12 Iunie – Ziua Mondială Împotriva Exploatării prin Muncă a Copiilor

La 12 iunie este marcată, în multe țări ale lumii, Ziua mondială împotriva exploatării prin muncă a copiilor. Această zi reprezintă o oportunitate de a atrage atenția asupra acestui fenomen și asupra măsurilor globale necesare pentru a elimina această practică.

Copiii au dreptul de a fi protejaţi împotriva oricăror forme de exploatare economică, de a nu fi constrânşi la  muncă ce implică vreun risc potenţial sau care să le compromită educaţia ori să le dăuneze sănătăţii, dezvoltării fizice, mentale, spitituale, morale ori sociale.

În Constituţia României, articolul 49, alin. (3), se arată: „Exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sunt interzise”.

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii convocată la Geneva de Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii, adoptă, în anul 1999, la cea de a 87-a sesiune, Convenţia privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor şi acţiunea imediată în vederea eliminării lor, iar la 15 noiembrie 2000, Parlamentul României adoptă Legea nr. 203 prin care se ratifică această Convenţie. După publicarea Raportului Global din anul 2002 privind piaţa muncii la nivelul întregii lumi, care avansa cifre mari privind numărul copiilor obligaţi să muncească: dintre cei 246 de milioane de copii care munceau în mod constant, peste 170 de milioane erau angrenaţi în munci grele sau periculoase, Organizaţia Internaţională a Muncii de la Geneva a ales ziua de 12 iunie ca Ziua mondială împotriva exploatării prin muncă a copilului. Scopul urmărit a fost  acela de a atrage atenţia lumii cu privire la consecinţele şi gravitatea folosirii copiilor în diverse activităţi lucrative, care sunt în fapt forme ale exploatării acestora.

În România, conform Legii 272/2014 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, (republicată) situaţiile de exploatare economică, abuz, neglijare şi a oricărei forme de violenţă trebuie semnalate serviciului public de asistenţă socială sau direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei rază teritorială a fost identificat cazul respectiv.

Semnalarea unei situaţii de exploatare a copilului prin muncă se poate face de către: copil; membri ai familiei sau ai comunităţii; profesionişti din sistemul de sănătate publică (medici de familie, asistente medicale comunitare, mediatori sanitari, medici pediatri etc.) şi din sistemul de educaţie (educatori, învăţători, consilieri şcolari, profesori, psihopedagogi, mediatori şcolari etc.); preoţi; personal din alte instituţii / organizaţii care vin în contact cu copiii, inclusiv din serviciile organizaţiilor neguvernamentale; personalul SPAS (lucrători sociali comunitari, asistenţi sociali);  profesionişti din mass-media. Personalul DGASPC (asistenţi sociali, psihologi etc.) se poate autosesiza ca urmare a vizitelor efectuate în zonele cu risc.

Orice profesionist care lucrează în sistemul de protecţie a copilului – în servicii publice şi/sau private – trebuie să cunoască problematica muncii copilului şi să intervină activ în prevenirea şi eliminarea acesteia. Pe lângă asistenţii sociali, educatorii, psihologii, asistenţii maternali din serviciile specializate, Legea nr. 272/2004 menţionează expres grupurile profesionale care au responsabilitatea de a identifica şi sesiză autorităţile competente despre situaţiile de risc şi de dificultate în care se pot afla copiii şi familiile lor – inclusiv în situaţiile de exploatare prin muncă: cadrele didactice, personalul medical, poliţiştii, juriştii, preoţii, precum şi angajaţii altor instituţii care vin în contact cu copilul.

(C.M.)