Musafiri si invitatie la "Alice in tara Maritimo" ! ( 19-22 februarie 2015 )

Am avut musafiri ce au lansat o invitatie pentru labirintul din Maritimo care se va transforma intr-un taram minunat plin de surprize.

"Alice in tara Maritimo" ne asteapta de azi pana pe 22.02.2015 cu personajele din celebra poveste cu Alice.

Copiii vor gasi in labirintul fermecat tot felul de surprize care mai de care mai jucause si vor rezolva impreuna cu cei de la Club Amicii traseul.

INVATAND LITERA " G "

Ghi-ga-ga şi ga-ga-ga!

Gâştele au pornit, aşa,

Ca bărcuţele argintii,

Cu lopeţi portocalii

Şi bărcuţele mai mici,

Ba încolo, ba aici,

Cu albastru se adapă

Ciupind soarele din apă

E mălai sau altceva?

Ghi-ga-ga şi ga-ga-ga!

LITERA " G "

A,B,C,D,E,F…

este randul acum lui G !

Slabanog si cocosat

G e-un lacat descuiat.

Tocmai a deschis garajul

La masina cu bagajul

Indesat in geamantan,

De Goguta Galigan.

Alaturi in gradinita

Un gandac si-o gargarita

Au gasit o garofita

S-o dea Gogu la fetita.

Pun galosii in picioare

Si-am plecat, deci salutare!

Cu atatia G-n cuvinte

Cine sa le tina minte?

POVESTEA LITEREI " G "

Dropia - pasare sedentara si monument al naturii

Dropia (Otis tarda) este o pasare sedentara si monument al naturii. Legea ocroteste pe tot timpul anului vanatul femelei. Cocosul poate fi vanat limitat in luna aprilie. Cel mai des, se intalnesc in campii si pe ogoare in Dobrogea, Baragan, Crisana.

Masculul are corpul mare (80-110 cm), o greutate ce ajunge la 12-15 kg, chiar si 21 kg (in Romania au fost vanate exemplare de peste 18 kg). Femela este incomparabil mai mica, iar greutatea este cuprinsa intre 4-7 kg.

Penajul dropiei este galbui-cafeniu tarcat cu striuri negricioase. Capul si gatul sunt imbracate in pene cenusii. La mascul, de o parte si de alta a ciocului se gasesc niste mustati, formate din peri teposi. Picioarele sunt terminate cu trei degete prevazute cu gheare tocite. Cand simt pericolul fug sau se ghemuiesc pe sol pentru a nu fi observate. Penajul, asemanator la culoare cu cel al mediului, le protejeaza. In aceste conditii sunt depistate mai greu de dusmani. Dropia este iute la fuga, iar zborul este lent. Cel mai des se hraneste cu seminte, lastari tineri, insecte, rame, melci.

Dropia este o specie poligama. Masculii ajung la maturitate sexuala la 4 ani. In acesta privinta femelele sunt mai precoce. Perioada de rut se desfasoara in luna aprilie. Femelele cauta masculii pentru imperechere. Ceremonialul desfasurat de mascul in jurul femelelor este deosebit de interesant. Cu maiestria unui gimnast coboara aripile pana la sol. In acelasi timp penele de pe umeri si spate sunt ridicate in sus si date peste cap. Coada se desface in evantai. Albul imaculat al penelor de pe partea inferioara face ca haina nuptiala sa fie pentru cateva secunde alta decat cea obisnuita. Penele tepoase din mustati iau o pozitie aproape verticala. Gatul este tras pe spate. Sacul gusii este mult umflat. Pieptul se inclina, iar picioarele se infdoaie. Gratie miscarilor comportamentale este unica. Isi face cuibul in micile adancituri de pe sol. In el depune 2-3 oua, pe care le cloceste numai femela.

De multe ori, dropia isi cauta hrana in carduri. Pe timpul iernii, in urma caderii ploilor sau a lapovitelor, aripile lor umede ingheata, nu mai pot zbura si cad cu usurinta prada braconierilor. In iernile grele, geroase, dropiile se retrag in tinuturile din sud-estul tarii. De multe ori, in asemenea conditii, trec in Bulgaria, de unde revin la inceputul primaverii. Numarul scazut al acestei specii este atat consecinta unui vanat excesiv, cat si consecinta transformarii campiei de odinioara intr-un vast camp agricol.

Aria de raspandire acopera partea de sud si partea centrala a Europei, precum si Africa de nord.

Stiinta - stiati ca... ?

Sticla trasa in fibre extrem de subtiri devine flexibila ca bumbacul si mai rezistenta ca otelul. O franghie de sticla formata din 12.000 de fibre este de 5 ori mai rezistenta decat cea de canepa. In plus, tesaturile din sticla nu ard, nu se decoloreaza si se spala usor.

Aurul nu este nici cel mai scump, nici cel mai rar metal. In vreme ce se extrag, anual, 1.500 t de aur, se scot 110 t de platina si numai 6 t de iridiu. In schimb, aurul nu are rival in proprietatea de ductibilitate (aceea de a putea fi prelucrat sub forma de fire sau foi foarte subtiri). Astfel, dintr-un grad de aur – care ar avea forma unui cub cu muchea de 3.7 mm, se poate trage un fir lung de 3 km si cu un diametru de o zecime de micron (a zecea mie parte dintr-un milimetru). De asemenea, din acelasi cubulet, batut cu un fel de mai de lemn, se poate obtine o foaie patrata cu latura de 80 cm si cu o grosime de 1/12.500 mm.

Cauciucul natural are o insusire pe care multi n-o cunosc: el poate absorbi o cantitate de apa de cinci ori mai mare decat propria sa greutate.

Dintr-un singur gram de wolfram, se poate confectiona un fir de sarma lung de 500 m. Rezistenta wolframului este de 400 kg pe milimetru patrat.

Pasarile migratoare

Odată cu sosirea toamnei, cele mai multe păsări din ţara noastră se îndreaptă spre alte ţinuturi mai calde, pentru a scăpa de urgiile iernii. Plecarea şi sosirea păsărilor migratoare reprezintă evenimente importante, care marchează trecerea de la anotimpul calduros la cel friguros şi invers. Iată câteva dintre călătoarele înaripate care îşi fac cuiburile şi îşi cresc puii la noi în ţară, pentru ca toamna să străbată mari distanţe în căutarea unui climat favorabil vieţii.

Barza - este o pasăre de talie mare, are ciocul mare, de culoare roşie-portocalie. Penajul este alb, doar la vârfurile aripilor este împodobită cu o frumoasă garnitură neagră. Se întoarce primăvara la acelaşi cuib, pe care şi-l repară. Uneori generaţii întregi locuiesc de-a lungul anilor în acelaşi cuib. Au picioarele lungi, preferă să stea pe lângă râuri şi bălţi ca să-şi găsească hrana, formată din broaste, peşti şi alte animale mici. Puii sunt hrăniţi la început la fiecare oră, iar apoi la fiecare două ore. Datorită lipsei de mâncare, gradul de agresivitate al berzelor adulte poate creşte şi destui pui sunt efectiv azvârliţi afară din cuib. În ultimul timp numărul berzelor a scăzut mult.

Pelicanul - considerat şi cea mai mare înotătoare din Europa. Deoarece numărul lor a scăzut foarte mult ( omul i-a invadat mediul în care traieşte, pescarii au distrus colonii intregi, considerându-i rivali la pescuit ), acum este declarat monument al naturii.Pelicanii din Delta Dunării sunt pelicanii comuni, de culoare alb-roz. Se spune ca pe spinarea pelicanului se odihnesc pasari migratoare mici, cand traverseaza Marea Mediterana, in drumul lor spre tari mai calde.

Mierla - are un penaj negru sau cafeniu şi ciocul galben. Cântă foarte frumos şi este o mamă foarte grijulie, toată ziua strânge hrană pentru pui. Este o adevărată plăcere să o urmăreşti şi să o auzi cântând.

Prepeliţa - este o pasăre de talie mică, are penajul brun cu alb pe spate ( un camuflaj excelent ). Trăieşte în zonele de câmpie, îşi face cuibul în lanurile de cereale sau în lăstărişuri. Fiind vânată mult pentru carnea ei gustoasă, a intrat în rândul păsărilor ocrotite de lege.

Graurul - este o pasare migratoare cu cioc ascutit si cu penaj negru – verzui, impestritat cu alb.

Ciocârlia -  este o pasare cântătoare mica, cu penele pestrite, care zboara la mari înaltimi. Datorită obiceiului ei de a se ridica în văzduh şi a cânta în înaltul cerului, despre ciocârlie s-au scris multe legende, fiind considerată fiica soarelui sau fata care s-a indrăgostit de soare. Este o pasăre de talie mică. Sosirea ei este semnul că primăvara s-a stabilit definitiv in locurile respective.

Rândunica - poate cea mai cunoscută pasăre călătoare. Şi despre ea s-au scris legende. Este de talie mică, are coada despicată, pe spate este neagră-cenuşie şi mai albicioasă în rest. Îsi face cuib la streaşina casei, prin poduri, grajduri sau chiar în casele oamenilor ( în spaţiile nelocuite ). Este destul de gălăgioasă, îşi păstrează cuibul de la un an la altul. Face 4-5 ouă, pe care le cloceşte cu multă grijă. În zonele cu veri lungi rândunica poate scoate două rânduri de pui pe an.

Cucul - este o pasăre singuratică ( de aici şi expresia "singur cuc" ). Soseşte devreme din ţările calde, îşi depune ouăle în cuibul altor păsări. Cântă toată primăvara, strigându-şi numele. Şi despre el există foarte multe legende.

Pupăza - soseşte puţin mai târziu decât cucul, are un penaj pestriţ, un cioc lung şi încovoiat. Dar ceea ce o face deosebită este creasta de culoare portocalie. Comparaţia cu o pupăză nu e deloc măgulitoare.

Privighetoarea - considerată cea mai iscusită căntăreaţă, are un penaj modest. În nopţile calde de vară ne incântă cu trilurile ei neasemuite.

Nemulţumirea

A fost odată un greieruş foarte harnic.
Toată ziua muncea.
De cântat nu cânta decât seara târziu, înainte să se culce, şi dimineaţa devreme, înaintea tuturor.

Fiindcă trezea furnicile din somn, acestea îi vorbeau urât şi îi aruncau cu grăunţe în cap.
Dar lui nu-i păsa.
Nici de înjurături şi nici de câţi munţi de grăunţe adunase.
Pentru el era important să aibă un program şi să-şi facă bine treaba.
Fiindcă doar atunci avea inima împăcată şi putea să cânte.

Într-o zi, furnicile s-au întâlnit în faţa cortului de frunze în care greieruşul locuia de la ultima ploaie.
- Tu, care ne strici mereu liniştea, ieşi, să-ţi zicem ceva!
- Nu pot, am de reparat o chitară !
- Ieşi, că te ajutăm noi s-o repari.
Atunci, greieruşul ieşi.
Dar nu ca să-i repare nişte furnici nepricepute chitara, ci pentru că voia să scape de ele, ca să-şi continue lucrul.

- Am vrea să pleci cât mai repede, nu te iubim! spuseră furnicile.
- De ce nu mă iubiţi? întrebă greieruşul mirat.
- Munceşti prea mult!
- Cânţi prea frumos!

Greieruşul nu înţelegea.
Dar hotărî să le facă pe plac şi să se ducă unde va fi mai bine primit, pentru a se apuca din nou de munca şi de cântat.

În cortul lui veni o familie de broaşte puturoase, cu zece brotăcei care orăcăiau zi şi noapte...

Veverița Lola

Iarna aşternuse peste tot o plapumă albă şi groasă. Oriunde priveai dădeai cu ochii de zăpada pufoasă care se tot depusese în ultimele zile. În pădure animalele îşi pregătiseră încă din toamnă cuiburile, scorburele şi vizuinele. Soarele îşi făcu apariţia în această zi încă de dimineaţă. Din loc în loc puteai să vezi câteva urme de lăbuţe rătăcite prin zăpadă. Unele animale îşi scoaseră doar capul ca să admire priveliştea, dar le era puţin teamă să iasă în frigul de afară. În scorbura unui alun stătea Lola, un pui de veveriţă. Era pentru prima dată când vedea zăpada, era prima iarnă pe care o trăia, deoarece ea se născuse în primăvara acestui an. Cât a fost vara de lungă a colindat pădurea alături de părinţii şi de sora sa. Dar acum era ceva cu totul şi cu totul nou. Privea printr-o găurică a scorburii, încercând să se lămurească ce se întâmplă. Nu putea înţelege unde a dispărut covorul de frunze, unde s-a ascuns muşuroiul de furnici şi nici unde este tot pământul. Şi-ar fi dorit să iasă afară, dar nu îndrăznea.

- Lola, unde eşti? strigă iepuraşul Ţopăilă.

- Bună, Ţopăilă, sunt aici, în scorbură, răspunse Lola.

- Ce faci în scorbură, este o vreme bună, e soare, hai să ne jucăm, se adresă din nou iepuraşul.

- Nu pot să ies, nu ştiu ce s-a întâmplat cu tot ceea ce eu ştiam că ne înconjoară. De ce e totul alb?

- Aceasta este zăpadă şi ea s-a depus peste pământ şi peste tot ceea ce tu ştiai că te înconjoară. Poţi să ieşi liniştită, că nu ţi se întâmplă nimic, o asigură iepuraşul.

- Eu nu aş fi atât de sigură. Dacă mă înghite atunci când stau pe ea? întrebă Lola speriată.

- Tu chiar crezi asta? întrebă iepuraşul, dar nu reuşi să se stăpânească şi pufni în râs.

- Nu mi se pare deloc amuzant, e ceva ce nu am mai văzut niciodată, nu poţi şti ce pericole mă aşteaptă. Mai bine rămân în scorbură, zise Lola.

- Dacă rămâi vreau să te avertizez că va trebui să faci asta pentru o perioadă lungă de timp, pentru că iarna şi zăpada nu vor dispărea aşa repede. Şi în plus vei pierde toată distracţia creată de jocurile în zăpadă.

A stat Lola pe gânduri cât a stat după care a prins curaj şi a ieşit pas cu pas afară din scorbură, începând încet să coboare spre necunoscutul alb. Prima dată când a atins zăpada cu lăbuţa s-a speriat. Era atât de rece! Dar ştia că Ţopăilă o aştepta şi s-a gândit că şi ea poate să stea pe zăpadă, aşa că mai încercă o dată. Făcea paşi mărunţi şi treptat a început să-i placă. A stat afară toată ziua, atât de mult i-a plăcut, iar acum este foarte bucuroasă că şi-a învins teama şi a reuşit să cunoască o lume nouă.

Intelepciunea populara ( 1 )

Toţi se plâng de bani, dar de minte nimeni.
Cine vorbeşte seamănă, cine ascultă culege.
Gura înţeleptului când se deschide, tu închide pe a ta.
Lucrul bine început e pe jumătate făcut.
Mai bine să-ţi pară rău că ai tăcut decât că ai zis.
Omul cinsteşte haina, nu haina pe om.
Prostului nu-i stă bine dacă nu-i şi fudul.
Apa trece, pietrele rămân.

Bate fierul cât e cald, că de se va răci, în zadar vei munci.
Ce-i în mână nu-i minciună.
Ce poţi face azi nu lăsa pe mâine.
Ce semeni aceea răsare.
Foamea face bucatele mai bune.
Întâi ascultă şi pe urmă vorbeşte.
Lăcomia strică omenia.
Meseria e brăţară de aur.
Numai cu vorba nu se face ciorba. 

Nu pune paie peste foc.
Omul nu trăieşte să mănânce, ci mănâncă să trăiască.
Sănătatea e cea mai bună avuţie.
Toamna se numără bobocii.
Ulciorul nu merge de multe ori la apă.
Unde şcoala se iveşte, pământul se-mbogăţeşte.
Vorbă multă sărăcia omului.