Domnitorului îi veni să râda când îl vazu şi-l intrebă pe un ton glumeţ:
– Ce mănânci acolo, măi camarade ?
Soldatul, care nu-l cunostea, zise:
– Ia, ghici !
Atunci, domnitorul, prefăcându-se că nu ştie ce mănâncă soldatul, începu să-l întrebe:
– Îi fi mâncand mămăliga cu slănină?
– N-ai ghicit.
-Îi fi mâncand mămăligă cu praz ?
– N-ai ghicit.
– Îi fi mâncând mămăligă cu ceapa ?
– N-ai ghicit.
– Îi fi mâncând mămăligă cu ridiche, leat ?
– Vezi ca ghicişi ?
– Ce mănânci acolo, măi camarade ?
Soldatul, care nu-l cunostea, zise:
– Ia, ghici !
Atunci, domnitorul, prefăcându-se că nu ştie ce mănâncă soldatul, începu să-l întrebe:
– Îi fi mâncand mămăliga cu slănină?
– N-ai ghicit.
-Îi fi mâncand mămăligă cu praz ?
– N-ai ghicit.
– Îi fi mâncând mămăligă cu ceapa ?
– N-ai ghicit.
– Îi fi mâncând mămăligă cu ridiche, leat ?
– Vezi ca ghicişi ?
Domnitorul râse de soldat, dar acesta nu-i dădu pas şi-l întrebă:– Dar tu cine eşti de mă întrebi ?
– Ia ghici, răspunse Cuza, în felul soldatului.
– Îi fi don’căprar cutare ?
– N-ai ghicit.
– Îi fi don’sergent cutare ?
– N-ai ghicit.
– Ii fi don’căpitan cutare?
– N-ai ghicit.
– Îi fi don’căprar cutare ?
– N-ai ghicit.
– Îi fi don’sergent cutare ?
– N-ai ghicit.
– Ii fi don’căpitan cutare?
– N-ai ghicit.
Soldatul, atunci, scos din sărite, zise cam rastit, cam cu sfială:
– Că doar n-ai să fii măria-sa Vodă Cuza ?
– Ei, vezi că ghicişi!
– Aoleo, strigă soldatul fâstâcit, ţine tu ridichea şi mămăliga, să prezint arma !
– Că doar n-ai să fii măria-sa Vodă Cuza ?
– Ei, vezi că ghicişi!
– Aoleo, strigă soldatul fâstâcit, ţine tu ridichea şi mămăliga, să prezint arma !
A doua zi dimineata sosi la regiment un ordin al măriei-sale domnitorului, că soldatul care a fost de santinelă la cutare ceas în postul cutare să fie trimis numaidecât la palat, cu arma.
Soldatul, când auzi despre ce e vorba, i se facu inima cât un purice, de frică, văzând că omul din seara trecută era chiar Voda Cuza, dar ştiind că maria-sa e om bun la suflet, îşi luă curajul şi se duse fără teamă.
Soldatul, când auzi despre ce e vorba, i se facu inima cât un purice, de frică, văzând că omul din seara trecută era chiar Voda Cuza, dar ştiind că maria-sa e om bun la suflet, îşi luă curajul şi se duse fără teamă.
Ce se întâmplase ?
Domnitorul, întorcandu-se în seara trecuta la palat, povestise doamnei toată întâmplarea cu santinela şi doamnei îi plăcu atât de mult, încât ceru să vadă şi măria-sa pe soldatul cu pricina. De aceea, cand sosi omul nostru la palat, domnitorul îl puse să repete scena din ajun, spre marea veselie a doamnei, care râse din toata inima.
Domnitorul, întorcandu-se în seara trecuta la palat, povestise doamnei toată întâmplarea cu santinela şi doamnei îi plăcu atât de mult, încât ceru să vadă şi măria-sa pe soldatul cu pricina. De aceea, cand sosi omul nostru la palat, domnitorul îl puse să repete scena din ajun, spre marea veselie a doamnei, care râse din toata inima.
Măria-sa doamna întreba apoi pe soldat de unde e, cum îl cheamă, dacă e însurat şi ce meserie învârteşte şi aflând că era plugar însurat şi că n-avea stare mai de loc, îi dete o sumă de bani si stărui pe lânga domnitor a-l libera din oştire, şi-l trimise la vatra lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu