după
Anton Pann
Un om cinstit şi cumpătat avea un
nepot sărac ce veni într-o zi la el.
-
Unchiule, sunt un om priceput, aş face negustorie, dar n-am şi eu bani cu ce
să încep. Ajută-mă, rogu-te, cu cinci sute de lei şi-ţi voi înapoia datoria până
la ultimul bănuţ, cam într-o jumătate de an.
Unchiul
s-a îndurat de nepot şi i-a zis:
- Uite, vezi oala aceea din cui? Ce economisesc
pun în ea. Caută acolo, numără şi câţi găseşti ai tăi să fie.
Nepotul
a dat oala jos, a numărat şi a găsit tocmai câţi i-au trebuit.
A
plecat, s-a apucat de afaceri, a câştigat bani, lunile au trecut, dar el nu
şi-a înapoiat datoria. Unchiul nu i-a zis nimic.
De
la un timp, treburile mergându-i prost, s-a dus din nou la unchi după împrumut,
crezând că acesta a uitat de ceea ce el îi datora.
- Unchiule, aşa şi aşa, ajută-mă că doar
la dumneata îmi e speranţa.
Unchiul,
prefăcându-se că a uitat de datorie, îi arată din nou oala, spunându-i ca şi
prima dată că acolo strânge banii şi să ia câţi găseşte.
Bucuros,
nepotul dă oala jos, caută, caută, dar nimic.
- Unchiule bun, dar nu-i nimic în oală.
Îi
răspunde atunci unchiul:
- Dar tu, de când ai luat, ai mai pus
înapoi ca să fie?
Cinstea îl înalţă pe om, necinstea îl afundă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu