Frunză, frunză ruginie,
cine dorul tău îl ştie,
Înţelege de ce pleci
pe ape şi pe poteci!
Frunză, ruginie doamnă,
vine-n zborul tău o toamnă
Mănoasă şi generoasă
şi se cuibăreşte-n casă!
Pică-n zborul tău alene,
vara, adormind pe gene.
Pică visele brumate,
la pământ, înspăimântate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu