Voievodul poeziei româneşti

Lui Mihai Eminescu

de Nicuşor Constantinescu

            Veniţi copii, veniţi la Ipoteşti

            Când paşii prin Moldavia vă poartă,

            El, voievodul poeziei româneşti,

            Intrat în nemurire, vă-aşteaptă.

            Veniţi copii spre-al poeziei astru,

            Când dorurile de frumos vă cheamă,

            Să poposim la ţărm de lac albastru

            Şi în adâncul codrilor de-aramă.

            Să ascultăm izvoare suspinând,

            Şi bucium, pe-nserat, sunând a jale,

            Şi plopii de durere fremătând,

            Şi vinul care spumegă-n pocale.

            Şi file din povestea lui Călin

            Să desluşim la vreme de amiază

            Şi să privim în nopţi cu cer senin

            Luceafărul alunecând pe-o rază.

            Să auzim din depărtări, nestins,

            Ecoul luptelor de la Rovine,

            Şi Rugăciunea unui dac ne-nvins,

            Şi-ale pădurii tainice suspine.

            Veniţi copii sub ploi de flori de tei

            Când de sub dealuri se iveşte luna

            Să-i dăruim prinosul dragostei

            Şi să-l purtăm în suflet totdeauna.

            Mereu al nostru, fără seamăn, drag,

            El e precum a fost şi-o să rămâie:

            O flamură pe cel mai înalt catarg,

            De limbă ziditor şi poezie.

            Veniţi copii, veniţi cu tot firescul

            Spre cel ce n-a voit mormânt bogat

            Să ne-amintim mereu de Eminescu,

            Dacă vreodată poate fi uitat!