Era atat de zgarcit, incat nici macar o casa pentru el nu-si facuse, ci locuia intr-un barlog sapat in pamant, unde avea o ladita pe care dormea, o masuta si un scaunel. Mai avea si o intrare, mascata cu piei de lup, care ducea intr-o alta incapere, unde nimeni nu intrase vreodata. Toata lumea credea ca aici isi pastra comorile.
Despre zgarcenia mosului a aflat chiar Dumnezeu, dupa ce un copil a ajuns in Rai, murind de pofta dupa miere. Suparat, Dumnezeu a chemat-o pe Muma Padurii, o vrajitoare rea, si a trimis-o pe pamant ca sa incerce sa-l faca pe acel zgripturoi mai bun la suflet. In caz ca nu reusea, ea trebuia sa-i dea o pedeapsa dupa chipul si asemanarea lui. Vrajitoarea s-a transformat intr-o tanara craiasa si a batut la poarta lui Mos Martin, caci acesta era numele mosului. Cand a iesit si a intrebat-o ce doreste, aceasta i-a cerut o lingurita de miere.
- Dar ce-mi dai ca sa gusti mierea? a intrebat mosul.
- Cum? s-a mirat Muma-Padurii. Pentru o lingurita de miere imi ceri plata?
- Sigur ca da! i-a zis mosul. Eu nu dau nimic gratis, indiferent cine mi-ar cere.
Suparata si hotarata sa-l pedepseasca. Vrajitoarea i-a oferit un ban de aur si l-a trimis sa-i aduca miere.
Mos Martin a luat banul si s-a indreptat spre prisaca, dar cum a deschis usa magaziei, Muma-Padurii a inceput sa-l blesteme:
- In animal ursuz, greoi si prostanac sa te prefaci, dupa chipul si asemanarea ta! Toata viaţa sa umbli dupa miere si niciodata sa nu te saturi! Si astfel Mos Martin s-a transformat intr-un urs mare si morocanos si de atunci se spune ca ursul umbla dupa miere, mereu nesatul si-si face salasul in grote nevazute de lumina soarelui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu