31 octombrie- Ziua Internationala a Marii Negre






Evenimentul este marcat printr-o serie de activități cultural-educative, expoziții de fotografii, concursuri, târguri, jocuri distractive, prin care se urmărește conștientizarea în vederea adoptării unui comportament pozitiv și responsabil față de mediul marin și costier, fiind însă, în același timp, și un prilej de bucurie.
Situația ecologică a Mării Negre s-a înrăutățit în ultimii 35 de ani din cauza reziduurilor transportate de râurile din 17 țări, pescuitului excesiv și a deversărilor necontrolate de produse petroliere. Cele mai multe stocuri de pește din Marea Neagră, deja afectate de consecințele poluării, au fost supra-exploatate sau sunt amenințate de supra-exploatare. În consecință, există un risc serios de pierdere a unor habitaturi valoroase și a unor peisaje, și, în cele din urmă, a biodiversității și productivității ecosistemului Mării Negre.
La 21 aprilie 1992, a fost semnată la București Convenția de Protejare a Mării Negre Împotriva Poluării, dezvoltată cu asistență UNEP, fiind semnată, ulterior, de toate țările din regiune. Convenția de la București a intrat în vigoare la 15 septembrie 1992, reprezentând cadrul legal care concentrează prioritățile și principalele direcții ale activităților internaționale în problemele de mediu ale bazinului Mării Negre, incluzând conservarea biodiversității.
Totodată, o politică comună a țărilor din jurul Mării Negre, referitoare la protejarea și folosirea resurselor, a fost formulată în Declarația de la Odessa. Ministerele Mediului din Bulgaria, Georgia, Rusia, România, Turcia și Ucraina au semnat acest document la 7 aprilie 1993, în Ucraina. Declarația conține un orar rezonabil al acțiunilor care vizează unirea eforturilor tuturor sectoarelor societății pentru conservarea și protecția mediului Mării Negre. În fapt, declarația dezvoltă și detaliază ideile Convenției de la București, ținând cont și de deciziile Summit-ului pentru Mediu și Dezvoltare de la Rio de Janeiro.
Aceste documente au constituit baza legală pentru demararea Programului Internațional pentru Managementul Mediului și Protecția Mării Negre — Programul de Mediu al Mării Negre (BSEP). Proiectul BSEP a fost lansat în 1993, sub egida Autorității de Mediu Internaționale (GEF), cu misiunea de a asista guvernele țărilor din bazinul Mării Negre în implementarea Convenției. În fapt, BSEP a dezvoltat o bază instituțională pentru dezvoltarea unui mecanism eficient de implementare a Convenției de la București.
În scopul studierii mediului marin, a rezolvării problemelor legate de Marea Neagră, a fost inaugurată Universitatea Mării Negre, la 16 mai 1993, la Costinești, iar la 12 noiembrie 1996, la Constanța, Centrul de Informare, Educare și Resurse pentru Marea Neagră — CIER. La Atena a fost deschis Centrul Internațional de Studii pentru Marea Neagră (CISM), la 29 septembrie 1998.
Un pas important a fost făcut de țările din zona Mării Negre în iunie 2002 (Sofia, Bulgaria), când s-a semnat Protocolul referitor la Conservarea Biodiversității și a Peisajului. 

*
Marea Neagră este o mare intercontinentală, orientată est-vest, între Europa și Asia, cu o suprafață de 461.000 kmp și o adâncime maximă de 2.211 m, care scaldă țărmul României pe o lungime de 245 km. Pe țărmurile ei se găsesc șase țări: Bulgaria și România în vest, Ucraina în nord, Federația Rusă în nord-est, Georgia în est și Turcia în sud.
Fiind o mare tipic interioară, Marea Neagră depinde în mare măsură de propriul bazin de acumulare a apei, prin care curge o mulțime de fluvii, printre care Dunărea, Niprul, Nistrul, Don, Ciorohi, Cizil-Irmak. Salinitatea apelor de suprafață ale Mării Negre este de 18?, ceea ce înseamnă de două ori mai puțin decât salinitatea oceanică normală de 35?. Principala cauză a desalinizării Mării Negre este marele volum de apă dulce, care ajunge în ea și volumul limitat de apă sărată din Marea Mediterană ce pătrunde prin strâmtorile Bosfor și Dardanele. Speciile de pești cele mai răspândite sunt: guvidele, chefalul, cambula, morunul, scrumbia, rândunica de mare, pălămida, hamsia, calcanul, precum și alți pești răpitori (specii de rechini, care ating 15-20 kg).

Marea Neagră este o importantă cale navigabilă, legând regiunile riverane cu Marea Mediterană, și prin aceasta cu oceanul planetar. Spre sud-vest comunică cu Marea Marmara prin Strâmtoarea Bosfor și cu Marea Egee din Mediterana prin Dardanele, iar mai departe cu Oceanul Pacific prin Gibraltar. Înspre nord-est, Marea Neagră comunică cu Marea Azov prin Strâmtoarea Kerci.

Principalele porturi la Marea Neagră sunt: Constanța, Odessa, Novorossiisk, Batumi, Varna, Istanbul.

31 octombrie- Ziua Arhivelor Nationale



                                                                                                                                          NICOLAE IORGA


Institutia de stat a Arhivelor Nationale a luat fiinta la 1 mai 1831 ca structura a Departamentului din Launtru (azi M.A.I.) la Bucuresti - Arhiva Statului din Ţara Româneasca, iar la 1 ianuarie se constituie la Iasi - Arhiva Sta 757f57h tului din Moldova ca structura a Logofetiei Direptatii (azi, Ministerul Justitiei).
Dupa Unirea de la 1859, cele doua institutii se unifica în cadrul amplului proces de unificare administrativa a statului national român modern, sub sceptrul lui Alexandru Ioan Cuza.
La 31 octombrie 1864 intra în vigoare primul Regulament modern de organizare a Arhivelor, Arhiva Statului din Bucuresti devenind Directie Generala, având în subordine si arhivele iesene, director general fiind ilustrul carturar Cezar Boliac. Data de mai sus devine ZIUA ARHIVELOR NAŢIONALE.


Dupa Marea Unire de la 1918, odata cu nasterea statului national unitar roman, în ansamblul masurilor de unificare administrativa, urmare a unirii cu România a Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei, în 1925 apare Legea pentru organizarea Arhivelor Statului.
Rostul institutiei Arhivelor a fost si este acela de a pastra, conserva si valorifica tezaurul arhivistic, memoria unui popor, caci "un act, oricare ar fi cuprinsul sau vechimea lui, are o dubla valoare: de a servi ca act de proprietate si de a deveni un act istoric sau literar pentru posteritate" (Bogdan Petriceicu Hasdeu -director general al Arhivelor Statului între 1876-1900).
De la înfiintare, Arhivele ca institutie au tinut pasul cu timpul, regulamentele de functionare, legislatia arhivistica fiind adaptate mereu cerintelor evolutiei societatii românesti. Astfel, actuala legislatie (Legea Arhivelor Nationale) adoptata în Parlamentul României în aprilie 1996, defineste notiunea de Fond Arhivistic National; acte oficiale si particulare, diplomatice si consulare, memorii, manuscrise, proclamatii, chemari, afise, planuri, schite, harti, pelicule cinematografice, matrice sigilare, înregistrari foto, video, audio si informatice, cu valoare istorica realizate în tara sau de catre creatorii români în strainatate, iar "administrarea, supravegherea si protectia speciala a Fondului Arhivistic National al României se realizeaza de catre Arhivele Nationale, unitate bugetara în cadrul Ministerului Administratiei si Internelor" prin "compartimentele sale specializate si prin directiile judetene ale Arhivelor Nationale".
Termenul "Arhivele Nationale" este adaptat notiunilor de "tezaur arhivistic national" sau "Fond Arhivistic National". Astfel, vechii termeni de "Arhivele Statului" si "filialele Arhivelor Statului" ramân pentru istorie si pentru memorie, intrând în ..arhive.

Slujirea Arhivelor de catre prestigiosi oameni de cultura precum Gheorghe Asachi, Ion Heliade Radulescu, Vasile Alecsandri, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Onciul, Constantin Moisil, stefan Mates, David Prodan, Aurelian Sacerdoteanu, profesorul Ioan Scurtu, împreuna cu numerosi "anonimi" ce vegheaza la documentele ca acestea sa fie valorificate în circuitul informativ, arhivisti, arhivari, restauratori necunoscuti pe nemerit, vorbeste de la sine de importanta institutiei.
Sala de studiu a Arhivelor Nationale Covasna pune la dispozitia cercetatorilor documente din epoca medievala, moderna si contemporana emise mai ales în Transilvania, dar si în celelalte provincii românesti, în limbile româna (inclusiv chirilica), maghiara, germana si latina.
Institutia noastra, în raza ei de autoritate si competenta, prin personalul de specialitate, aplica prevederile legislatiei arhivistice: îndruma si controleaza institutiile detinatoare de documente în spiritul Legii, preia de la detinatori documentele ce apartin Fondului Arhivistic National, valorifica datele si informatiile din documentele proprii în cadrul manifestarilor cultural-stiintifice (simpozioane, dezbateri, sesiuni stiintifice, publicatii, expozitii) sau de eliberare a certificatelor si extraselor privitoare la numite drepturi ale cetatenilor.
Directia noastra functioneaza în conditiile conferite de noul local si de "infuzia" de specialisti tineri, absolventi ai Facultatii de Arhivistica din cadrul Academiei de Politie "Alexandru Ioan Cuza" din Bucuresti.
Marcarea Zilei Arhivelor Nationale va avea loc în anul acesta la Râmnicu Vâlcea, Manastirea Bistrita si Costesti-judetul Vâlcea, localitatea natala a celui mai ilustru arhivist român, Aurelian Sacerdoteanu, Director General al Arhivelor Statului între 1938-1953 (100 de ani de la nastere), cu participarea cadrelor de conducere din aparatul central si directiile judetene, arhivisti, reprezentanti ai institutiilor de cultura, ai cultelor, ai M.A.I. (în cadrul unor ample manifestari cultural-stiintifice).



Cuvântul Nou

Halloween ( 31 octombrie )




Halloween este o sărbătoare de origine celtică, preluată astăzi de multe popoare din lumea occidentală, ea răspândindu-se însecolul al XIX-lea prin intermediul imigranților irlandezi din Statele Unite ale Americii. Este sărbătorită în noaptea de 31 octombrie, deși în unele țări data sărbătorii variază — de exemplu, în Suedia este sărbătorită în prima sâmbătă din noiembrie. Numele provine din limba engleză, de la expresia All Hallows' Even, numele sărbătorii creștine a tuturor sfinților, sărbătoare cu care Halloweenul a devenit asociat în țările unde predomină creștinismul occidental — catolic și protestant, deoarece în aceste culte creștine ziua tuturor sfinților este sărbătorită pe 1 noiembrie. Specific pentru Halloween este dovleacul sculptat care reprezintă Lanterna lui Jack. Cu ocazia acestei sărbători copiii se maschează în vrăjitori, mumii sau alte personaje și colindă pe la case întrebând „Trick or Treat?” (Păcăleală sau dulciuri?), ca o amenințare că dacă nu li se dau dulciuri, persoanei colindate i se va juca o farsă. În alte țări Halloween este serbat prin parade și carnavaluri.


Sărbătoarea pe care o cunoaștem sub numele de Halloween a fost influențată, de-a lungul secolelor, de numeroase culturi. În Imperiul Roman era Ziua Pomona, la celtici era festivalul Samhain, iar la creștini Sărbătoarea Tuturor Sfinților.
Istoricul Nicholas Rogers, care a cercetat originile Halloweenului, observă că în timp ce „unii folcloriști i-au detectat originile în sărbătoarea romană a Pomonei, zeița fructelor și semințelor, sau în festivalul morților denumit Parentalia, sărbătoarea este cel mai frecvent legată de festivalul celtic Samhain, scris inițial Samuin”. Numele provine din irlandeza veche și înseamnă „sfârșitul verii”.

Snap-Apple Night de Daniel Maclise prezentând o petrecere de Halloween în BlarneyIrlanda, în 1832
Festivalul Samhain sărbătorește sfârșitul „jumătății luminoase” a anului și începutul „jumătății întunecate” și este, uneori,considerat a fi „Anul Nou Celtic”.
Vechii celți credeau că granița dintre lumea aceasta și cea de dincolo se slăbește în ziua de Samhain, permițând spiritelor, bune sau rele, să o traverseze. Strămoșii familiei erau cinstiți și invitați acasă, în timp ce spiritele rele erau gonite. Se crede că nevoia de a îndepărta spiritele rele a dus la purtatul de costume și măști. Ei îndepărtau spiritele rele deghizându-se ei înșiși în spirit rău pentru a le evita. În Scoția rolul spiritelor era jucat de tineri îmbrăcați în alb cu fețele mascate sau înnegrite.Samhain era o vreme când se făceau provizii de iarnă și se tăiau animalele pentru a păstra carnea peste iarnă. Focurile de tabără jucau și ele un rol în festivități. Toate celelalte focuri erau aprinse de la focul cel mare. Oasele animalelor tăiate erau și ele aruncate în foc.[7] Uneori se aprindeau două focuri unul lângă altul, iar oamenii și animalele treceau printre ele ca ritual de purificare.
Următoarea influență a apărut o dată cu răspîndirea noii religii creștine în Europa. În anul 835, Biserica Romano-Catolică a transformat ziua de 1 noiembrie într-o sărbătoare creștină, care celebrează toți sfinții. Aceasta era Sărbătoarea Tuturor Sfinților, sau Hallowmas, sau All Hallows.
Numele de „Halloween” și multe dintre tradițiile actuale provin din perioada veche engleză.

Termenul Halloween reprezintă o variantă scoțiană a denumirii All-Hallows-Even („evening”), adică noaptea de dinainte de „All Hallows”. Până în secolul al XX-lea era scrisă și „Hallowe'en”, eliminând „v”-ul și scurtând cuvântul. Deși sintagma All Hallows apare în engleza veche (ealra hālgena mæssedæg, „sărbătoarea tuturor sfinților”), conform Oxford English Dictionary (ediția a doua) de la Oxford University Press, All-Hallows-Even a fost atestată abia la 1556.

Există mai multe jocuri asociate cu petrecerile de Halloween. Unul dintre ele se numește dunking sau apple bobbing, și constă în culegerea cu dinții a unor mere care plutesc într-un lighean sau într-un alt vas cu apă. O variantă a jocului implică așezarea în genunchi pe un scaun, ținerea unei furculițe între dinți și tentativa de a lăsa furculița să cadă într-un măr. Un alt joc frecvent implică agățarea cu funii a unor scone-uri învelite în sirop sau melasă; ele trebuie mâncate fără a folosi mâinile, activitate ce se soldează inevitabil cu mânjirea feței cu lichidul dulce și lipicios.
Unele jocuri tradiționale de Halloween sunt forme de divinație. O formă tradițională scoțiană de prevedere a viitorului soț al unei tinere fete este curățarea unui măr dintr-o singură tăietură, urmată de aruncarea cojii lungi peste umăr. Se crede că acea coajă va cădea în forma primei litere a numelui viitorului soț.[23] Femeilor nemăritate li se spune că dacă stau într-o cameră întunecată și se uită în oglindă în noaptea de Halloween, vor vedea chipul viitorului soț. În schimb, dacă sunt sortite să moară înainte de cununie, va apărea un craniu. Obiceiul era destul de răspândit încât să apară pe felicitări de Halloween[24] de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

Un alt joc bazat pe superstiții și atestat prin anii 1900 implica coji de nucă. Oamenii scriau simboluri cu lapte pe hârtie albă. După uscare, hârtia era împăturită și introdusă în coji de nucă. Când coaja de nucă era încălzită, laptele devenea cafeniu și scrisul apărea pe ceea ce altfel ar fi părut a fi hârtie albă. Pentru a juca acest joc, simbolurile din hârtie se puneau pe o farfurie. Cineva intra, într-o cameră întunecată și își punea mâna pe o bucată de gheață, apoi o punea pe farfurie. Bilețelul se lipea apoi de mână. Printre simboluri se numărau: semnul dolarului pentru bogăție, nasturele pentru burlăcie, degetarul pentru tors, arcanul pentru sărăcie, bobul de orez pentru cununie, umbrela pentru călătorie, ceaunul pentru necazuri, trifoiul cu patru foi pentru noroc, moneda pentru bogăție, inelul pentru cununie rapidă și cheia pentru celebritate.[25]
Spusul poveștilor cu fantome sau vizionarea de filme horror sunt și ele părți ale petrecerilor de Halloween. Adesea, în preajma sărbătorii, televiziunile difuzează episoadele ale serialelor și emisiuni speciale (de obicei pentru copii), iar unele filme horror sunt lansate special înainte de Halloween pentru a profita de atmosfera sărbătorii.

Mâncăruri asociate sărbătorii
  • Barmbrack (Irlanda)
  • Caramele (Marea Britanie)
  • Măr caramelizat/măr glazurat (Marea Britanie și Irlanda)
  • Porumb caramelizat
  • Colcannon (Irlanda)
  • Bomboane în formă de cranii, dovleci, lilieci, viermi, etc.
  • Dovleac, plăcintă de iogra, pâine de dovleac
  • Semințe de dovleac prăjite
  • Porumb dulce prăjit
  • Prăjituri Soul

Bibliografie

  1. ^ Numele provine dintr-o legendă. Irlandezul Jack a păcălit Diavolul să se urce într-un măr. Pentru a-l împiedica să se răzbune și să-i ia astfel sufletul, a desenat pe trunchiul copacului semnul crucii. Diavolul, înfuriat, pentru a se răzbuna l-a blestemat pe bătrânul Jack să cutreiere pentru totdeauna pământul, fără să poată intra vreodată în iad sau în rai. Singurul lucru pe care i l-a îngăduit diavolul a fost să poarte cu el un felinar care să-i lumnineze calea.
    Referințe:
    — Tradiții. desarbatori.ro. Accesat la 4 noiembrie 2011.
    — Povestea lui Jack O’Lanterns. halloween-history.uv.ro. Accesat la 4 noiembrie 2011.
  2. a b Rogers, Nicholas (2002). „Samhain and the Celtic Origins of Halloween”. Halloween: From Pagan Ritual to Party Night, pp.11–21. New York: Oxford University PressISBN 0-19-516896-8.
  3. ^ Hutton, Ronald (1996). Stations of the Sun: A History of the Ritual Year in Britain. Oxford: Oxford University Press. ISBN 0-19-288045-4.
  4. ^ Danaher, Kevin (1972). The Year in Ireland: Irish Calendar Customs, pp.190–232. Dublin: Mercier PressISBN 1-85635-093-2.
  5. ^ Campbell, John Gregorson (1900, 1902, 2005). The -207-7.
  6. ^ Arnold, Bettina (31 octombrie 2001). „Bettina Arnold – Halloween Lecture: Halloween Customs in the Celtic World”. Halloween Inaugural CelebrationUniversity of Wisconsin–Milwaukee: Center for Celtic Studies. Accesat la 16 octombrie 2007..
  7. ^ O'Driscoll, Robert (ed.) (1981) The Celtic Consciousness New York, Braziller ISBN 0-8076-1136-0 pp.197–216: Ross, Anne „Material Culture, Myth and Folk Memory”; pp.217–242: Danaher, Kevin „Irish Folk Tradition and the Celtic Calendar” (despre ritualuri specifice).
  8. a b c ro (Halloween)”. soroca.iatp.md. Accesat la 4 noiembrie 2011.
  9. ^ Salomonsen, Jone (2002). Enchanted Feminism: Ritual, Gender and Divinity Among the Reclaiming Witches of San Francisco, p.190. New York: RoutledgeISBN 0-415-22392-X.
  10. ^ Ellwood, Robert S; McGraw, Barabara A. (1999). Many Peoples, Many Faiths: Women and Men in The World Religions, p. 31. Prentice HallISBN 0-13-010735-2.
  11. ^ Christian, Roy (1967). Old English Customs, pp. 40, 110. Hastings House.
  12. ^ Simpson, John; Weiner, Edmund (1989). Oxford English Dictionary (ed. a doua). London: Oxford University Press. ISBN 0-19-861186-2OCLC 17648714.


[ FOTO ] A Halloween Story








I was staying whit my grandfather in an old house in the forest. One night I wanted to go out in the forest. ‘Where are you going?’ said my Grandfather. ‘To the shop,’ I said. ‘But it is getting dark! 






And a storm is coming. All the snakes come out when there is a storm. Do not go near them. And don’t touch them!’ I went out and saw lots of snakes. I was not scared. I went near them and touch them. Then I remembered what my Grandfather had said. Too late!





 My teeth turned green and my skin was covered whit worms. I screamed and run to the forest. In the middle of the forest I saw a ghost, and when it’s dark and stormy I go to the forest and scare people. Maybe I will come out and scare you. 





Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...