CLASA NOASTRĂ

Invatand litera " F "

A, B, C, D si acum… apare F!

Cum e F ? E ca o coasa.

Tunde iarba langa casa.

F-ul daca nu ar fi,

Cate oare ne-ar lipsi?

Nu am avea furculite

Si nici fete cu fundite,

Ferestre, foarfeci si fragi,

Nici filmele cele dragi,

Fazani, fluturasi si flori!

Aoleu! Ma trec fiori…

Frunzele fosnesc, mi-e frica!

Daca vine o furnica

Si ma pisca ?

Ei si ce? E-asa de micaaaa….

Bun e F-ul! Las-sa fie

In oricare farmacie!

Unde se aduna apele curgatoare?

O intrebare ce intereseaza pe multi ...

Apele curgatoare se varsa unele in altele, adunandu-se ca ramurile unui copac spre trunchi, apoi toate se varsa intr-o apa, ale carei maluri nu le mai poti cuprinde cu ochii, asa e de lata. Vom face referire, in acest articol, la mare, peninsula, golf, istm, cap, insula, arhipelag, stramtoare, lac.

Apele acestea mari de tot nu mai curg, ci stau locului.

Mare. Marea sau oceanul este o apa statatoare si lata, cat nu o cuprinzi cu ochii. Unele mari sunt adanci, iar daca ar fi sane cufundam in ele, chiar muntelui celui mai inalt nu i s-ar ma zari varful!

Peste mari nu se mai poate face pot. Ca sa treci de la un pod la altul, cel mai des trebuie sa te sui pe corabie ori vapor. Adesea, ori plutesti zile si saptamani intregi, fara ca sa vezi altceva decat cerul sus, iar jos apa limpede ca lacrima, dar sarata si amara, asa ca ai muri de sete daca nu ai lua apa dulce la plecare. Acum peste mari, se poate trece si cu aeroplanul, avionul etc.

Pe harta, marea e vopsita cu culoare albastra, fiindca apa adanca si limpede a marii e albastra aproape ca cerul senin.

Peninsula. Malul marii nu e peste tot drept. In unele locuri, tarmul inainteaza in apa ca o pana infipta in mare. Limba de uscat care inainteaza in apa se numeste peninsula.

Golful. Uneori, apa marii intra in uscat, iar scorbitura din malul marii, unde apa intra mai adanc in uscat, se numeste golf. In fiecar ebalta, chiar in cele facute de ploi, putem deosebi peninsule si golfuri marunte.

Istm. Uneori, peninsula abia se leaga de tarm, cum se tine o frunza de trunchiul unui copac, iar fasia ingusta de pamant – care leaga o peninsula de tarm – se numeste istm.

Cap. Un capat de uscat, intrat putin in mare, se numeste cap.

Insula. O bucata de uscat, inconjurata din toate partile de apa marii, se numeste insula.

Arhipelag. Cand mai multe insule sunt apropiate unele de altele, ele fac impreuna un arhipelag.

Stramtoare. Locul ingust, unde apa e stransa intre doua uscaturi, se numeste stramtoare.

Lac. In marginea marii sunt unele scobturi pline cu apa de mare, iar ele sunt mult mai adanci decat baltile. O scrobitura mai adanca decat balta si plina cu apa se numeste lac.

Nu numai langa mare sunt lacuri, ci si pe uscat. De exemplu, un rau gaseste in calea lui o scobitura mare. apa o umple, face un lac, apoi curge mai departe. Uneori, un munte se surpa si umple valea curmezis, in chipul unui stavilar. Atunci apa raului se ridica la inaltimea stavilarului, adica face un lac adanc. Chiar pe varful muntilor sunt scobituri pline cu apa. Ciobanii spun ca sunt fara fund – atat le cred ei de adanci!

Martie

de Lucian Blaga

Din caier incalcit de nouri

toarce vantul

fire lungi de ploaie.

Flusturatici fulgi de nea

s-ar aseza-n noroi,

dar cum li-e sila -

se ridica iar

si zboara sa-si gaseasca

cuib de ramuri.

Vant si-i frig -

iar mugurii

prea lacomi de lumina

isi zgulesc acum

urechile in guler.

Mucenicii - 9 martie

Sfintii 40 de Mucenici

Sfintii 40 de mucenici erau soldati crestini, aflati in slujba imparatului roman pagan Licinius. Afland despre credinta lor, Agricolae, guvernatorul Armeniei, i-a silit sa se inchine idolilor. Refuzand, au fost intemnitati timp de opt zile si batuti cu pietre. Prin semne divine au fost insa intariti in dreapta credinta. In cele din urma, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin inghetare in lacul Sevastiei. In aceea noapte s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a incalzit, gheata s-a topit si 40 de cununi stralucitoare au pogorat asupra mucenicilor. In zori, au fost scosi vii din lac, li s-au zdrobit fluierele picioarelor si au fost lasati sa-si dea sufletele.

Martirajul celor 40 de soldati crestini - Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Ieraclie, Smaragd, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Leontie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton si Aglaie - semnifica daruirea totala fata de Hristos.

Sarbatoarea crestina a Sfintilor 40 de Mucenici din Sevastia s-a suprapus peste inceperea anului agricol traditional si a generat o sarbatoare traditionala romaneasca, Mucenicii sau Macinicii. In credinta populara in ziua mucenicilor se incheie zilele babelor, zilele capricioase ale ingemanarii iernii cu primavara, lasand loc zilelor mosilor, zile calde. De aceea, in aceasta zi se fac numeroase ritualuri de alungare a gerului, cum ar fi: lovirea pamantului cu bate sau maiuri, rostind descantece, pentru ca sa iasa caldura si sa intre gerul, sau jocul copiilor peste foc.

Ziua de 9 martie, cand Biserica Ortodoxa sarbatoreste pe cei 40 de Mucenici ucisi in Sevastia, are pentru spiritualitatea populara o conotatie aparte.

In ziua de 9 martie, in toate comunitatile rurale era obiceiul de a se scoate plugul la arat.

Dupa ce plugul era trecut prin foc de catre fierarul (faurul) satului, era reparat, curatat si purificat iar intre plugari se incheiau intelegeri pentru intovarasire la arat, in dimineata acestei zile plugul era scos in fata casei in mod festiv. Acesta era momentul ce deschidea, de fapt, ciclul sarbatorilor de primavara, presarat cu numeroase obiceiuri.

Patruzeci sau patruzeci si patru?

Dupa traditia crestina, sfintii martiri au fost 40, dupa cea geto-dacica, au fost 44, atatea fiind si zilele dintre 9 Martie si 23 Aprilie. In unele zone, exista pana astazi credinta, ca acesti sfinti au fost 44. Folcloristul Simion Florea Marian a tiparit o legenda, din Fratautul Vechi - Moldova, unde se vorbeste de ziua celor 44 de Sfinti.

Mucenicii

Potrivit traditiei populare, in aceasta zi, femeile fac mucenici in forma de opturi. Acestia sunt dusi la biserica pentru a fi binecuvantati si apoi sunt consumati in familie.

Litera “ Ț ”

Cuţu ţine-n dinţi o plasă

Cu fasole şi verdeaţă

Şi cu ţelină din piaţă.

Ţi le duce şi acasă,

Dacă-i dai şi lui din oase,

Supe calde şi gustoase,

Că s-a săturat de ros

Oase goale fără sos.

LEGENDA MARTISORULUI

Una din legendele simbolului primaverii ne spune ca odata soarele a coborat pe pamant, luand chipul unui tanar, pentru a participa la o hora dintr-un sat.

Zmeul cel rau, vazand ca a luat chipul unui tanar, l-a rapit si l-a inchis intr-o temnita, provocand suferinta intregii naturi. Se spune ca raurile au incetat sa mai curga, pasarile nu mai cantau... pana nici copii nu mai radeau.
Nimeni nu stia ce sa faca pana cand, un tanar voinic s-a hotarat sa il infrunte pe zmeu si sa elibereze soarele. Acesta a pornit la drum, avand puterea multora dintre pamanteni. Calatoria tanarului a durat 3 anotimpuri: vara, toamna si iarna. Spre sfarsitul ierni, acesta a gasit castelul zmeului si s-au luptat zile intregi pana cand zmeul a fost doborat.
Slabit si grav ranit, tanarul a reusit sa ajunga pana la temnita soarelui, l-a eliberat, dupa care a murit, sangele acestuia curgand pe zapada alba. Soarele a urcat pe cer si a vestit venirea primarii, umpland de fericire inimile pamantenilor.
De atunci, tinerii impletesc doi ciucurasi, unul alb si unul rosu, oferindu-i fetelor pe care le iubesc sau celor apropiati. Rosul semnifica dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sangelui tanaralui voinic. Albul simbolizeaza sanatatea si puritatea ghiocelului, prima floare a primaverii.

8 Martie

Ultima ninsoare-a prins sa cearna

Fulgul moale-a sarutat tapsanul,

Mama, cand nici nu-mplinisem anul

Tu mi-ai aratat intaia iarna.

Mi-ai purtat manuta peste nea

Ca sa simt ca-i moale si e buna

Si-ai privit cu mine, impreuna

Turturii ca un tais de stea.

Toate anotimpurile-apoi

Rand pe rand le-ai colindat cu mine

Ca sa-nvat mai iute si mai bine

Mandrele privelisti de la noi,

Si-n casuta mintii sa incapa

Bogatia atator intelesuri,

Cate salcii se rasfrang in ape,

Cate spice se indoaie in sesuri.

Tu, intaia mea invatatoare

Cu povete drepte calea-mi sameni

Si ma-ndemni spre dragostea de oameni

Ca spre cel mai drept dintre izvoare.

As dori sa te iubesc mereu,

Sa-ti mangai cu mana mea cea mica

Bluza mirosind a levantica,

Mama, cand ma strangi la pieptul tau.

Ultima ninsoare-ncarca merii

Dar curand ce plini vor fi de floare!

Martie mamico, sarbatoare!

Sarbatoarea ta si-a primaverii!