Melc grabit

de Mircea Pop

Se intalnesc in padure.

- Buna ziua, broscuta verde!

- Buna ziua, melc codobelc!

- N-ai vazut vreo ciuperca de pe unde vii?

- Ba daaa! raspunde broscuta. Una mareee ...

- Unde? Unde? Hai, spune! Sa fug indata la ea.

Si broscuta ii spune:

- O iei inainte, in fuga, sari peste o buturuga si ocolesti un stejar si sari iar. Apoi – o alta saritura, peste o surpatura. Dupa care o tii tot asa, in sarituri, si ajungi exact la o ciuperca mare, mare.

- Multumesc, broscuta verde, fug sa ma ospatez.

Iar melcul, bucuros, n-a mai pierdut timpul si a luat-o inainte la fuga, dar nu melceste, ci tot altergand si sarind peste izvoare si peste buturugi, a si gasit ciuperca mare. Si a tras un ospat, pe cinste, si i-am spus “Pofta buna!” si mi-a raspuns “Multumesc ca n-a fost minciuna!”