Soptesc pe strazi paraie...
Toamna, in manta de ploaie,
Bate-n geam cu glasu-i mic:
Pic, pic, pic.
Azi si-a pus ciorapi mai grosi,
Ba si-a pus chiar si galosi,
Sa nu prinda guturai,
Vai, vai, vai!
Dacă vrei ca ideile tale să reziste anilor, scrie-le pe hârtie, iar dacă vrei să dăinuiască pe veci, înseamnă-le în inima unui copil.
Sunt harnic şi la toţi pe plac,
Cu mine coşi şi sunt un ac.
|
|
De mă umfli-ndată zbor,
Mă înalţ rotund, uşor.
Când mă sparg, ce ghinion!
Aţi ghicit. Sunt un balon.
|
|
Eu sunt plină de poveşti,
Dacă ştii să mă citeşti.
Dacă mă iubeşti … ai parte.
Eu prieten sunt şi carte.
|
|
Ştiu un căpăcel de fier,
Acul nu trece prin el.
Când Maria coase iar,
Pune- n deget degetar.
|
|
Este mare, iute-n pas,
Cu o trompă-n loc de nas.
(elefantul)
|
|
Chiar de nu eşti croitoreasă,
Tu mă ţii la tine-n casă.
Tai hârtie, petece
Şi îmi zice foarfece.
|
|
În grădina lui, Vasile
A săpat vreo două zile.
Vrea pământul să-l aşeze,
Brazdele să le grebleze.
Ce unealtă, aţi aflat,
Foloseşte la greblat?
(grebla)
|
|
Horia, la şcoală, vine
Îmbrăcat cum se cuvine.
Şi nu este nici o taină
El îşi perie cu grijă,
Zilnic îngrijita-i haină.
|
|
Fuge, chiar la deal mai bine
Şi se teme de oricine.
Este mic şi drăgălaş
Şi se cheamă iepuraş.
|
|
Ne învaţă lucruri multe.
Cine n-ar vrea s-o asculte?
Eu cu drag i-aduc o floare,
Că e doamna învăţătoare.
|
|
Maşinuţe, păpuşele,
Trenuleţe mici, zglobii,
Toate sunt, într- un cuvânt,
Nişte jucării.
|
|
Pe cerul nopţii e doar una
Şi se numeşte luna.
|
|
E rotund şi roşu
Bun într- adevăr,
Îl muşc cu plăcere
Şi se cheamă măr.
|
|
Are coajă, are miez
Şi e bun când se usucă.
Este fruct crescut de nuc.
Cum se cheamă, oare?
(nucă)
|
|
E un animal cuminte,
Nu-i prea place însă ploaia,
Paşte-n turmă şi dă lapte,
Dă şi lână şi e... oaia.
|
|
Omul seamănă-n ogor,
Boabe, grâul roditor;
Şi udat şi îngrijit
Rodul iese însutit.
Boabele duse la moară
Fac făina albioşoară.
Din făină, până mâine,
Mama face bună pâine.
|
|
Negre şi albe-s penele
Coada parc-ar fi un V.
Pleacă de la noi din ţară,
Primăvara vine iară.
Zboară iute, este mică
Şi se cheamă rândunică.
|
|
Stă pe viţă brobonat
Şi e dulce la mâncat.
Să fie un ciucure?
Fugi de-aici, că-i strugure.
|
|
Cenuşiu şi tare mic
Mi se teme de pisic.
Stă pitit, deoarece
Se numeşte şoarece.
|
|
Are floare mândră tare
Cu parfum şi cu culoare.
Te înţepi când rupi un fir
Că e fir de trandafir.
|
|
Are coarne şi bărbiţă,
Merge lângă o căpriţă.
Ştiu că este tare-n cap
Cum se cheamă oare?
(ţap)
|
|
O deschidem negreşit,
Dacă ploaia s-a pornit.
Şi ne apără de ploaie,
Chiar de plouă în şiroaie.
(umbrela)
|
|
Sare iute prin crenguţe
Cu alune în lăbuţe.
Şi roşcată e blăniţa
Cin' să fie?
(veveriţa)
|
|
Când îl trag încet de sfoară,
Vântul bate şi el zboară.
Mi l-am meşterit chiar eu
Şi sunt mândru c-am un zmeu.
|