O frunza rara

 

 de George Suru

 

Intr-o dimineata, pe cand strabatea poiana cu maci, Thor si-a dat seama ca pluteste pe o frunza rara, mai grea, mai iubita si mai bogata ca orisice comoara.

 

Intre copaci, soarele i-a spus, poate,

cateva cuvinte leganat fermecate.

 

Thor s-a oprit langa un izvor si si-a privit ochii tremurati de un fior:

“Deci plutesc pe o frunza rara

Frunza e ca o lacrima sau ca o para,

Dar este frunza mea pentru intaia oara!

Se roteste ca o albina

Pe langa o tulpina

Inflorita ...”

 

Lui Thor, genele ii tremurau ca intr-un zbor.

 

“Este o frunza usoara ca o pasare,

O frunza printre stele,

Albastra ca o piatra de cer prinsa-n inele ...”

 

Si s-a facut drept ca lumina, umerii i s-au ridicat in asteptare si dimineata aceea parea ca ajunge la crestele de nea ale muntilor din departare.

 

Cu ochii albastri ca zorile,

Thor alunga fulgerele si ploile.

In poiana cu maci, oprind lacustele si vantul,

Thor apara frunza sa rara: Pamantul ....