În timp ce indienii Maya din Mexic, în jurul anului 600 î.e.n., considerau bobul de cacao un dar divin cu puteri magice pe care îl foloseau în ritualuri şi ceremonii, dar şi ca tratament împotriva durerilor, a febrei şi a tusei, aztecii îi legau existenţa de „grădinile Raiului”. Şi unii şi ceilalţi îl foloseau ca monedă de schimb (cu 100 de boabe se putea cumpăra un sclav) şi ca ingredient pentru o băutură energizantă.
Mayaşii sunt cei care au inventat o băutură fierbinte şi amară preparată din păstăile de cacao şi îmbunătăţită cu diferite arome. Reţeta a fost preluată de azteci, care au adăugat vanilie şi miere, şi au numit-o „xocoatl” (apă amară).
Ciocolata în Europa
Aducerea boabelor în Europa îi este atribuită de unii lui Cristofor Columb (1503), de alţii conchistadorului spaniol Hernán Cortés (1528), iar de alţii călătorului italian Antonoi Carletti (1600).
Spaniolii au fost cei care au început să planteze arbori de cacao şi au ţinut acest lucru secret, până când călugării au răspândit vestea.
Cu toate acestea, a fost nevoie de mai bine de 100 de ani pentru ca ciocolata să treacă de la statutul de tratament pentru diferite afecţiuni, la cel de aliment de larg consum.
Se pare că primul baton de ciocolată a fost preparat la Londra de către Joseph Fry, în 1847, care a inversat proporţiile – a pus mai puţină apă şi mai mult unt de cacao.
Treizeci de ani mai târziu, Daniel Peter şi Henri Nestleau au adăugat reţetei lapte condensat. Aşa a apărut ciocolata cu lapte.
Alte surse spun că Sir Hans Sloane, doctorul personal al Reginei Anne, este cel care a adăugat pentru prima dată lapte peste cacao. Reţeta sa a fost vândută fraţilor Cadbury, care se pare că au trăit regeşte de pe urma ei.
Brevetul pentru inventarea ciocolatei solubile aparţine Casei Capşa din Paris şi datează din anii 1900.
Ciocolata şi Al Doilea Război Mondial
Acum șaptezeci de ani, când trupele aliate au luat cu asalt plajele din Normandia, în Ziua Z, moment important în istoria omenirii, nimeni nu se gândea la conţinutul raniţelor soldaţilor. Alimentele trebuiau să fie ușoare, hrănitoare şi energizante - la urma urmei, acești oameni urmau să invadeze terenul ocupat de naziști! Şi ce aliment întrunea toate aceste calităţi mai bine decât batoanele de ciocolată Hershey?
Compania Hershey a fost abordată în 1937 cu privire la crearea unui baton special conceput pentru Armata SUA. Potrivit chimistului șef al companiei, Sam Hinkle, guvernul Statelor Unite a avut patru cereri cu privire la noile batoane de ciocolată: să cântărească 4 uncii, să asigure un nivel ridicat de energie, să reziste la temperaturi ridicate și să aibă “un gust un pic mai bun decât un cartof fiert”. Produsul s-a numit “D ration bar” - un amestec de ciocolată, zahăr, unt de cacao, lapte praf degresat şi făină de ovăz.
În ceea ce privește gustul, cel care a încercat a spus că mai degrabă ar fi mâncat cartofi fierţi. Combinația de făină de ovăz şi grăsime a făcut din ciocolată o “cărămidă” densă, iar zahărul era prea puțin pentru a masca gustul amar a cantităţii mari de ciocolată neagră. Având în vedere că a fost concepută pentru a rezista la temperaturi ridicate, era aproape imposibil să muşti din ea. Mai degrabă o răzuiai. În ciuda eforturilor armatei americane de a opri oamenii să le arunce, unele dintre batoane au ajuns în coșul de gunoi. Mai târziu, în timpul războiului, Hershey a introdus o nouă versiune, cunoscută sub numele de batonul “Tropical”, conceput special pentru temperaturile extreme din Pacific. Până la sfârșitul războiului, compania a produs mai mult de 3 miliarde de astfel de batoane pentru raţiile soldaţilor.
Surse:
history.com
buzzfeed.com
descopera.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu