30 ianuarie - Ziua Internaţională pentru nonviolenţă în şcoală

Violenţa şcolară este doar una dintre manifestările violenţei cotidiene. Dezbaterile privind relaţia între conceptul de „drept la siguranţă” şi mediul şcolar au căpătat în Europa o dezvoltare continuă şi constantă, cu diferenţe de la ţară la ţară, devenind oficial o problemă politică în urma unei întâlniri a experţilor, organizată de Comisia Europeană la Utrecht, în anul 1997. Odată ce experţii au recunoscut importanţa acestei probleme, mobilizarea şi preocuparea faţă de violenţa în şcoli a devenit, în mod constant, un obiectiv politic la nivel naţional şi internaţional. 

Multe schimbări au urmat acestei conferinţe: 
- s-a acceptat o definiţie mai largă a violenţei, subliniindu-se necesitatea construirii unui corp de cunoştinţe obiective privind acest fenomen; 
- s-a considerat necesar a se da o mai mare atenţie victimelor violenţei, prin desfăşurarea unor anchete pentru a se cunoaşte percepţia lor, efectele victimizării şi rolul consilierii victimelor; 
- s-a subliniat rolul parteneriatului şi reţelelor în comunităţile locale în prevenirea violenţei din şcoli şi s-a subliniat importanţa recunoaşterii acestui rol de către cei implicaţi în educaţie; 
- s-a evidenţiat faptul că, în ultima decadă, violenţa în şcoli a căpătat o nouă dimensiune politică. 
Conform studiului „Violenţa în şcoală”, realizat de UNICEF în anul 2006, violenţa în şcoală este „orice formă de manifestare a unor comportamente precum: 
- exprimare inadecvată sau jignitoare, cum ar fi: poreclire, tachinare, ironizare, imitare, ameninţare, hărţuire; 
- bruscare, împingere, lovire, rănire; 
- comportament care intră sub incidenţa legii (viol, consum/comercializare de droguri, vandalism – provocarea de stricăciuni cu bună ştiinţă– furt); 
- ofensă adusă statutului/autorităţii cadrului didactic (limbaj sau conduită ireverenţioasă
faţă de cadrul didactic); 
- comportament şcolar neadecvat: întârzierea la ore, părăsirea clasei în timpul orei, fumatul în şcoală şi orice alt comportament care contravine flagrant regulamentului şcolar în vigoare”.
Un alt studiu al UNICEF, „Ascuns la Vedere - O analiză statistică a violenţei asupra copiilor”, publicat în luna septembrie a anului 2014, confirmă amploarea zguduitoare a abuzului fizic, sexual şi emoţional la care sunt supuşi copiii în toată lumea.

Unele dintre cele mai importante concluzii ale acestui raport sunt:
Disciplinarea prin violenţă: Aproximativ 17% din copiii din 58 de ţări sunt supuşi unor forme severe de pedeapsă fizică (loviri în cap, tras de urechi sau lovituri dure şi repetate). La nivel global, trei din zece adulţi consideră că este nevoie de pedepse fizice pentru a creşte copiii bine.  .
Intimidare/ Bullying: Un pic mai mult de 1 din 3 elevi cu vârste între 13 şi 15 ani, la nivel mondial, sunt brutalizaţi cu regularitate în şcoală. Aproape o treime din elevii cu vârste între 11 şi 15 ani din Europa şi America de Nord afirmă că au brutalizat alţi copii – în Letonia şi România, aproape 6 din 10 recunosc că brutalizează alţi copii.
Violenţa sexuală: La nivel mondial, în jur de 120 de milioane de fete sub vârsta de 20 de ani (aproximativ 1 din 10) au avut contact sexual forţat, iar una din trei fete adolescente măritate vreodată, cu vârsta între 15 şi 19 ani (84 de milioane), au fost victime ale violenţelor emoţionale, fizice sau sexuale comise de soţii sau partenerii lor. Cea mai comună formă de violenţă sexuală pentru ambele sexe a fost victimizarea în spaţiul virtual (pe internet).
Omuciderea: O cincime din victimele omuciderii la nivel global sunt copii şi adolescenţi sub vârsta de 20 de ani, rezultând un număr de aproape 95.000 de morţi în 2012. Din ţările Europei de Vest şi Americii de Nord, rata cea mai mare de omucideri este deţinută de Statele Unite ale Americii. 
În acest context, considerăm foarte importantă conştientizarea acestui fenomen şi necesitatea unei preocupări crescute faţă de măsurile ce trebuie luate pentru diminuarea sa.
Sensibilizarea faţă de fenomenul violenţei şcolare ar trebui, firesc, să ducă la creşterea eforturilor depuse pentru ameliorarea situaţiei prezente. 
Pe 30 ianuarie, în mai multe ţări ale lumii, este sărbătorită Ziua Internaţională a Nonviolenţei în Şcoli. Scopul acestei zile este promovarea ideii de educare a copiilor în armonie, solidaritate şi respect, mesajul principal al acestei zile fiind „dragoste universală, nonviolenţă şi pace. Dragostea universală este mai bună decât egoismul, nonviolenţa este mai bună decât violenţa şi pacea este mai bună decât războiul”.
Ziua Internaţională pentru nonviolenţă în şcoli a avut ca zi de plecare 30 ianuarie, aceasta fiind ziua celebrării morţii lui Mahatma Gandhi, supranumit părintele independenţei Indiei şi iniţiatorul mişcărilor de revoltă neviolente, cel care spunea: „nonviolenţa este arma celor puternici.” 
Ziua de Şcoală a Nonviolenţei şi Păcii, fondată în 1964, cunoscută şi ca Ziua Internaţională a Nonviolenţei şi Păcii, este o iniţiativă mondială, neguvernamentală, independentă, liberă şi voluntară a educaţiei pentru nonviolenţă şi pace care se desfăşoară în şcoli din întreaga lume, prin centre de educaţie, la care sunt invitaţi să participe profesori şi elevi de toate nivelurile din toate ţările. Această zi promovează o educaţie permanentă în şi pentru armonie, toleranţă, solidaritate, respect pentru drepturile omului, nonviolenţă şi pace.
Chiar dacă Ziua Internaţională pentru Nonviolenţă în Şcoală este sărbătorită pe 30 ianuarie, mesajul ei trebuie să dureze şi să se manifeste în fiecare zi. Toate formele agresiunii întâlnite în şcoli - de la îmbrânceli şi jigniri, până la injurii, vulgarităţi, intimidări fizice şi verbale - trebuie să dispară iar relaţiile interumane elev-coleg, elev-profesor, elev-părinte trebuie dezvoltate pe o bază de armonie şi toleranţă, în care puterea de convingere a cuvântului şi nu a violenţei trebuie să primeze.

www.unicef.org