Omida mâncăcioasă

                                                          traducere după Eric Carle

        În lumina argintie a lunii, un ou mic , ca o mărgeluşă, lucea pe o frunză.

         Într-o duminică dimineaţa, razele soarelui  au  încălzit oul şi …  pac!

        A ieşit o omidă mititică, simpatică … şi  foooarte flămândă.

        Imediat a început să caute ceva de mâncare.

        Luni a mâncat dintr-un măr, dar tot ar mai fi mâncat ceva. Marţi a mâncat din două pere şi tot nu se săturase. Miercuri a mâncat din trei prune şi foamea nu i se potolea. Joi a mâncat din patru căpşuni şi foamea nu se astâmpăra. Vineri amâncat din cinci portocale şi tot se simţea flămândă. Sâmbătă a mâncat: dintr-o felie de tort, dintr-un cornet de îngheţată, dintr-un castravete murat, dintr-un cârnat, dintr-o brioşă şi dintr-o felie de lubeniţă.

        În acea noapte s-a simţit rău. A durut-o burtica. Dimineaţa următoare era din nou duminică. Omiduţa a mâncat o frumoasă frunză verde, crudă şi s-a simţit mai bine.

        După asta nu i-a mai fost foame, dar nici nu mai era o omiduţă mică şi delicată.

   A devenit o omidă grasă.

        Apoi şi-a construit în jurul corpului un fel de căsuţă care se numea cocon. Aici a rămas închisă mai bine de două săptămâni.

        În sfârşit, ceva înăuntru a început să se mişte, să se mişte, să lărgească coconul, şi, după multă muncă... Surpriză!

        Din cocon a ieşit un fluture minunat!