Nici
o floare:
Numai
pete mari, de soare...
Doar
din frunza cafenie
Putrezită-n
umbra rară,
Iese-un
pui de păpădie
Să
mai vadă ce-i pe-afară.
Se
întinde drept spre cer
Pe
codiţa lui de gumă.
Dar
când vede că nu-i glumă,
Că-i
tot brumă
Şi-i
tot ger –
Îşi
adună pămătuf,
În
tecuţa-i vătuită,
Pentru-o
zi mai potrivită,
Soarele
călduţ, de puf!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu