CLASA NOASTRĂ: POEZII

Se afișează postările cu eticheta POEZII. Afișați toate postările

Cel mai frumos drum

de Daniela Crasnaru

Cel mai frumos drum

este drumul spre şcoală.

E ca un fuior argintiu

de beteală –

pe care mergi tu –

melcuşor cu căsuţa în spate,

melcuşor cu ghiozdan.

Ai lăsat în urmă,

an după an,

şapte pitici

legănaţi de părinţi şi bunici.

Unde sînt cuburile şi tricicleta

şi mingea pufoasă?

Ehei, sunt de mult,

ehei, sunt acasă.

Acum ai pe degete

un strop de cer şi un strop de cerneală,

semn că eşti în drumul spre şcoală.

MIOARA LILESCU-BOTEZATU

Era într-un sfârşit de vară

Când a trecut pe strada mea,

Discret, cu-un clopoţel de-aramă,

Şcolarii i-a chemat la ea.

Trecând pe lângă grădiniţă,

Deschise poarta către soare

Şi prichindeii toţi veniră

Cu flori, la marea-i sărbătoare.

S-au aşezat doi câte doi

Şi au intrat în clasă iară

Şi au cântat, şi-au povestit

Din lumea ce ne înconjoară.

Ea, toamna, şi-a văzut de drum

Şi-a scuturat din parc castane,

Iar în livadă-a copt pe rând,

Atâtea fructe dolofane:

Mere şi pere şi gutui

Şi nuci şi prune brumării,

Pe urmă a-nsemnat copacii

Şi a trecut discret în vii.

Sunându-şi iară clopoţelul,

A copt ciorchinii mari şi grei.

Voioşi, cântând, culegătorii

Făcură dulce must din ei.

Iar în grădină la bunici,

Legumele ţinură sfat

Cum să se mute în cămară

Şi-n supa cea de zarzavat.

Le-a liniştit pe toate toamna

Şi a trecut discretă câmpul

Şi lin, sunându-şi clopoţelul,

A copt pentru ţărani porumbul.

Iar harnicii culegători

Strângeau ştiuleţii ca de soare.

Veneau spre sat căruţe pline,

Treceau spre moară-n graba mare.

Când zorul tot s-a isprăvit,

Pe câmp s-au arătat tractoare,

Care-au arat şi-au semănat

Grâu nou, sub brazda roditoare.

Iar păsărelele, cuminţi,

Se adunară toate-n stoluri

Şi ascultând al toamnei glas

Şi-au luat spre ţări mai calde zborul.

Apoi, să ne înveselească,

Trecu-n grădina mea de flori

Şi, ca o mare pictoriţă,

Ne dărui, pe rând, culori.

Ajunse toamna la pădure

Şi mare sfat ţinu aici

Şi-o ascultară cu răbdare

Vieţuitoare mari şi mici.

Îşi prinse clopoţelu-n ram

Şi vântul începu să bată,

Pe cer se adunară norii

Şi ploaia se porni să cadă.

Pe urmă, nu am mai vazut-o...

Unde s-a dus, nimeni nu ştie...

Dar clopoţelul ei de-aramă

Mi-a spus această poezie!

Universul fără Soare

Gabriela Berbeceanu

Mă întreb ades, copii,

Lumea, oare, cum ar fi

Dacă n-ar fi Soarele

Să-ncălzească florile,

Să le dea lumina blândă

Să răsară, să nu plângă?

De nu s-ar roti planete,

Atunci n-ar fi nici comete,

Şi nici Lună n-ar mai fi,

Şi nici noapte...şi nici zi!

Vă propun să-nchideţi ochii,

Să puteţi simţi cu toţii

Cum ar fi fără de Soare,

Fără pată de culoare!

Oare ar mai exista

În Univers altă Stea

Cu puterea Soarelui

Şi cu frumuseţea lui?!

PACE PE PLANETA NOASTRĂ !

Montaj literar-artistic

1. Sunt un copil,

Sunt un copil dintre milioanele de copii de pe pământ,

Din milioanele de flori ale planetei

Eu sunt o floare;

Din milioanele de zâmbete

Eu sunt un zâmbet.

Cât de frumos zâmbesc copiii !

Dedicăm acest spectacol

Tuturor copiilor !

2. Ce frumoasă şi ce bună eşti, Pace !

Nu ştiu unde eşti, dar dacă aş ştii

Că vreodată te-aş putea găsi

Te-aş aduce să trăieşti

Aici, în ţară, lângă noi !

3. Copii, copii, veniţi cu mine

Vă cheama un copil ca voi

Copii, veniţi şi spuneţi lumii:

VREM PACE, NU RĂZBOI !

4. Când porumbelul alb pluteşte lin

Să ştiu că orizontul e senin,

Când totul este alb şi sfânt

Să ştiu că-i pace pe pământ.

5. De suntem albi sau galbeni,

Neagră de avem culoarea

Noi suntem toti prieteni

Şi-a noastră este zarea !

6. Al nostru-i viitorul

Şi lumea ce-o zidim

Va fi o lume-a păcii

În care să trăim !

7. Veniţi, deci, prieteni

Şi-n glas de copii

Azi pacea să zboare

Prin văi şi câmpii !

( Aceste versuri sunt acompaniate de Balada de C. Porumbescu – se opreşte balada )

COPIII RUŞI(fată şi băiat) :

Fata :

8. Seamănă cu mine ţara mea

Seamănă cu fratele meu şi cu tine

Seamănă cu focul dintr-o stea

Ţara mea de astăzi şi de mâine.

Băiatul :

9. Peste florile din zări,

Peste roua de pe flori

Să coboare numai pace,

Nu lăsaţi să cadă nori,

În dansul nostru plin de bucurii

Vom flutura batiste purpurii.

(Vor dansa copii ruşi)

COPII FRANCEZI(fată şi băiat) :

Fata :

10. De la noi doar gânduri bune

Pentru toti copii din lume,

Gânduri de prietenie

Şi gânduri de bucurie !

Băiatul :

11. Pacea este pentru noi

Cântec, vis şi bucurii,

Cer senin în lumea-ntreagă,

Zâmbet cald pentru copii !

(Dansează împreună)

COPII NEGRII(fata şi băiat) :

12. În tobe batem : tam, tam, tam

Cu bambus batem : pam, pam, pam

Mai iute, iute-n pas vioi

Aşa e dansul pe la noi.

(Dansează împreună un dans african)

COPII MEXICANI(fata şi băiat) :

13. Din America venim şi noi

Alături de ceilalţi copii

Noi vrem pace şi nu război

Pentru aceste scumpe gli.

(Dansează împreună un dans mexican)

COPII CHINEZI(fata şi băiat) :

Fata :

14. La noi pe trotuare

Copiii desenează cu raze de soare.

Opriţi bombele, alungaţi ceaţa

Şi lăsaţile lor dimineaţa !

Băiatul :

15. Oameni mari, oameni mari,

Lăsaţi-ne nouă copilăriile

Oameni mari, oameni mari,

Nu ne luaţi jucăriile !

(Dansează împreună un dans tradiţional chinez)

COPII GRECI(4-6 băieţi)

16. De la Acropole

Călăuziţi de soare

V-aducem cântec de pace

În fiecare floare !

17. Războiul în veci să piară

Răsune al păcii cânt

Belşug şi bucurii

Să fie pe pământ !

(Dansează un dans grecesc )

COPII ROMÂNI :

18. Din România îşi ia zboru-n spaţiu

Un porumbel cu chip de nea

S-aducă lumii un mesaj de pace

Albastru cer să fie pe planeta mea.

19. În ţara primăverii, România,

Noi învăţăm să râdem,să cântăm,

Un anotimp de vis ne e copilaria

Şi străluceşte vioi când ne jucam !

20. Veniţi copii din lumea-ntreagă,

Veniţi în ţara omeniei,

Să ne unim în gând şi fapte

Sub soarele copilariei !

21. Şi, de aici, din România,

Urăm astăzi la copii,

La copii toţi din lume

Pace, sănătate, bucurii !

( Se porneşte banda, se face hora mare, se horeşte de câteva ori – doi paşi înainte, doi paşi înapoi – după care se desface hora şi se părăseşte scena în paşi de dans, copii ţinându-şi mâinile şi mişcândule în ritmul muzicii. Acest program necesită fonduri musicale potrivite fiecărei naţiuni, fonduri muzicale anexate materialului )

Protejaţi apa!

Vieţuitoarele!

Omul!

Aerul!

PROTEJAŢI PLANETA!

SOS Pământul !

Pământul nostru-i poluat! Pământu-i tare-ndurerat.

Pământul trebuie salvat! Are văzduhul-nnegurat,

Dacă aţi asculta mai bine, Pădurile sunt crud tăiate

Chemarea lui înspre noi vine. Şi apele-i sunt tulburate.

Putem opri acest măcel: Să protejăm planeta noastră

Nu îl avem decât pe el, E unică şi e albastră!

Şi dacă Terra-ar dispărea Hai să-ncercăm, că nu e greu!

Noi unde vom putea pleca? Şi pământeni vom fi mereu.

Ursul şi vulpea

de Grigore Alexandrescu

Ce bine au să meargă trebile în pădure

Pe împăratul tigru când îl vom răsturna

Şi noi vom guverna,

Zicea unei vulpi ursul, c-oricine o să jure

Că nu s-a pomenit

Un timp mai fericit."

- "Şi-n ce o să stea oare

Binele acest mare?"

Îl întrebă.

- "În toate,

Mai ales în dreptate:

Abuzul, tâlhăria avem să le stârpim,

Şi legea criminală s-o îmbunătăţim;

Căci pe vinovaţi tigrul întâi îi judeca

Ş-apoi îl sugruma."

- "Dar voi ce-o să le faceţi?"

- "Noi o să-i sugrumăm

Ş-apoi să-i judecăm."

Cutare sau cutare,

Care se cred în stare

Lumea a guverna,

Dacă din întâmplare

Ar face încercare,

Tot astfel ar urma.

Şarlatanul şi bolnavul

de Grigore Alexandrescu

La un neguţător mare

Cărui vederea-i slăbise

Fără nici o invitare

Un doctor vestit venise.

Când zic vestit, se-nţelege că nimeni nu-l cunoştea,

Însă avea atestate

Numai în aur legate,

Diplome ce-n academii luase, cum el zicea,

Prin ţări care niciodată

Nu au figurat pe hartă,

Dar care cu bună seamă el nici le-ar fi părăsit,

De-ar fi mai avut acolo vreun bolnav de lecuit.

Bunul pătimaş îl crede,

Doctorul vreme nu pierde,

Ci-l unge c-o alifie, apoi la ochi l-a legat,

Apoi după ce îi spune din partea lui Ipocrat

Că are să şază astfel o săptămână deplin

Întinde mâna... pe masă era un frumos rubin,

Inel de formă antică, vechi suvenir părintesc;

Doctorul îl ia, se duce, şi ca să vă povestesc

Mai pe scurt, el vine iară a doua ş-a treia zi,

Şi nencetat, totdeauna, la orice vizită nouă

Luă câte unul-două

Din lucrurile mai scumpe câte în casă găsi.

Când se-mplini săptămna, pe bolnav îl dezlegă:

"Uite-te, cum ţi se pare, şi cum vezi?" îl întrebă.

"Cum văz? răspunse bolnavul, împrejurul său privind

Şi din averile sale nimica nemaivăzând.

Cum văz? nu ştiu, frate, atât numai pot să zic

Că din ce vedeam odată acum nu mai văz nimic."

Cunosc patrioţi politici, care-aşa exploatez

Simplitatea populară, şi ei singuri profitez.