Ghicitorile ALFABETULUI

Sunt harnic şi la toţi pe plac, Cu mine coşi şi sunt un ac.
	De mă umfli-ndată zbor, Mă înalţ rotund, uşor. Când mă sparg, ce ghinion! Aţi ghicit. Sunt un balon.
Eu sunt plină de poveşti, Dacă ştii să mă citeşti. Dacă mă iubeşti … ai parte. Eu prieten sunt şi carte.
	Ştiu un căpăcel de fier, Acul nu trece prin el. Când Maria coase iar, Pune- n deget degetar.
Este mare, iute-n pas, Cu o trompă-n loc de nas.                                   (elefantul)
	Chiar de nu eşti croitoreasă, Tu mă ţii la tine-n casă. Tai hârtie, petece Şi îmi zice foarfece.
În grădina lui, Vasile A săpat vreo două zile. Vrea pământul să-l  aşeze, Brazdele să le grebleze. Ce unealtă, aţi aflat, Foloseşte la greblat?                                   (grebla)
	Horia, la şcoală, vine Îmbrăcat cum se cuvine. Şi nu este nici o taină El îşi perie cu grijă, Zilnic îngrijita-i haină.
Fuge, chiar la deal mai bine Şi se teme de oricine. Este mic şi drăgălaş Şi se cheamă iepuraş.
	Ne învaţă lucruri multe. Cine n-ar vrea s-o asculte? Eu cu drag i-aduc o floare, Că e doamna învăţătoare.
Maşinuţe, păpuşele, Trenuleţe mici, zglobii, Toate sunt, într- un cuvânt, Nişte jucării.
	Pe cerul nopţii e doar una Şi se numeşte luna.
E rotund şi roşu Bun într- adevăr, Îl muşc cu plăcere Şi se cheamă măr.
	Are coajă, are miez Şi e bun când se usucă. Este fruct crescut de nuc. Cum se cheamă, oare?                                   (nucă)
E un animal cuminte, Nu-i prea place însă ploaia, Paşte-n turmă şi dă lapte, Dă şi lână şi e... oaia.
	Omul seamănă-n ogor, Boabe, grâul roditor; Şi udat şi îngrijit Rodul iese însutit. Boabele duse la moară Fac făina albioşoară. Din făină, până mâine, Mama face bună pâine.
Negre şi albe-s penele Coada parc-ar fi un V. Pleacă de la noi din ţară, Primăvara vine iară. Zboară iute, este mică Şi se cheamă rândunică.
	Stă pe viţă brobonat Şi e dulce la mâncat. Să fie un ciucure? Fugi de-aici, că-i  strugure.
Cenuşiu şi tare mic Mi se teme de pisic. Stă pitit, deoarece Se numeşte şoarece.
	Are floare mândră tare Cu parfum şi cu culoare. Te înţepi când rupi un fir Că e fir de trandafir.
Are coarne şi bărbiţă, Merge lângă o căpriţă. Ştiu că este tare-n cap Cum se cheamă oare?                                   (ţap)
	O deschidem negreşit, Dacă ploaia s-a pornit. Şi ne apără de ploaie, Chiar de plouă în şiroaie.                                   (umbrela)
Sare iute prin crenguţe Cu alune în lăbuţe. Şi roşcată e blăniţa Cin' să fie?                                   (veveriţa)
	Când îl trag încet de sfoară, Vântul bate şi el zboară. Mi l-am meşterit chiar eu Şi sunt mândru c-am un zmeu.