Grupul de litere " GE "

              Merge, fuge                                                            

                              de Grigore Vieru

Merge, merge                 Merge, merge                  

Melcul cel încet.             Leneşul abia.                     

Fuge, fuge                       Fuge, fuge                                

Vântul prin făget.            Rândunica mea.               

Cand sapi groapa altuia

de Daniel Tei

Voinicica, intr-o zi,

Catre Voinicel grai:

- Voinicele, tare-as vrea,

Pentru papusica mea,

Din blanita-un guleras

 Matasos, de iepuras.

 

Voinicel, cu zel si foc,

Se impreuna pe loc:

- Maine dimineata-n zori

Ne vom face vanatori!

 

Bucuros, nevoie-mare,

(Fiindca alta treaba n-are!)

Azorica tumbe face,

Sare-ncolo, sare-ncoace,

Nimerind asa, deodata,

Balbadac, intr-o ... galeata!

Care-i, pe deasupra, plina,

Vai de el! cu ... motorina.

Ei, acum, mirositor,

Cum sa fie vanator?

 

Vine Azorel supus ...

- Ham-ham, am ceva de spus:

Bunicutul dinspre tata

Stiu c-a fost de mult, odata,

Tanar cum era, in floare,

Caine bun de vanatoare;

Cred ca ne va ajuta,

Cu-o povata el cumva!

Si, rapid, cat ai clipi,

Azorel o si zbughi ...

 

Vine el cu fruntea sus:

- O capcana v-am adus!

- Maine o vom incerca,

Iepuri multi vom prinde-n ea!

Zice Voinicel cu-emfaza

Si capcana studiaza.

 

Asadar, devreme-n zori,

Echipati in vanatori,

Voinicica, Voinicel,

Urmariti de Azorel

Bucurosi nevoie-mare

Ca se duc la vanatoare,

O pornira-n pas agale

Spre padurea dinspre vale,

Ca sa prinda – si-au zis ei! –

Iepurasi, asa, vreo trei.

 

Cum ajung in padurice,

Azorel, expert, le zice:

- Sunt pe-aici multi iepurasi,

Dar se sperie de pasi ...

Ba, mai mult, va spun ca

Se sperie din te miri ce.

 

- Voinicica, da-mi din punga ...

Nu prea multi, asa s-ajunga,

Cam un pumn de morcovei,

Drept momeala pentru ei.

 

Gata! ... Sssst! ... Incet, taras,

Iau capcana si, pas-pas,

O aseaza-n luminis,

Mai ferit, langa-un tufis,

Tot punand, cu  mult temei,

Morcovi mari si morcovei.

 

- Ssss! ... Va rog, nicio miscare!

Pregatiti sacosa mare! ...

Se intoarce Azorel,

Foarte incantat de el.

Sunt maestru, veti vedea;

Pan’ la opt voi numara,

Iar in cursa mea abila,

Va intra un urechila.

 

Si in timp ce Azorel

Numara sigur pe el ...

Vreo trei-patru iepurasi,

Mici, pufosi, draguti, poznasi,

Din codite scuturand,

Susotira, rand pe rand,

Cum sa-i vina – asta e! –

Lui de petrecanie! ...

Lui, catelului Azor,

Ce se crede vanator.

 

Se-opinteste fiecare

Si imping inspre carare

Cursa, care – nu-i asa?!

Sa ii prinda trebuia.

Se ascund nu zic nimic,

Nu clipesc si tac chitic.

 

Din tufisuri, plin de el,

- Sapte! ... numara Azorel,

Cand se-aude: - Ajutor! ...

Auuu, labuta! ... fratilor! ...

 

Voinicica, Voinicel,

Sprinteni, au sarit la el;

Si cand colo, ce sa vada?

Catelusul prins de coada!

Prins de coada, sta-n carare,

Aratand a ... aratare.

 

- Auuu! ... Ma doare, ma arde tare!

Si-au luat nasul la purtare! ...

Si vedeti ce-o sa le fac,

Lasa ca le vin de hac!

 

Drept raspuns, de nu stiu unde,

Cor de urecheati se-aude:

- Hei, cumetre Azorel,

Ne-ai intins tu frumusel

Cursa sa cadem in ea,

Si, uite, vai de coada ta!

- Iti mai arde-acuma, oare,

Sa pornesti la vanatoare!?

 

Rontaind la morcovei,

Le-au mai zis ei celor trei:

- Voinicica, Voinicel,

Mai ales tu, Azorel,

Ascultati si luati aminte:

Orice treaba e cuminte,

Daca-o faci cu-nvatatura.

Lectia a fost cam dura,

Dar de-acum sa stiti asa:

Cand sapi groapa altuia,

Vezi sa nu cazi tu in ea!

Ornitorincul - animal mamifer inferior

Ornitorincul traieste in sudul Australiei, in Tasmania si insulele vecine, pe langa malul raurilor si al apelor statatoare. Infatisarea lui este in stransa legatura cu viata din apa pe care o duce. Ornitorincul este un animal mamifer inferior.

Capul sau mic, se continua cu un cioc carnos, mare si turtit, asemanator celui de rata, de unde ii vine si numele (ornis – pasare, rin – nas). In varful ciocului se afla cele doua nari. Ochii sai sunt mici, iar urechile n-u pavilioane. Cand se scufunda in apa, orificiile urechilor se inchid.

Corpul lung de 50-60 cm, cilindric, este mai subtire la partea anteriora – ceea ce in da posibilitatea sa inoate cu usurinta in apa. El este acoperit cu o blana bruna inchis, lucitoare, deasa, unsuroasa, astfel ca apa nu ajunge lapiele. Corpul se termina cu o coada latita acoperita cu peri, care-i serveste drept carma.

Picioarele sunt foarte scurte, astfel incat pe uscat pare ca se taraste cu pantecele de pamant.

Cele cinci degete de la picioare sunt scurte si unite printr-o membrana, formand niste lopatele, ca la rata.

Ornitorincul este un foarte bun inotator.

Pentru adapostire isi sapa in malul apei o vizuina, care are doua iesiri: una sub apa si alta pe uscat, pentru a se putea retrage la orice primejdie.

Se hraneste cu tot felul de animale de apa: pestisori, melci, insecte, scoici, raci, larve de insecte, etc. Ciocul are niste placi cornoase in loc de dinti.

In culcusul sau din vizuina, femela nu naste pui ca toate celelalte mamifere, ci, asemnator reptilelor, face oua pe care le cloceste. Inainte de a fi depuse, ouale stau intr-o punga de la capatul intestinului, numita cloaca. La iesirea din ou, puii sunt golasi, orbi si neputinciosi. Femela nu are mamele cu gurguie. Glandele, in forma de tuburi, sub actiunea unor muschi speciali, elimina laptele care se scurge pe firele de par, iar puii il ling iesind la suprafata apei.

Ornitorincul este un animal curios. El are unele insusiri prin care se aseamana cu animalele taratoare (reptile). Ca si ele, are cloaca si depune oua. Prin faptul ca are corpul acoperit cu par si hraneste puii cu lapte, el este un animal mamifer inferior. Aceasta arata ca mamiferele se trag din reptile.

Dragobetele - sarbatoarea tineretii !

Pe vremuri, in preajma zilei de 1 martie, cel mai adesea pe 24 februarie, oamenii tineau sau faceau Dragobetele (Ziua Indragostitilor, Cap de primavara, Logodnicul Pasarilor). Probabil ca luna februarie era considerata luna de primavara, iar ziua de 24 era inceputul anului agricol (uneori ziua iesirii ursului din barlog). Este momentul in care natura se trezeste, pasarile isi cauta cuiburi, iar oamenii, in special tinerii, intra si ei in rezonanta cu ea.

Cine este Dragobetele?

Divinitate mitologica similara lui Eros sau Cupidon, Dragobete este considerat a fi fiul Dochiei, un barbat chipes si iubaret nevoie mare. Nu bland ca Sf. Valentin, ci navalnic el era la daci zeul care, ca un "nas cosmic", oficia in cer la inceputul primaverii nunta tuturor animalelor. In decursul anilor aceasta traditie s-a extins si la oameni. Astfel, de Dragobete, fetele si baietii se intalnesc pentru ca iubirea lor sa tina tot anul, precum a pasarilor ce se "logodesc" in acesta zi.
Motivatia preluarii obiceiului pasarilor era profunda, din moment ce pasarile erau privite ca mesagere ale zeilor, cuvantul grecesc "pasare" insemnand chiar "mesaj al cerului". 
Dragobete este si un zeu al bunei dispozitii de ziua lui facandu-se petreceri (fara indecentele evenimentelor similare din zilele noastre), iar de acolo porneau de multe ori viitoarele casnicii... 

Ce traditii sunt de Dragobete?

Inainte de vreme pretutindeni prin sate se auzea zicala: "Dragobetele saruta fetele!". 

Credinta populara româneasca spune ca cei care participa la Dragobete vor fi feriti de boli tot anul. Asadar: dimineata, imbracati in cele mai bune haine, tinerii se intalneau in centrul satului sau in fata bisericii. Daca timpul era favorabil, porneau cantand in grupuri catre padure sau prin lunci in cautarea ghioceilor si a altor plante miraculoase(folosite pentru descantece de dragoste), daca vremea era urata se adunau la unii dintre ei acasa si se tineau de jocuri si de povesti. 

De Dragobete se faceau logodne simbolice pentru anul urmator (uneori le urmau logodnele adevarate) sau fetele si baietii faceau fratii de sange. 

In padure, in jurul focurilor aprinse, tinerii baieti si fete stateau de vorba. Fetele strangeau viorele si tamaioasa, pe care le pastrau la icoane, fiind folosite apoi în diverse farmece de dragoste. Prin unele locuri, exista obiceiul ca fetele mari sa stranga apa din omatul netopit sau de pe florile de fragi. Aceasta apa era pastrata cu mare grija pentru ca avea proprietati magice (se spunea ca e "nascuta din surasul zanelor") si putea face fetele mai frumoase si mai dragastoase. Daca nu erau omat si fragi fetele adunau apa de ploaie (pentru spalatul parului) sau de izvor atunci cand Dragobetele se tinea in luna martie. 

La pranz, fetele incepeau sa coboare spre sat in fuga, in sudul Romaniei aceasta goana fiind numita "zburatorit". Fiecare baiat urmarea fata care ii placea. Daca flacaul era iute de picior si fetei ii placea respectivul urmaritor, atunci avea loc o sarutare mai indelungata in vazul tuturor. Sarutul era logodna ludica a celor doi, cel putin pentru un an de zile, de multe ori astfel de logodne veneau inaintea logodnelor adevarate.

Comunitatea este foarte interesata de ce se intampla, deoarece inca de pe acum se poate afla la ce nunti vor merge toamna. Dupa-amiaza are loc petrecerea, unde toata lumea, fie ca este membru al unui cuplu, fie ca nu, danseaza, canta, se simte bine fiindca se spunea ca tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau cei care n-au vazut macar o persoana de sex opus nu-si vor mai gasi pereche tot restul anului.

Femeile obisnuiau sa atinga un barbat din alt sat in ziua de Dragobete ca sa fie dragastoase tot anul si mai aveau grija sa dea mancare buna orataniilor din curte, pasarilor cerului, nici o vietate nefiind sacrificata la Dragobete. De multe ori, flacaii petreceau din plin de Dragobete si prin satele vecine, ca sa le mearga bine peste vara.

Pentru toti, sarbatoarea dragostei era socotita una de bun augur pentru treburile marunte, nu si pentru cele mari. Deoarece se credea ca Dragobetele ii va ajuta pe gospodari sa aiba un an mai imbelsugat decat ceilalti, in ziua de Dragobete oamenii nu munceau ca in zilele cu sarbatori religioase, doar isi faceau curatenie prin case. Cele care lucrau erau fetele indraznete care chiar isi doreau sa fie "pedepsite" de Dragobete. Chiar daca mai "pedepsea" femeile, se considera ca Dragobetele ocrotea si purta noroc indragostitilor, tinerilor in general, putand fi socotit un veritabil Cupidon romanesc.