Bunici si nepoti

Toti copiii sunt frumosi si toti bunicii din lume sunt buni. Intr-un sens relatia copil-bunic este mai fireasca decat relatia parinte-copil fiindca numai batranii sunt in stare de mintea copilului, ceea ce inseamna ca bunicii au mai multa intelepciune ca sa vada ce e in mintea copilului. Batranii lumii sunt toti buni pentru ca prin nepotii lor si pentru nepotii lor au renuntat la toate motivele de a fi altfel decat buni.

Pentru varstnicii nostri copiii reprezinta o sansa de mai fi ceea ce au fost. Fiindca asa e viata, copiii sunt cei care au intotdeauna timp sa-i asculte pe batrani, vorbind despre copii si despre bunici ajunsi intotdeauna in pragul unor adevaruri crude si anume ca exista copii ce cresc lipsiti de bunici, dar mai ales ca exista si atatia batrani lipsiti de norocul unor nepoti. Acesta e genul de suferinta pe care nu-l pot povesti decat aceia care-l cunosc. Pentru ca, intr-un fel, bunicii isi recapata prin nepoti zambetul pe care, uneori, si-l pierd din cauza copiilor. Batranetea are sens alaturi cu nepotii si nu e om care sa nu simta cum devine altfel si intotdeauna mai bun cand ii invata pe cei mici, pe-ai lui, cum trebuie sa descopere lumea si cum trebuie sa o traiasca.

Intr-o casa de oameni gospodari, bunicii pun o norma in toate si rostul lor in toate pare firesc, atat de firesc incat doar atunci cand nu mai sunt ne dam seama ce au fost fiindca inainte de a fi bunici, batranii sunt parinti si prin nepoti si stranepoti ei sunt in doua si in trei randuri parinti. Sa ne iubim bunicii cu amintirea copiilor ce am fost si sa-i iubim mai mult cnd nu mai pot si cand dintre toate bucuriile lumii doar de dragoste au nevoie.

Ganduri

Bunicul, cu casa si cu lumea lui ne atrage in fiecare zi ca un magnet. E tare priceput in toate si unul dintre noi sigur ii va fura meseria.

O iubim pe bunica pentru o mie de motive; ca are totdeauna pregatite pentru noi fie o placinta, fie un mar. Dar mai ales o iubim pentru ca avem in fiecare zi un punct in program: vizita la bunica.

Suntem la varsta cand, ei, bunicii ne cred mai destepti decat ei. Dar spun asta mustacind in barba cu inteles … E clar, nu mai au rabdare cu noi sau poate-i adevarat si nu vor sa riste sa fie pusi in incurcatura.

De la ei am sa invat pana la urma tot alfabetul.

Am cei mai destepti bunici – stiu tot ce ii intreb!