Copaci, plante şi natură - intrebari
- Cum se numeşte copacul care face ghinde?
- Ce floare are petalele galben intens şi creşte foarte înaltă?
- Cum se numeşte planta cu ţepi care creşte în deşert?
- Ce gaz important este produs de copaci şi ne ajută să respirăm?
- Cum se numeşte micul copăcel de origine japoneză care creşte în ghiveci şi e folosit ca plantă ornamentală?
- De ce altceva, în afară de lumină, au nevoie copacii şi florile pentru a creşte?
Raspunsuri :
1. Stejar;
2. Floarea soarelui;
3. Cactus;
4. Oxigen;
5. Bonsai;
6. Apă.
29 Septembrie - Ziua Internațională a Cafelei
Respingând această idee, a luat boabele prăjite şi le-a aruncat într-o cană cu apă fierbinte. Se spune că această licoare i-a ajutat pe călugări în lungile ore de meditaţie şi rugăciune. Povestea a apărut scrisă, pentru prima dată, într-un document din 1671.
O altă legendă atribuie apariţia cafelei şeicului Omar din Mocha (Yemen), exilat într-o peşteră. Printre fructele consumate în pustietate erau şi cele de cafea.
Pentru că erau amare, el a prăjit şi fiert boabele, băutura rezultată salvându-i viaţa. Se spune că povestea lui Omar a ajuns la Mocha, iar el a fost sanctificat.
Pe lângă aceste poveşti, prima menţiune legată de existenţa cafelei datează din secolul al XV-lea – Mănăstirea Sufi din Yemen.
Se presupune că boabele de cafea au fost descoperite în Etiopia, regiunea Kaffa şi au intrat în lumea arabă prin Egipt şi Yemen.
Prima cafenea din lume a fost deschisă la Constantinopol în 1475.
Cafeaua a ajuns în India, Indonezia, America, dar şi Italia, unde a fost deschisă prima cefenea din Europa, în 1645 (Veneţia).
Olandezii au fost primii care au importat pe scară industrială şi au cultivat-o în propriile colonii din Java şi Ceylon. Tot ei au introdus-o în Japonia, în secolul XVII.
Originea cuvântului: de la regiunea Kaffa sau de la cuvântul “quahwek” care în limba arabă înseamnă “stimulent”.
În secolul următor, cafeaua se răspândise deja în Orientul Mijlociu, Persia şi Turcia.
Cafeaua în lume
Cultura modernă a cafelei îşi are originea în Europa de Vest, în secolul al XVIII-lea. Răspândită astăzi pe tot globul, este preparată şi consumată diferit de la o ţară la alta.
În Turcia, cafeaua se consumă tare, neagră şi dulce, preparată la nisip, o infuzie fină, fără urmă de zaţ.
Apa rece în care a fost adăugată cafea este încălzită la foc mic, apoi dată în clocot de câteva ori. După ce s-a “odihnit” puţin, se adaugă peste zahărul din ceşti.
În Grecia, procedeul este asemănător, cu diferenţa că zahărul cubic este înmuiat în alcool, căruia i se dă foc.
Austria, plină de cafenele elegante şi rafinate, se mândreşte cu wiener melange, o cafea servită cu lapte fierbinte şi topping de cremă de lapte.
În Franţa, este celebră cafe au lait, servită cu laptele adăugat în ceaşcă sau separat, pe farfurioară.
Tot în Franţa, se mai serveşte şi "za faux" o cafea mai slabă, pe care împătimiţii băutori o numesc “suc de șosete”, de pe vremea când, pentru filtrarea zaţului, erau folosiţi ciorapii.
În Italia, ţara natală a espresso-ului, cel mai răspăndit este espresso simplu, dar şi cafe con panna, cu topping de frişcă dulce. Şi lista poate continua cu cappuccino, macchiato, lungo, ristretto, romano.
Bunele maniere legate de cafea sunt învăţate din copilărie, când fiecare este educat că un cappuccino se comandă până în ora 12:00.
În anul 1901, Luigi Bezzera a inventat primul aparat de espresso, care a fost perfecţionat în 1946, când a apărut băutura cappuccino (denumită după culoarea robelor călugărilor Capuchin).
Portughezii preferă cafeaua tare, cum ar fi o Bica: un shot de espresso tare şi amar.
Şi în Japonia, cafeaua a devenit o băutură importantă, căreia i-a fost asociată o sărbătoare, pe 1 octombrie. Deşi recunoscuţi ca mari consumatori de ceai, consumatorii de cafea, o preferă pe cea de foarte bună calitate.
Pentru reducerea ridurilor şi îmbunătăţirea aspectului pielii, japonezii fac baie într-un amestec format din cafea şi pulpă de ananas.
În Statele Unite ale Americii, celebră este caffee americano, o cafea diluată cu multă apă. Poate din acest motiv, pentru americani, dimensiunile unei cafele mici corespund în Europa unei cafele mari.
"Pauza de cafea", adusă de scandinavi, apare în America încă din secolul al XIX-lea, ca metodă de odihnă la locul de muncă, dar şi ca încurajare a consumului.
Studiile arată că americanii beau 400 de milioane de ceşti de cafea pe zi, ceea ce face din Statele Unite cel mai mare consumator de cafea din lume.
În lumea arabă, cafeaua tare şi aromată este oferită musafirilor alături de curmale, iar refuzul este considerat o ofensă adusă gazdei, care o serveşte înainte de masă.
În multe ţări cafeaua se bea "îmbunătăţită", de cele mai multe ori cu adaos de alcool.
Spaniolii adaugă sherry, ruşii adaugă vodcă, francezii coniac, austriecii adaugă zahăr, ciocolată, lapte sau smântână, iar veneţienii grappy sau alt alcool regional.
Sursa : aici
29 septembrie - Ziua Mondială a Inimii
La nivel mondial, anual se înregistrează 17,3 milioane de decese, iar acest număr este în continuă creştere. Până în 2030, dacă nu se vor adopta măsuri imediate, se aşteaptă ca 23 de milioane de oameni să moară an de an, din cauza afecţiunilor cardiovasculare.
În fiecare an, 29 septembrie marchează Ziua Mondială a Inimii, eveniment organizat la nivel internaţional de World Heart Organization şi care doreşte să contribuie la creşterea gradului de conştientizare a populaţiei globului asupra factorilor de risc ce duc la apariţia bolilor cardiovasculare şi să determine treptat o schimbare în atitudinea oamenilor faţă de problema adoptării unui stil de viaţă sănătos.
În România, evenimentul este organizat de către Fundaţia Română a Inimii în parteneriat cu Societatea Română de Cardiologie, deoarece, începând cu anul 2005, aceasta din urmă este membră cu drepturi depline a World Heart Federation.
29 septembrie - MEMÉNTO
1864 - S-a născut scriitorul, filosoful şi dramaturgul Miguel de Unamuno, iniţiator al existenţialismului în Spania (eseuri cu caracter filosofic "Despre sentimentul tragic al vieţii la oameni şi la popoare", "Agonia creştinismului") (m. 31 decembrie 1936).
1888 - S-a născut lingvistul şi filologul Iorgu Iordan, membru al Academiei Române, întemeietor al Institutului de Filologie Română "Al. Philippide" din Iaşi, al Societăţii române de lingvistică romanică, pe care a condus-o până la sfârşitul vieţii; a fost preşedinte şi vicepreşedinte al Comisiei Naţionale pentru UNESCO şi a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universităţilor din Berlin, Budapesta, Montpellier, Roma, Iaşi (m. 20 septembrie 1986).
1888 - A încetat din viaţă poeta Iulia Haşdeu, fiica scriitorului B.P. Haşdeu (n. 14 noiembrie 1869).
1901 - S-a născut Enrico Fermi, fizician, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică pe anul 1938, membru de onoare străin al Academiei Române; a condus lucrările de construcţie a primului reactor nuclear la Universitatea din Chicago şi a realizat primele cercetări în domeniul fisiunii nucleare, contribuind la construcţia bombei atomice în proiectul Manhattan (d. 1954).
1902 - A încetat din viaţă scriitorul Émile Zola, teoretician şi promotor al naturalismului (ciclul "Rougon Macquart"); este autorul manifestului "J'accuse", important în celebra afacere Dreyfus (n. 2 aprilie 1840).
1903 - A încetat din viaţă inginerul Rudolf Diesel, inventator al motorului ce îi poartă numele, brevetat în 1892 (n.18 martie 1858).
1910 - A încetat din viaţă Winslow Homer, unul dintre cei mai importanţi pictori de la sfârşitul sec. al XIX-lea (n. 1836).
1912 - S-a născut regizorul Michelangelo Antonioni: "Blow Up", "Deşertul roşu", "Dincolo de nori", "Ultimul tango la Paris" (d. 30 iulie 2007).
1913 - S-a născut Stanley Kramer, producător şi regizor de film: "Ghici cine vine la cină", "Lanţul" (m. 19 februarie 2001).
1929 - S-a născut Eugen Preda, publicist şi comentator de radio; primul director general al Radiodifuziunii Române după decembrie 1989 (ianuarie 1990-septembrie 1994) (m. 27 iulie 2000).
1930 - A încetat din viaţă pictorul Ilia Efimovici Repin, unul dintre marii portretişti ruşi; a avut o însemnată influenţă asupra picturii ruse moderne (n. 5 august 1844).
1939 - A fost format un guvern român condus de Constantin Argentoianu.
1973 - A încetat din viaţă scriitorul Wystan Hugh Auden: "Epoca neliniştii", "Scutul lui Achile" (n. 21 februarie 1907).
2001 - A încetat din viaţă scriitorul român Gellu Naum: "Culoarul somnului", "Focul negru", "Despre identic şi felurit. Antologie", "Critica mizeriei" (n. 1 august 1915).
2007 - A încetat din viaţă actriţa canadiană Lois Maxwell: "Lolita", "Din Rusia cu dragoste", "Dr. No" (n. 1927).
Sursa : aici
Curiozități despre cele cinci simțuri umane
Numărul exact al simţurilor unui om este în continuare destul de disputat, datorită numeroaselor definiţii pentru ceea ce înseamnă simț.
Principalele cinci organe ale simţurilor sunt ochii, urechile, nasul, limba şi pielea. Despre fiecare simț în parte există, de asemenea, lucruri mai puţin ştiute.
- Ochiul uman are capacitatea de a procesa 36.000 de bucăţi de informaţie pe oră. Ochii vor procesa peste 24 de milioane de imagini într-o viaţă.
- Ochiul uman poate recunoaşte lumina unei lumânări chiar şi la o distanţă de 20 de kilometri.
- Pierderea instantanee a auzului apare la 120 de decibeli.
- Omul poate simţi până la 1.000 de mirosuri.
- Simţul mirosului este puternic legat de memorie.
- Femeile au un simt al mirosului mai dezvoltat decât bărbaţii.
- 80% din tot ce experimentăm ca gust este de fapt miros.
- Nu poţi simţi gustul acelor lucruri pe care saliva nu le poate dizolva.
- Spatele este cea mai puţin sensibilă parte a corpului.
- Oamenii clipesc, în medie, de 15 ori pe minut.
- Ochiul uman este făcut din peste două milioane de părţi.
- Nou-născuţii văd totul cu susul în jos până când creierul lor învaţă să proceseze informaţia corect.
- Tensiunea arterială şi bătăile inimii pot fi reduse prin atingere.
- Pe măsură ce înaintează în vârstă, oamenii îşi pierd percepţia asupra gustului. Până la vârsta de 20 de ani, jumătate dintre receptorii gustului dispar.
- Pielea e cel mai mare organ al corpului şi conţine peste 4 milioane de receptori.
- Simţul gustului interacţionează cu alte simţuri şi factori, inclusiv gust, textura şi temperatura.
- Cele cinci gusturi principale sunt: sărat, acru, dulce,amar şi umami (plăcerea gustului)
- Printre cele mai sensibile zone ale corpului sunt buzele, partea din spate a gâtului, vârfurile degetelor şi tălpile picioarelor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
