Frunză, frunză ruginie, 
cine dorul tău îl ştie,
Înţelege de ce pleci 
pe ape şi pe poteci!
Frunză, ruginie doamnă, 
vine-n zborul tău o toamnă
Mănoasă şi generoasă
 şi se cuibăreşte-n casă!
Pică-n zborul tău alene, 
vara, adormind pe gene.
Pică visele brumate,
 la pământ, înspăimântate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu