fabulă, după Esop
Într-o seară de vară, domnul Leu îşi făcea siesta în pădure. Sforăitul
său era aşa de puternic, încât nici un animal nu putea să se odihnească.
- Aici nu se mai poate dormi! protestară
animalele.
În
ciuda zgomotelor şi a plângerilor, leul dormea fără nici o treabă, lansând în
aer sforăituri îngrozitoare.
Atunci se întâmplă să se întoarcă pe o
parte şi prinse între labe un şoricel. Sărmanul mititel începu să tremure şi-l
rugă:
- Nu mă mai strânge între ghearele tale,
rege al junglei! Deşi
sunt mic, s-ar putea să-ţi fiu de ajutor într-o zi.
Leul nu voia să îi facă rău, aşa că îi
dădu drumul şorice-lului. După aceea se culcă la loc.
Timpul trecu, veni primăvara, iar odată
cu ea, veniră şi vânătorii. Ei voiau să-l prindă pe leu pentru a-l vinde la circ.
- Îl vom adormi cu o injecţie şi îl vom
prinde în plasă, spuseră ei.
Zis şi făcut. Leul fu prins, dar se
trezi când era în drum spre camion. Văzându-se prizonier, leul răcni atât de
tare, că auzi şi şoricelul.
- Ce zgomot! Aceste ţipete sunt ale
regelui pădurii. Acum vin!
Micuţul fugi în mare grabă.
- Aici sunt! Mă ţin de promisiune, îi
strigă leului.
Şoricelul începu să
roadă frânghiile cu rapiditate. Datorită răbdării şi lucrului bine făcut, el
salvă viaţa leului. Când regele junglei se văzu liber, îi spuse rozătorului:
- Mii de mulţumiri, prietene! Astăzi am
învăţat că:
Nimeni nu-i de
dispreţuit, de e mare sau de-i mic.
Căci prin muncă şi
efort, valoroşi suntem cu toţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu