Foto: (c) AGERPRES ARHIVA/CRISTINA MATEI
Bucătărie de campanie
Bucătărie de campanie
Intendența militară a fost oficializată în România, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Până la înfăptuirea Unirii celor două Principate, încă de pe timpul Regulamentelor Organice, în Ministerele de Război ale Moldovei și Munteniei funcționa câte o secție de intendență, însă atribuțiile acestora nu erau clar definite.
Unirea Principatelor Române a accelerat consacrarea intendenței ca specialitate distinctă și indispensabilă a Armatei Române, prin Decretul nr. 417 din 30 august 1860, hotărându-se întrunirea administrațiilor militare și a intendențelor într-o singură administrație, sub ordinele Ministerului de Război din București.
Prin Înaltul Ordin de Zi nr. 29 din 1 februarie 1861, Alexandru Ioan Cuza a consfințit înființarea Corpului de Intendență Militară. Acesta era alcătuit din intendentul general al armatei (asimilat gradului de general de brigadă) și subordonat ministrului de Război, un subintendent clasa I (asimilat gradului de colonel), doi subintendenți clasa a II-a (locotenent-colonel), doi adjuncți clasa I (asimilați gradului de comandanți de batalion — maior) și șase adjuncți clasa a II-a (căpitan).
Prin Raportul înaintat domnitorului Alexandru Ioan Cuza, ministrul de Război, colonelul Ioan Ghica, argumenta necesitatea aprobării unui regulament propriu intendenței. Astfel, prin ''Instrucțiunile asupra funcțiilor Intendenței Militare'', publicate în Monitorul Oastei nr. 11 din 16 februarie 1861, se preciza expres că intendenții militari erau numiți de guvern pe lângă trupe ''ca să înlocuiască vegherea ministrului în treburile interioare ale armatei'' — solda și subzistența, îngrijirea îmbrăcăminții, a locuinței, sănătății și înlesnirea mișcărilor.
Din inițiativa ministrului de Război, generalul Ion Emanoil Florescu, în 1862 a fost adoptată ''Legea privind întreținerea armatei'', care ulterior a cunoscut o serie de îmbunătățiri. Legea reglementa pensiile militarilor, rațiile alimentare, retragerea din serviciu, standardul de viață în corpuri, transportul și recompensele pentru merite deosebite. În același an au apărut noi reglementări în domeniu. Prin Înaltul Ordin de Zi nr. 219 din 16 octombrie 1862, s-a constituit Corpul ofițerilor de administrație, însărcinat cu executarea tuturor serviciilor administrative.
Evoluția ulterioară a intendenței militare a confirmat utilitatea sa primordială pentru bunul mers al oștirii, logistica din zilele noastre preluând multe dintre tradițiile și atributele sale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu