Povestea Dobrogei

Asezata la rascrucea a doua drumuri stravechi care uneau Marea Nordului ca Marea Neagra strabatand Europa Centrala, si porturile Marii Mediterane Orientale cu ale Stepelor Pontice , istoria a fost dura cu aceste locuri,  zbuciumata de tropotele cailor armatelor Persilor, apoi ale Romanilor, iar mai tarziu urmate de stapanirea musulmana. Intre timp Dobrogea a devenit drum de invazie al armatelor din stepele Rusiei spre Balcani si Constantinopol. Dupa 1877 soarta este mai blanda cu Dobrogea, dar urmeaza inca doua valuri de salbaticie insumand Primul si al Doilea Razboi Mondial.

Din cele mai vechi timpuri, asezarile umane au incoltit pe aceste teritorii, dovada stau siturile arhelogice datate perioadei neolitice.

Incepand cu secolul 8 i.e.n. Litoralul Marii Negre este colonizat de greci, astfel sunt intemeiate cetatile-port:Histria, Callatis si Tomis cu o structura social-politica copiata  dupa modelul Polis-ului grecesc. De-a lungul timpului Tomis-ul devine cea mai importanta cetate dintre aceste colonii, iar influenta asupra teritoriilor ocupate creste.

O vreme aceste cetati se comfrunta cu stapanirea persilor,incepand cu 514 i.e.n., In circa 330, Alexandru cel Mare i-a Infrant pe tracii vasali ai persilor, si a ocupat Dobrogea, imperiul sau ajungand pana la Dunare. In 322, anul destramarii imperiului lui Alexandru, Dobrogea este inclusa In regatul macedonian, iar geto-dacii isi reiau autonomia locala de care dispuneau pe vremea persilor, apoi se aliaza cu Regatul Pontului, putere dominanta in Marea Neagra.

In 55 i.e.n. Dobrogea si cetatile grecesti de pe malul marii au fost inglobate in statul dac al lui Burebista, pana in anul 44 e.n.iar din anul 46 trece sub stapanire Romana, fiind incluse in provincia Moesia, de catre imparatul Octavian Augustus mai tarziu fiind cunoscuta sub numele de Scythia Minor si joaca un rol foarte important in sistemul de aparare al Imperiului Roman.

Tot acum vine si prima marturie, cea a istoricului antic Pliniu cel Batran, care sustinea ca “teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra este populat de geti, pe care romanii ii numesc daci “ .

In timpul razboaielor dacice Dobrogea a fost unteatru de razboi Intre daci, aliati cu sarmatii contra romanilor. Una din cele mai stralucite victorii ale romanilor In aceste razboaie a fost cea de la Adamclisi (102), unde s-a ridicat monumentul de la Tropaeum Traiani.

Printre barbarii care au Inceput sa apara pe teritoriul Dobrogei In secolul al III-lea se numara gotii, gepizii si hunii.

Odata cu Impartirea definitiva a imperiului roman din 395, Dobrogea intra In componenta Imperiul Roman de Rasarit, treptat crestinat si denumit mai tarziu  “Imperiul Bizantin”.

Imparatul Iustinian I a Intarit cetatile de pe Dunare, cartea lui Procopius (“Despre constructii”) enumerand 90 de cetati restaurate de Imparat pe acest fluviu, dintre care aproape 50 In Dobrogea. Numele acestora sunt fie cele antice (Abrittus, Aegyssus, Axiopolis, Callatis, Carsium, Durustorum, Noviodunum, Odessos, Tomis, Troesmis, Ulmetum), fie locale (Bassidina, Diniscarta, Padisara, Residina, Sacidava, Zaldapa, Zisnudava) ori adaptari din latina vulgara (A Silva, Castellonovo, Gemellomuntes, Maurovalle). Paralel cu reorganizarea militara au fost Intreprinse si schimbari In domeniul bisericesc. In Scythia Minor se aflau 15 episcopate subordonate mitropoliei de la Tomis. Numarul mare de bazilici crestine (spre exemplu, numai la Tropaeum erau cinci) indica importanta ierarhiei ecleziastice zonale, aceasta nefiind in partibus.

Dupa anul 534, invazii pustiitoare ale hunilor, ale avarilor si bulgarilor, vor avea loc si In Dobrogea, zona decazand treptat din stralucirea sa de pe vremea lui Iustinian. Sapaturile arheologice au scos la iveala urmele unei parasiri bruste si violente a teritoriului undeva la sfarsitul secolului al VI-lea. La Tropaeum s-a purtat o batalie importanta, care a pecetluit de altfel sfarsitul orasului antic. Urme de incendieri serioase au fost gasite la Ulmetum, Callatis si Histria.

In secolul VII bulgarii au invadat teritoriile la sud de Dunare, ajungand pe raul Marita si la Marea Adriatica. Prima faza a fost consumata In 679, cand hanul Asparuch trece Dunarea si se instaleaza In Moesia si Scythia Minor. Dobrogea a ramas sub dominatie bulgara pana In 971. In acest rastimp, populatii slave s-au asezat printre Tracii latinizati sau elenizati din regiune. Mai tarziu, cand puterea bulgara a Inceput sa scada, Dobrogea a retrecut In stapanirea bizantina In 971, iar Bulgaria a fost In cele din urma integral cucerita de bizantini In 1014.

In jurul anului 845, In zona Dunarii si a Dobrogei este mentionat poporul N.nd.r. (sau V.n.nd.r. dupa alta sursa).

In secolul al X-lea, sunt mentionati si doi jupani (conducatori), probabil de origine bulgara: Gheorghe si Dimitrie (cca. 943).

Imperiul bizantin a reusit cu greu sa mentina Dobrogea sub dominatia sa din cauza atacurilor pecenegilor si a cumanilor si a rascoalelor bulgarilor si proto-romanilor (Valahi). Un alt pericol l-au reprezentat armatele cneazului rus Sviatoslav, care In 971 au asediat Dristra (Silistra). Aceasta cetate, Impreuna cu Constanta si altele s-au pus sub protectia Imparatului bizantin, reusind astfel sa respinga asediul.

Dupa acest eveniment, Imparatul Ioan I Tzimiskes a alcatuit In acele locuri o thema, numita “Mesopotamia Apusului” cu centrul la Licostomo (Gura Lupului In greceste) sau la Dristra[1]. Aceasta thema era alcatuita din doua strategate: cel de Dristra In nord si cel de Ioannopolis In sud. Primul strateg a fost un anume Leon. Prin 975 – 979, strategatul de Ioannopolis a fost Incorporat In thema Thracia, In vreme ce thema Mesopotamia Apusului era Impartita Intr-un strategat omonim (In nordul Dobrogei) si cel de Dristra (In sudul Dobrogei). Porturile Dristra, Aegyssos si Constantia adapostesc atunci dromoanele care apara Mesopotamia Apusului. Dupa 986, bulgarii au cucerit strategatul Dristrei, pana la linia Intarita Constanta – Cernavoda. Teritoriul ramas (practic strategatul Mesopotamia Apusului si cateva fortificatii dunarene Intre Cernavoda si Dristra) au fost reorganizate Intr-o toparhie cu o larga autonomie politica, administrativa si decizionala. Campania din anul 1000 pornita de Imparatul Vasile II Macedoneanul a readus teritoriile de est ale Bulgariei sub ascultarea unui strategat al Dristrei, thema Mesopotamia Apusului fiind desfiintata. Aceasta formatiune noua a fost pentru scurta vreme subordonata themei Thracia, urmand ca dupa cativa ani sa fie separata.

Dupa 1020, Imparatul Vasile II a Infiintat o noua thema, numita Paristrion sau Paradunavon. Aceasta cuprindea teritoriile dintre Muntii Balcani, Dunare (de la Vidin pana la gurile de varsare) si Marea Neagra. Centrul noii formatiuni era tot orasul Dristra, iar conducatorul ei se numea katepan, duce sau arhonte. Aceasta tema, fara alte subdiviziuni, va ramane sub stapanirea bizantina pana In secolul al XII-lea (cu scurte Intreruperi In 1047/48–1053, 1056–1059, 1064–1065, 1072–1091, cand granita a fost retrasa temporar pe aliniamentul Muntilor Balcani).

In 1072, Imparatul Nicefor III Botaneiates l-a trimis In zona Dobrogei de sud pe generalul Nicefor Bryennus sa Il pedepseasca pe rasculatul Tatrys.

In 1087, Imparatul Alexios I Comnen, Impreuna cu aliatii sai cumanii, duce o campanie la nord de Dunare Impotriva pecenegilor. Sora Imparatului, Anna Comnena, mentioneaza In opera sa „Alexiada” trei mici formatiuni In Dobrogea In perioada 1086-1091: Tatos/Chalis (probabil acelasi cu Tatrys), In zona Silistrei; Sacea (Satza/Sata), In zona Deltei Dunarii si Sestlav, In zona Vicinei:„[...] Voind sa povestesc o navalire Impotriva Imparatiei romeilor mai groaznica si mai mare decat cea dinainte, iau lucrurile din nou de la Inceput; caci s-au amestecat ca valurile marii. Un neam scitic, pradat zilnic de sauromati, parasindu-si salasele, a coborat la Danubios, cazand de acord asupra acestui lucru, au intrat In tratative cu conducatorii lor, cu Tatos, numit si Chalis, cu Sestlav si Sata, caci trebuie sa amintesc si numele celor mai de seama dintre ei, desi trupul istoriei se murdareste cu acestia, unul, tinand In stapanirea sa Dristra, ceilalti Vicina si celelalte.” (Anna Comnena)

Nicolae Iorga socoteste ca acesti trei conducatori ar fi fost romani, iar actiunea lor ar fi reprezentat o Incercare de emancipare de sub tutela bizantina. Aceasta ipoteza a fost sustinuta si de catre Nicolae Banescu si C. Bratescu, acesta din urma comparand aceste „voievodate romanesti” cu cele ale lui Litovoi si Seneslau. Unii istorici bulgari contesta In limbaj polemic caracterul romanesc al celor trei formatiuni statale. Gheorghe Bratianu presupune ca Tatos era peceneg, Sestlav un sef slav al Vicinei iar Sata un sef local, Insa lasa loc la interpretari:

„Este foarte greu de stabilit precis care le este nationalitatea. Fapt este ca din momentul acela Dobrogea este ocupata aproape permanent de neamuri turcesti. Rand pe rand urmeaza pecenegi, uzi, cumani, [...] pe urma si elemente venite din Asia Mica selgiukida. Este deci o permanenta de viata turceasca [...]. Fata de unele teorii emise In tara vecina cu noi dinspre sud, aceasta constatare nu este lipsita de interes, pentru ca arata ca, In orice caz, sub o forma turceasca, destinele Dobrogei au fost din momentul acela pentru multa vreme deosebite complet de ale Bulgariei din Balcani.” (Gheorghe Bratianu

In 1094 este mentionat un alt conducator local al Valahilor, numit Pudila.

Pe harta calatorului arab Idrisi, alcatuita In 1154, zona aflata Intre Dunare si Marea Neagra este denumita Burgean sau Brugean.

In 1185, In urma rascoalei fratilor valahi Asan si Petru, Dobrogea intra sub dominatia statului Imperiului Vlaho-Bulgar, numit In documentele epocii Regnum Valachorum, dar In istoriografia moderna “Al doilea Imperiu Bulgar”. Aceasta dureaza pana In 1320/5, cand devine independenta sub numele de Principatul de Carvuna, denumit In istoriografia moderna “Despotatul Dobrogei”. In acest timp se vorbea In zona graiul dician mentionat In lucrarile lui George Valsan, un grai al limbii romane influentat de limba greaca.

In 1320 este mentionat un anume Balica sau Balko In Principatul Carvunei (Dobrogea), care se Intindea de la zona actualului Babadag In nord, pana la Mesembria (azi Nesebar) la sud. In 1346, fii lui Balica, Dobrotici si Teodor, se implica In luptele dinastice din Imperiul Bizantin de partea Imparatesei Ana de Savoia. Din cauza aceasta, In 1347, din ordinul Imparatului Ioan V Paleolog, un vasal al Bizantului, emirul Bahud din Umur, conduce o expeditie Impotriva lui Balica, In timp ce dromoanele bizantine distrug porturile de la Marea Neagra. Balica si Teodor mor In timpul confruntarii, Dobrotici devine conducator.

Intre 1352-1359, odata cu scaderea puterii Hoardei de Aur, apare un nou stat la sud de gurile Dunarii sub printul tatar crestinat Demetrius, In timp ce Tara Romaneasca ia In stapanire regiunile situate la nord de gurile Dunarii (Vrancea, Galati, si fasia de teritoriu de la Prut la limanul Tuzla din actualul Bugeac).

In 1357, Dobrotici se declara despot. In acelasi an, pierde Mesembria si Anhialos cucerite de Imparatul bizantin Ioan V Paleolog. Dar doi ani mai tarziu, In 1359, Dobrotici cucereste gurile Dunarii cu cetatile Vicina si Chilia de la Demetrius, expulzandu-i de acolo pe Genovezi care pastreaza doar portul Licostomo. Arhiepiscopul Vicinei, Iachint, devine primul metropolit al Tarii Romanesti tot In 1359. In 1366 Ioan V Paleolog viziteaza Roma si Buda, Incercand sa capete ajutor pentru campania sa Impotriva Dobrogei, In cursul careia este capturat la Varna. O noua campanie condusa de Amadeus VI de Savoia, sprijinita de Venetia si Genova Incearca sa-l elibereze pe Imparat. Dupa ce Amadeus cucereste unele cetati din sud, Dobrotici negociaza pacea eliberandu-l pe Imparat si casatorindu-si fiica cu Mihail, fiul Imparatului.

In 1369, Dobrotici Impreuna cu aliatul sau Vladislav I al Tarii Romanesti l-au ajutat pe Ivan Stratimir sa revina la tronul Vidinului. Cu acest prilej cetatile Darstor si Chilia trec In posesia Tarii Romanesti. In 1379, flotele munteana si dobrogeana blocheaza flota genoveza In fata Constantinopolului.

In 1386, Dobrotici moare si Ii urmeaza la tron Ivanko sau Ioan, care accepta pacea cu Murad I al Imperiului Otoman si semneaza un tratat comercial cu Genova. Ivanco moare In 1388 In timpul expeditiei Marelui Vizir Çandarli Ali Pasha Impotriva Taratului Tarnovo (si a cetatii Darstorului atunci In stapanirea Tarii Romanesti). In urma expeditiei, peste jumatate din teritoriul Dobrogei cade sub dominatia Imperiului Otoman, In timp ce Dobrogea de Nord intra In componenta Tarii Romanesti, care Il Invinge pe Marele Vizir.

Odata cu sosirea Slavilor si a Bulgarilor, Dobrogea dobandeste un grad de autonomie, ca apoi sa devina independenta, tot acum capata si numele actual, provenit de la despotul Dobrici, in secolul 14.

Mai tarziu urmeza sa fie alipita Tarii Romanesti de catre Mircea cel Batran, aparand in cronicile si hartile vremii sub numele de Valacia Minor, Bulgaria Tertia, Grecia Tomitana sau Despotatus Vicinensis, cronici care remarcau si compozitia etnica variata. Tot acum Iachint, episcop de Vicinia, cetate Dobrogeana disparuta devine primul mitopolit al Tarii Romanesti in 1359.

Mircea cel Batran a alipit Tarii Romanesti Dobrogea In 1388. In 1393, Baiazid I cucereste sudul Dobrogei si Il ataca pe Mircea In Tara Romaneasca, dar fara succes, iar In 1395 Mircea recucereste teritoriile pierdute cu ajutorul aliatilor sai, Regatul Ungariei. A treia ocupatie otomana a avut loc Intre 1397 si 1404.

Infrangerea lui Baiazid I de catre Timur Lenk la Ankara In 1402 deschide o perioada de anarhie In Imperiul Otoman. In 1403, Mircea ocupa cetatea genoveza Licostomo de la gurile Dunarii, iar In 1404 recucereste Dobrogea si se implica In luptele dinastice din Imperiul Otoman.

Dupa moartea lui Mircea, In 1418, fiul sau Mihail I, reIncepe luptele cu turcii, pierzandu-si viata Intr-o lupta In 1420. In anul acela, sultanul Mehmed I cucereste Dobrogea, Tara Romaneasca ramanand doar cu Delta Dunarii, dar nu pentru mult timp. Dobrogea intra in componenta Imperilui Otoman, dar dupa anuniti cercetatori se pare ca in acest timp a mai reintrat pentru scurt timp in componenta Tarii Romanesti in timpul lui Vlad Tepes in anul 1462 si in timpul lui Mihai Viteazul intre 1599 – 1601.

In ceea ce priveste momentul intrarii definitive a Dobrogei sub dominatia turca, opiniile istoricilor sunt Impartite. Nicolae Iorga socoteste ca acest teritoriu a intrat definitiv sub stapanirea otomana In 1416. C.C. Giurescu, Stefan Stefanescu si Gheorghe I. Bratianu sunt de parere ca acest lucru s-a Intamplat In 1417, iar Viorica Pervain — In 1420. Exista, de asemenea, o serie de istorici care considera ca Dobrogea a cazut sub stapanirea otomana treptat, In etape. Astfel, M.M. Alexandrescu-Dersca-Bulgaru este de parere ca ofensiva otomana In acest sens a Inceput In 1417 si s-a terminat In anii 1445 – 1452, In urma cruciadei europene cu sfarsitul tragic la Varna, iar Anca Ghiata plaseaza Inceputul In 1420 si finalul In 1484, cand otomanii cuceresc si gurile Dunarii. Maria Chiper argumenteaza ca Dan al II-lea a stapanit si el, vremelnic, macar o parte din teritoriul Dobrogei, iar Radu-Stefan Ciobanu, bazandu-se pe dovezile arheologice descoperite In cetatea Enisala, Impinge aceasta stapanire cu dese Intreruperi a domnilor romani pana In vremea lui Vlad Tepes.

Stapanirea lui Vlad Tepes, pentru cateva luni, peste cel putin o parte a Dobrogei este legata de campania sa pe malul drept al Dunarii din primavara lui 1462.

In 1594 si In anii urmatori Mihai Viteazul a condus o campanie militara la sudul Dunarii, cucerind cetatile Isaccea, Macin, Cernavoda, Babadag, Targul de Floci, Silistra si chiar Razgrad, Rusciuc, Sistova, Nicopole si Vidin. Potrivit istoricului Nicolae Iorga, calaretii lui Mihai Viteazul ajunsesera pana la Adrianopole In est si Plevna In vest. Aceasta actiune a fost coroborata cu cea a voievodului moldovean Aron Tiranul care a readus sub stapanirea sa Bugeacul, In aceeasi perioada. In 1601 Mihai Viteazul a preluat aceste teritorii o data cu instalarea sa pe tronul Moldovei, astfel Incat Dobrogea si gurile Dunarii s-au aflat sub stapanirea sa pana la moarte.

Dupa cucerirea Dobrogei, otomanii au transformat-o Intr-un sangeac al provinciei Rumelia, dupa care, In 1599, a fost Infiintat elayetul Silistra, ce cuprindea toata Dobrogea, Bugeacul si Edisanul. In secolul al XVII-lea, acestui elayet i-au mai fost adaugate o mare parte din Bulgaria si Turcia europeana de astazi. In 1864 ce mai ramasese din elayetul Silistrei (partile la nord de Dunare fiind anexate de Imperiul Rus) a fost transformat In vilayetul Dunarii.

Sub dominatia otomana, Dobrogea, pe langa Turcii si Tatarii musulmani asezati aici din ce In ce mai numerosi, cuprinde In continuare o populatie de “Ghiauri” printre care administratia otomana Ii deosebeste pe Ladinlar (Evrei de limba spaniola, veniti In Imperiul otoman din Andaluzia, dupa cucerirea Grenadei de catre catolici), pe Ermenlar (Armeni), pe Gök-Oğuzlar (Gagauti), pe Rumlar (Greci), pe Cingene (Tigani), pe Bulgarlar (Bulgari) si pe Iflaklar (Romani), aceste doua ultime grupuri fiind cele mai numeroase. Romanii dobrogeni bastinasi, care Isi spuneau Dicieni (nume care dupa George Valsan provine de la cetatea Vicina mentionata In cronicile medievale) erau raia (adica supusi otomani), si ca atare plateau, ca toti ghiaurii, haraciul (impozit pe necredinciosi), In timp ce Romanii veniti din partile Sibiului, din Moldova sau din Tara Romaneasca, zisi mocani erau partial scutiti. In decursul celor peste patru veacuri de stapanire otomana, un numar neverificabil, dar Insemnat de ghiauri s-au turcit pentru a scapa de acest haraci, astfel ca o parte din turco-musulmanii dobrogeni sunt, de fapt, de origine crestina.

Imperiul Otoman avansa catre Europa Centrala, Dobrogea o posesiune periferica devine de o importanta strategica si economica  mai scazuta iar numarul musulmanilor crestea, ajungand pe alocuri sa fie majoritar. In multe locuri cultura dispare in profitul ciobanitului extensiv, fostele orase de coasta devin simple sate de pescari, iar in locul lor se dezvolta Babadagul si Medgidia ca targuri rurale. Ciobani din Ardeal, Moldova si Tara Romaneasca, multi dintre ei Mocani transhumeaza in fiecare iarna, si incet incet se stabilesc aici, amestecandu-se cu Dobrogenii denumiti atunci Dicieni

Situatia se modifica dramatic intre secolele 18 -19 odata cu extinderea teritoariala a Imperiului Rus, atingand apogeul in 1812 cand acesta anexeaza Basarabia, astfel ca Dunarea devine frontiera intre Rusia si Turcia. Cu aceasta ocazie Sulatnul si Tarul fac schimb de populatii: Tatrii Nogai si Turcii vin in Dobrogea, in locul unui numar echivalent de Bulgari si Gagauzi, care se stabilesc in sudul Basarabiei. Dupa schisma din Biserica Otodoxa rusa, adepti ai Bisericii de rit vechi, care se opuneu reformelor lui Petru cel Mare, se stabilesc in nordul Dobrogei asa numitii Lipoveni, iar mai tarziu pe la 1840 au fost colonizati aici si germani proveniti din Basarabia si Rusia de Sud.

Unirea Principatelor Romane In anul 1859 a pus bazele Romaniei moderne si a reprezentat o veriga importanta In lantul eforturilor poporului roman pentru Implinirea aspiratiilor sale fundamentale de unitate nationala si libertate politica. Pe fondul simtamantului de neam, a constiintei vechimii si permanentei lor, evenimentele din istoria nationala a veacului al XIX-lea au avut ecou si In randul romanilor din Dobrogea, acesta amplificandu-se pe masura ce Intreaga natiune a simtit apropiindu-se clipa independentei statale. Escaladarea “crizei orientale”, prin rascoalele antiotomane din Bosnia si Hertegovina din vara anului 1875, care s-a resimtit In Dobrogea printr-o sporire a Incordarii generale si printr-o Inasprire a atitudinii autoritatilor turcesti, a oferit conducatorilor tanarului stat roman prilejul de a Incheia cu succes Indelungata lupta pentru independenta.

Dobrogea devine parte a Romaniei dupa Razboiul de Independenta si prin decizia Congresului de la Berlin din 1878 care a specificat ca linia de frontiera cu Bulgaria sa porneasca in continuarea Dunarii, astfel incat sa cuprinda populatia compact romaneasca din aceste zone, iar  partea din sud, Cadrilaterul a revenit Bulgariei.Prin Tratat s-a recunoscut independenta Romaniei In a carei componenta intrau Delta Dunarii, Insula Serpilor si Dobrogea pana la linia de la est de Silistra – sud de Mangalia. Pentru o parte a despagubirilor de razboi pe care trebuia sa le plateasca, Imperiul Otoman ceda Rusiei Dobrogea, pe care aceasta din urma Isi rezerva dreptul de a o schimba cu partea Basarabiei, pierduta pe nedrept In opinia Curtii de la Sankt-Petersburg la 1856. In anul 1879 Romania a Cerut Bulgariei Orasul Silistra si chiar a ocupat Arab Tabia, fortareata Orasului, Marile puteri au convenit acordarii fortaretei Romania, dar Silistra a ramas tot a Bulgariei.

Opozitia categorica a delegatiei tariste, lesne de Inteles prin prisma intereselor sale, a dus la esecul intentiei puterilor europene de a stabili frontiera Dobrogei la sud de Silistra si de capul Caliacra, traseul definitiv al frontierei romano-bulgare urmand a fi stabilit abia In 1880 de catre o comisie internationala.

Cele trei judete romanesti din sudul Basarabiei – Cahul, Bolgrad si Ismail – reveneau Rusiei, Insa Tratatul de la Berlin nu a pus In legatura revenirea Dobrogei la Romania cu cedarea celor trei judete mai sus-amintite. O va face Insa Curtea imperiala de la Sankt-Petersburg, prin “fortarea” unui schimb de teritorii romanesti, care nu i-au apartinut niciodata de drept, starnind revolta unanima a clasei politice romanesti fata de cedarea Bugeacului In schimbul Dobrogei, stare de altfel interpretata ulterior de istoriografia bulgara ca fiind o lipsa de dorinta a romanilor pentru a prelua teritoriul “eminamente bulgaresc” dintre Dunare si Marea Neagra.

Integrarea Dobrogei In Regatul Romaniei a sporit importanta provinciei, deoarece asigura iesirea la mare a statului roman. Tot acum are loc o stabilire sistematica a romanilor din alte provincii ,In special din Muntenia si Transilvania, sporind ponderea romanilor din regiune, ducand la o populatie rurala relativ bogata, deoarece aici pamantul nu era arendat.

Unirea Dobrogei, stravechi pamant getic intrat primul In lumina istoriei, a Insemnat In realitate Implinirea aspiratiilor romanilor dobrogeni. Pe tot parcursul razboiului, romanii dobrogeni, autohtoni ai regiunii, au sperat victoria armatei romane si posibilitatea unirii cu Romania, dupa cum o demonstreaza primirea cu toata cinstea din iunie 1877 facuta la Macin trupelor ruse si apoi In decembrie 1877 petitia dobrogenilor care, acoperita de nume si semnaturi, cerea unirea Dobrogei cu Romania. Mai mult, numerosi romani dobrogeni s-au Inrolat In armata ca voluntari In timpul razboiului.

Unirea Dobrogei cu tara a fost dorinta guvernului si populatiei romanesti In aceasi masura si nu o situatie impusa de rusi, pe care oamenii politici romani ar fi Incercat sa o evite. (Geograful Grigore Cobalcescu scria referindu-se la Dobrogea: “In aceste circumstante nu vad ce am putea face decat sa privim Dobrogea ca o proprietate a noastra si sa ne gandim ce vom face cu ea, pentru a profita de aceasta stapanire legala, si desigur sa facem tot ce putem pentru a-i multumi pe etnicii stabiliti pe acest pamant si sa cautam sa pastram fratia lor.”; poetul Mihai Eminescu vorbind despre Dobrogea afirma: “Din punct de vedere istoric, noi avem dreptul indisputabil asupra Dobrogei. Roman In perioada lui Augustus, locul de exil al lui Ovidius, marele poet, candva a bizantinilor, trecand de la dinastia Assanizilor la Valahia, a continuat sa ramana Valahiei, pana la momentul cand ne-a fost luata de turci”; I. C. Bratianu, cu ocazia unui discurs In Senat pe 28 septembrie 1878 pleda de asemenea pentru dreptul istoric al Romaniei asupra Dobrogei: “Provoc pe oricine poate demonstra cu dovezi ca Dobrogea ar fi apartinut statului bulgar. La Inceputul secolului al XV-lea turcii au furat Dobrogea de la noi cu sabia. […] Nimeni nu trebuie sa Indrazneasca sa spuna ca Dobrogea a apartinut Bulgariei; noi suntem stapanii legali prin sange, am pierdut-o prin sabie si acum este a noastra… prin sabie!”)

Ceea ce a Incercat In fapt clasa politica romaneasca, a fost evitarea pierderii sudului Basarabiei, pentru ca nu s-a dorit o tranzactie teritoriala pe seama unor teritorii romanesti. Romania obtinea deci, prin ceea ce avea sa devina cunoscut drept “Razboiul de Independenta”, recunoasterea suveranitatii sale asupra teritoriului dintre Dunare si Marea Neagra.

Participarea Romaniei la razboiul din 1877-1878 si cucerirea independentei de stat a Insemnat egalitatea juridica cu toate statele suverane, avand o adanca semnificatie morala pentru ca a ridicat constiinta natiunii romane libere si a permis realizarea In perspectiva, atunci cand istoria a permis-o, a Marii Uniri de la 1918. Nu mai putin important a Insemnat eliberarea altor populatii balcanice de sub dominatia otomana, contribuind decisiv la evolutia acestora ca state moderne Intr-o epoca de afirmare a spiritului national.

Prin Trataul de Pace de la Bucuresti in anul 1913 , imediat dupa cel de-al doilea Razboi Balcanic, Cadrilaterul a fost alipit Romaniei. Dar imediat cu inceperea Primului Razboi Mondial, aici au loc operatiuni militare importante in Cadrilater, impotriva Romaniei . La lupte a participat, de partea romana, o divizie de prizonieri sarbi si croati din armata austro-ungara, formata in Rusia. Bulgaria a anexat Cadrilaterul si fasia de teritoriu pana la linia Rasova-Agigea timp de 2 ani, si a ocupat restul Dobrogei pana la sfarsitul Razboiului. Prin Trataul de Pace de la Neuilly sur Seine, se restabilesc granitele cu Bulgaria la frontiera de la 1913, Cadrilaterul redevenind al Romaniei.

Cu totul altfel stau Insa lucrurile, In privinta Dobrogei de Sud (Cadrilaterul), unde populatia de crestini (minoritara fata de Turci) era bulgareasca In proportie de opt zecimi conform recensamantului otoman, si pe care Romania nu o revendicase niciodata (cu exceptia Silistrei) Inainte de 1913. Constantin Dobrogeanu-Gherea a protestat vehement Impotriva acestei politici care, afirma el, va provoca dusmania vecinilor sudici ai Romaniei pe o frontiera de peste 700 de km. Daca populatia turceasca, majoritara In cele doua noi judete Durostor si Caliacra, a primit alipirea la Romania cu indiferenta sau chiar favorabil (Romania fiind pentru Turci un stapan mai putin anti-otoman), populatia bulgaresca In schimb s-a socotit ocupata, colonizata, si a rezistat prin toate mijloacele, inclusiv violente.

In vara lui 1916 Romania se afla In razboi cu Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria si Imperiul Otoman. Primele succese ale armatei romane In eliberarea Transilvaniei nu au putut fi consolidate. Din partea aliantei Puterilor Centrale, Bulgaria intrase In razboi cu interesul manifestat deja In numeroase randuri, al reanexarii Dobrogei de Sud (Cadrilaterului), ce revenise Romaniei prin tratat In urma razboaielor balcanice din anii 1912-1913.

Ofensiva trupelor bulgare Incepe chiar Inainte ca declaratia de razboi sa fie Inaintata ministrului Romaniei la Sofia. De partea romanilor, Dunarea si frontiera terestra erau aparate de Armata a III-a, aflata In vara anului 1916 Intr-o pozitie de inferioritate fata de Armata a III-a bulgara, bine dotata gratie armamentului austro-german, beneficiind de sustinerea ofiterilor si trupelor specializate germane. Elementul esential care dadea forta acestei armate Il reprezenta comandamentul sau german si Insasi experienta sefului ei suprem, maresalul von Mackensen.

In aceste conditii, la 1 septembrie 1916 a avut loc batalia de la Turtucaia, ce avea sa marcheze prima mare InfrIngere militara a Romaniei In acest razboi. Dupa cinci zile, In urma gravelor pierderi suferite, silit sa faca fata inevitabilului, anume razboiului pe doua fronturi, tanarul stat modern roman avea sa piarda Intregul teritoriu al Dobrogei. In aceasta batalie, conform prevederilor lui C. Dobrogeanu-Gherea cu trei ani mai devreme, ostasii romani macelariti (inclusiv o parte din raniti si din prizonieri) de armata bulgara Indoctrinata cu ura fata de ocupantul roman, au platit un sangeros tribut pentru politica de extindere teritoriala voita de cercurile politice si militare bucurestene In 1913.

La 22 octombrie 1916, coloane de trupe germano-bulgare Isi faceau intrarea In Constanta, devastata de bombardamente si In mare parte pustie, autoritatile si populatia romaneasca locala fiind In prealabil evacuate. Ceea ce Indeobste se cunoaste mai putin de catre publicul larg, este ca ocuparea vechii cetati a Tomisului a reprezentat un episod tragic, nedemn fata de secolul In care se desfasura. Soldatii bulgari, In ciuda regulilor razboiului si a acordurilor internationale In vigoare privind teritoriile ocupate, populatia civila si prizonierii de razboi, se simteau eliberati de orice regula, In numele razbunarii pentru pierderea Cadrilaterului In 1913, si s-au dedat la acte de o cruzime deosebita, comportament cu totul diferit de cel al aliatilor germani, “oameni practici” care, desi aflati In stare razboi au oprit abuzurile.

Constanta, la momentul ocuparii de catre trupele Puterilor Centrale, reprezenta principalul debuseu economic al Romaniei si cel mai mare port comercial la Marea Neagra, gasindu-se Intr-o situatie prospera, daca ar fi sa dam ca exemplu doar faptul ca “nu era an sa nu se construiasca 300-400 locuinte”

Poate tocmai de aceea, orasul de la malul marii a avut de suferit de pe urma distrugerilor ocupantului bulgar. Acestea, pe langa rechizitia militara de bunuri, au permis etnicilor bulgari din Constanta sa dispuna si de avutul romanilor evacuati. Statuia lui Ovidius a fost data jos de pe soclu si a trebuit interventia superiorilor militari germani pentru ca statuia sa fie repusa la locul sau.)

Vara anului 1917 avea sa aduca Insa victoriile romanesti istorice de pe frontul din sudul Moldovei, de la Marasti, Marasesti si Oituz, care au rasturnat toate calculele militare pe Frontul de est, spulberand mitul invincibilitatii armatelor Kaiserului. La aceste momente de epopee militara si-au adus o importanta contributie si ostasii Diviziei a 9-a Constanta.

Din pacate, retragerea Rusiei din razboi a izolat total Romania In fata puterilor centrale. In ciuda victoriilor de la Marasti, Marasesti si Oituz care au permis mentinerea unei “Romanii Libere” In teritoriul Moldovei dintre Carpati, Siret si Prut, Regatul Romaniei, prin tratatul de pace de la 9 decembrie 1917, a fost obligat sa cedeze Austro-Ungariei pasurile Carpatilor si o fasie de teritoriu de-a lungul granitei comune, iar Bulgariei teritoriul Dobrogei situat la sud de o linie Rasova-Techirghiol (nordul Dobrogei, lasat Romaniei, ramanand totusi sub ocupatia militara Bulgaro-Germana).

La sud de linia Rasova-Techirghiol, limba bulgara era declarata limba oficiala, facandu-se totodata importante schimbari de denumiri toponimice In sens favorabil intereselor Regatului Bulgar. Constanta si Dobrogea aveau sa ramana sub aceasta grea ocupatie timp de doi ani.

Aceasta era, de altfel, situatia si In cea mai mare parte a Intregii tari, unde distrugerile materiale si umane erau extrem de mari. Doua treimi din teritoriul statului roman antebelic erau sub ocupatie militara straina, fiind supus unui regim de exploatare a tuturor resurselor naturale si economice. Pierderea Constantei si a Dobrogei la sud de linia Rasova-Techirghiol a implicat si slabirea considerabila a fortelor militare romanesti.

Pacea de la Buftea la 24 aprilie/7 mai 1918, prin care recunostea ocupatia militara a Puterilor Centrale asupra teritoriului dobrogean, Bulgaria anexand teritoriul situat la sud de linia Rasova-Techirghiol, iar accesul Romaniei la Marea Neagra fiind permis numai de-a lungul unui Ingust drum militarizat Cernavoda-Constanta. Tratatul nu a fost niciodata ratificat de catre regele Ferdinand, astfel Incat acesta a ramas nul de drept.

Toamna lui 1918 a Inclinat definitiv balanta armelor de partea Antantei pe Frontul de Vest, momentul de deruta al Puterilor Centrale fiind In mod just sesizat de conducerea politico-militara a Romaniei, care a decis reintrarea In “Marele Razboi” pentru eliberarea teritoriilor ocupate vremelnic de fortele militare straine si pentru Implinirea idealului national al tuturor romanilor: Marea Unire. Astfel, dupa ce In septembrie 1918 Bulgaria a fost Infranta decisiv de Antanta, Dobrogea a redevenit parte a Romaniei. Armistitiul cu Germania (11 noiembrie 1918) avea sa gaseasca Romania In stapanirea teritoriului dintre Dunare si Marea Neagra.

Populatia dobrogeana a reusit sa Inlature In mod rapid toate vicisitudinile create de razboi, ceea ce o demonstreaza nivelul dezvoltarii sale generale din perioada interbelica. Unirea tuturor romanilor Intr-un singur stat national n-ar fi cunoscut Implinirea fara revenirea Dobrogei, cu accesul la Marea Neagra, la patria-mama. Cu ocazia marii sarbatori Inchinate acestui act, la Iasi, la 7 decembrie 1918, un student constantean afirma: “Noi dobrogenii privim cu bucurie si cu veselie acest ceas ce ne-a fost dat sa traim, ca sa vedem dupa atatea jertfe unirea tuturor romanilor In Romania Mare”

In Perioada Interbelica continua procesul de modernizarea a Dobrogei. Porturile au o perioada de declin datorita incertitudinilor legate de tranzitarea stramtorilor Bosfor si Dardanele. Continua stabilirea in Dobrogea a romanilor din alte provincii, iar incepand cu 1920 in special in partea de sud se stabilesc aici numerosi aromani, astfel ca dicienii devin minoritari , tot in aceasta periooada are loc si o emigrare masiva a turcilor, catre Republica Turca, datorata noii politici a statului.

In anul 1940 Cadrilaterul este recuperat de Bulgaria prin Tratatul de la Craiova cand Hitler a ordonat lui Carol al 2-lea sa regleze diferentele teritoriale cu Bulgaria, astfel s-au restabilit granitele dinainte de 1913. Trataul de la Craiova a insemnat si un transfer obligatoriu de populatii intre Romania si Bulgaria, adica, toti Bulgarii din Nordul Dobrogei si toti romanii din Cadrilater, urmau sa se instaleze pe teritoriile statelor respective.

Urmeaza o perioada si mai grea pentru Dobrogea, comunistii preiau puterea. Autoritatile comuniste au facut presiuni asupra taranilor pentru a colectiviza regiunea, astfel ca in anul 1955, Dobrogea a devenit prima regiune colectivizata a Romaniei, iar Nicolae Ceausescu si-a inceput carierea aici. Dobrogea a ripostat impotiva intrusilor comunisti, aici aflandu-se grupuri armate de rezistenta, dar colectivizarea a ruinat satele Dobrogei, determinand un exod catre orasele mari, in special catre Constanta.

Imediuat dupa revolutia din 1989, Dobrogea are de suferit crizei generale a economiei romanesti. Disparitia flotei comerciale a Romaniei, si declinul in general al navigatiei pe Dunare ca urmare a razboaielor din fosta Iugoslavie, pierderea locului privilegiat al Constantei ca principal punct de tranzit la exporturilor romanesti si declinul turismului la Marea Neagra, au afectat negativ economia Dobrogei.

O perioada noua se naste pentru Dobrogea, dupa o serie de masuri si Hotarai Locale importante, in judetul Constanta, turismul cunoaste un avant considerabil, agricultura devine profitabila dinnou, iar nivelul de trai creste, pozitionand Constanta ca al doi-lea oras al tarii.