Atat de mic si de fragil
Dar cuprinzand o nesfarsire
O mare-ntreaga de iubire
De idealuri si lumina
Un mic simbol cu rezonanta
Un martisor traditional
Eu iti ofer sentimental.
Se afișează postările cu eticheta POEZII. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta POEZII. Afișați toate postările
Darul meu pentru tine
Am un dar ce-i pentru tine
Este mic dar pentru mine
Reprezinta tot ce-i bun
Inima ti-o pun la snur,
Sa o porti mereu cu tine,
Primavara care vine!…
Ghiocelul
de Tincuţa Horonceanu Bernevic
În grădină, mititel,
Mi-a surâs un ghiocel!
M-a rugat, până spre seară,
Ca să-i fac o plăpumioară
Călduroasă, din zăpadă,
Gerul ca să nu mi-l vadă!
Şi să doarmă liniştit
Până-n zori, la răsărit!
Dar o rază de la soare
Sărutând gingaşa floare,
Plăpumioara a topit!
Şi aşa de mititel
A sunat din clopoţel:
Primăvara a venit!
Nimeni nu l-a auzit.
Că-nnecată în lumină,
Zumzăia şi o albină!
Ghioceii
Ghioceii tremura,
De viata ei se bucura,
Invaluiti soare si lumina,
Primavara ii invie,
Sa ne-aduca bucurie.
Ei cu gingasia lor,
Ne aduc un martisor.
[ FOTO ] AVAP - VINE,VINE PRIMAVARA !
Vine, vine primavara
Se asterne-n toata tara
Floricele pe campii
Hai sa le-adunam, copii.
Creste, creste iarba verde
Ciocarlia-n nori se pierde
Haideti s-ascultam copii
Al ei cantec din campii.
Cucu, cucu striga tare
Pitpalacul-n lunca sare
Mieii zburda pe campii
Haideti sa-i vedem copiï.
.JPG)
.JPG)
Poveştile ghioceilor
Gingăşie şi puritate albă în palma primăverii, ghioceii ne aduc bucurie.
Bucuraţi-vă de primăvară!
Povestea ghiocelului
de Marieta Marancea
Poate-aţi putut şi voi afla,
Poate v-a spus-o cineva,
Ori aţi citit povestea lui,
Povestea ghiocelului.
El a rămas orfan pe lume
Şi n-avea capul unde-şi pune.
Copil sărman, fără putere,
N-avea nici rude, nici avere.
Şi iarna a venit şi ea
Cercând viaţa să i-o ia.
Dar Dumnezeu l-a ocrotit;
O zână bună a venit
Şi, să-l ferească de ninsoare
L-a prefăcut în albă floare.
De-atunci, copilul călător
E-al primăverii vestitor.
Când ea apare ca o boare,
El îşi agaţă-n păr o floare,
Şi pune pe veşmântul ei
Covor gingaş de clopoţei.
Iar omul este fericit:
E semn că iarna s-a sfârşit!
Frunza şi ghiocelul
de Marieta Marancea
Acum la sfârşit de iarnă
Mi-a fost dat s-aud o sfadă
Între ghiocelul floare
Şi o frunză foşnitoare:
- Ai curaj! Nu-mi vine-a crede
În mantia alb cu verde
Ca să-nfrunţi gerul cumplit
N-aştepti cerul însorit?
- Vă e ciudă frunze moarte
Că de-acum sunteţi uscate?
Cât aţi da să fiţi ca noi,
Nu-mproşcate de noroi
Eu îmi cer dreptul la viaţă
Chiar de-i scurtă, ies în faţă
Şi-apoi la sfârşitul iernii
Vestim zorii primăverii.
- Ascultă-mă “nas pe sus”
Să ţii minte ce-am de spus;
Prea târziu înţelegeţi
Zbuciumul acestei vieţi.
Eu am fost mai sus ca tine
Şi-am trăit mai multe zile
Eşti acum frumos, nu zic,
În scurt timp vei fi nimic.
Şi oriunde te-ai sui
Tot jos vii, oricine-ai fi
Fie frunză, gâză, floare
Suntem toate trecătoare!
Ghiocelul vestitor
de Ioana Voicilă Dobre
Ghiocel, alb şi plăpând
vii cu primăvara-n gând,
cu iubirea în petale
şi cu soarele pe vale!
Iar din ochii primăverii
înverziţi în faptul serii,
dintr-un bulb miraculos
răsari ghiocel, voios!
Curajos de când te ştiu,
alungi iarna în pustiu
dar păstrezi din haina sa,
albul în petala ta!
( din volumul Secvenţe în alb şi negru )
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
