei, cu care se hrănesc animalele marine și implicit afectarea hranei omului prin reducerea cantității de pește comestibil, degradarea unui număr impunător de materiale plastice utilizate în construcție, vopsele, ambalare etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu