Aşure, o sărbătoare a turcilor din România

Sărbătoarea Ashura

Ashura in Bahrain 41.JPG
„La Medina, unde elementul evreiesc era predominant (evreii participaseră la întâmpinarea favorabilă a Profetului cu ocazia exodului), Mahomed, constatând existența unei practici de devoțiune propăvăduite de Moise, a considerat că adepții noii religii monoteiste aveau un drept egal de a posti în a zecea zi a primei luni a anului (pentru arabii musulmani) ziua de 'Āshūrā’ (cuvânt derivat de la 'ashara, "zece "). Abia mai târziu a fost revelată prescripția unui post canonic”. (A. Guellouz, pag. 306)

Etimologia cuvântului "ashura"

În limbajul semitic, rădăcina cuvântului “ashura” are semnificația de “zecime”. Se traduce literal prin: “a zecea zi”, care a dat și numele acestei sărbători (în anumite interpretări reprezintă chiar a zecea zi din lună, dar există diferite ipoteze cu privire la semnificația cuvântului).

Seminficația sărbătorii pentru musulmanii șiiți

A day of mourning, annual celebration of Muharram in Bahrain.jpg
Pentru șiiți , celebrarea acestei zile reprezintă comemorarea martiriului de la Karbala , unde Husayn ibn Ali și familia sa au fost uciși. Șiiții îl consideră pe Husayn (nepotul lui Muhammad) ca fiind cel de-al treilea Imam și succesorul de drept al Profetului. Musulmanii șiiți consideră comemorarea evenimentelor tragice prin Ashura ca reprezentând o punte de legătură profundă între ei și Dumnezeu. Ashura reprezintă lupta împotriva opresiunii și a injustiției în cadrul șiismului, făcând referire la acest eveniment istoric. Șiiții fac pelerinaje la mormântul lui Husayn în timpul acestei sărbători, la altarul de la Karbala, în Iraq. Celebrarea are loc în a zecea zi a lunii musulmane, Muharram și continuă încă 40 de zile, până în ziua de Arba‘een. Pentru a reaminti durerea pe care a suferit-o imamul Husayn, unii pelerini se biciuiesc în public. Pentru credincioșii desăvârșiți, Ashura reprezintă ocazia de a ispăși greșelile înaintașilor lor. În Iraq, unii oamenii își lovesc spatele până la sânge cu lanțuri, în sunetul de tobe și de cântări religioase.
În Iran, Ashura este comemorată prin intermediul Ta‘zieh , un gen teatral care încearcă să reconstituie masacrul imamului Husayn. În această perioadă, șiiții nu ascultă muzică, nu fac petreceri și nici nunți. Este o perioadă de durere și respect față de cei trecuți în neființă și, de asemenea, o perioadă de introspecție și doliu total. Imamii șiiți insistă asupra faptului că această zi nu trebuie privită ca o zi festivă, ci mai degrabă, ca o perioadă de inactivitate, durere și doliu.

Semnificația sărbătorii pentru musulmanii sunniți[modificare | modificare sursă]

Spre deosebire de șiiți, care atribuie zilei de Ashura celebrarea masacrului de la Karbala, unii musulmani sunniți sărbătoresc această zi conform relatărilor atribuite lui Muhammad. Sunt însă și sunniți care acceptă că Ashura este ziua atribuită martiriului imamului Husayn.
În funcție de hadith-urile care fac referire la aceasta, comemorarea zilei Ashura are diverse semnificații: acostarea Arcăi lui Noe, căința lui Adam după ce a părăsit Paradisul, eliberarea poporului evreu de către Moise de sub sclavia faraonică.
La câțiva ani după introducerea postului din luna Ramadan, postul Ashura a devenit facultativ, iar evenimentul reprezintă ocazia unei zile de post purificator în lumea musulmană, fiind recomandată o zi de post înainte sau după Ashura. În ziua de astăzi, în unele țări musulmane, Ashura are diferite semnificații: de exemplu, în Maroc durează două zile și este celebrată ca fiind sărbătoarea tinereții și a familiei.

Obiceiuri populare

În unele țări arabe precum Iraq și Liban, în timpul ceremoniei Ashura se citește „Maqtal Al-Husayn” (Uciderea lui Husayn). În alte zone, precum Iran și statele arabe ale Golfului Persic, se pun în scenă piese de teatru (Ta‘zieh) care încearcă să reconstituie Bătălia de la Karbala, suferința și martiriul lui Husayn.
Muharram (Ta'ziya) procession Barabanki India (Jan 2009).jpg
În țări precum Turcia și Egipt, în această zi există obiceiul de a mânca Budinca lui Noe, acest eveniment fiind cunoscut în Turcia sub numele de Așure.

Aspecte socio-politice

Comemorarea acestei sărbători are o mare importanță socio-politică pentru șiiți, care au fost o minoritate de-a lungul istoriei lor în societatea arabo-islamică. De multe ori, sărbătoarea Ashura asociază memoria martiriului lui Husayn cu condițiile impuse de islam. Începând din timpul Revoluției Constituționale Iraniene (1905-1911), această perioadă de doliu a început să își asume un aspect politic. De asemenea, funcția politică a comemorării a fost foarte marcantă și între anii 1978-1979, în timpul Revoluției Islamice.
Pe de altă parte, unele guverne au interzis această comemorare. În anul 1930, Ashura a fost interzisă de către Reza Shah în Iran, iar în timpul regimului lui Saddam Hussein a fost văzută ca o amenințare și interzisă pentru mai mulți ani.

Violența în timpul sărbătorii

Diferența de opinie în ceea ce privește credincioșii celor două comunități, șiiții și sunniții, este recunoscută la nivelul întregii lumi musulmane. Astfel, în momentul în care în unele țări există mase semnificative de partizani ai ambelor grupări, de cele mai multe ori, celebrarea Ashurei se soldează cu violență.

Bibliografie

  • Philip Hitti, Istoria arabilor
  • Azzedine Guellouz, Islamul
  • Albert Hourani, Istoria popoarelor arabe

    24 februarie - Dragobetele


    Ziua lui Dragobete, zeul tineretii, al veseliei si al iubirii in mitologia romaneasca coincide din punct de vedere al calendaristicii ortodoxe cu sarbatoarea Aflarii Capului Sfantului Ioan Botezatorul. Sarbatoarea are insa origini stravechi. Dragobete este un personaj preluat de la vechii daci si transformat ulterior intr-un protector al tinerilor si patron al iubirii. Urmand firul anumitor legende populare, se pare ca Dragobete (numit si “Cap de primavara”, “Navalnicul” sau “Logodnicul Pasarilor”) nu era nimeni altul decat fiul babei Dochi, un flacau extrem de chipes si iubaret, care seducea femeile care ii ieseau in cale. Dragobete a ramas insa pana in ziua de astazi ca simbolul suprem al dragostei autohtone.

    Obiceiuri si traditii stravechi de sarbatoarea Dragobetelui
    Sarbatoarea Dragobetelui are o simbolistica bogata si interesanta. Dragobetele ingemaneaza in esenta sa atat inceputul, cat si sfarsitul - inceputul unui nou anotimp si al reinsufletirii naturii, sfarsitul desfatarilor lumesti caci incepe Postul Sfant al Pastelui.
    In vremuri de demult (in anumite zone chiar si astazi!), in aceasta zi de mare sarbatoare, tinerii imbracati in straie frumoase, cuviincioase obisnuiau sa se stranga in paduri si sa culeaga in buchetele cele dintai flori ale primaverii. Culesul florilor se continua cu voie buna si cantece, cu un fel de joc numit “zburatorit”. La ceasul pranzului, fetele porneau in fuga catre sat, iar baietii le fugareau, incercand sa le prinda si sa le dea un sarutat. Daca baiatul ii era drag fetei, aceasta se lasa prinsa, ulterior avand loc si sarutul considerat echivalent al logodnei si al inceputului iubirii intre cei doi. Inspre seara, logodna urma sa fie anuntata comunitatii satului si membrilor familiei. Cei care participau la sarbatoare, respectand traditia, erau considerati a fi binecuvantati in acel an. Ei vor avea parte de belsug, fiind feriti in schimb de boli si febra. Conform anumitor superstitii din batrani, cei care nu sarbatoreau aceasta zi erau pedepsiti sa nu poata iubi in acel an.
    Daca vremea era mohorata in aceasta zi, daca era foarte frig, ploua sau ningea, tinerii se strangeau intr-o casa “sa faca de Dragobete”, sa petreaca, sa lege prietenii, sa se tina de jocuri si ghidusii. In anumite zone fetele tinere obisnuiau sa arunce acuzatii pentru farmecele de uraciune facute impotriva rivalelor in iubire. De asemenea, tinerii flacai isi crestau usor bratul in forma unei cruci si isi atingeau taieturile rostind juramantul de a ramane pe viata frati de sange.
    Cu ocazia acestei zile, batranii satului acordau o ingrijire speciala animalelor din ograda, dar si pasarilor. Batranii credeau ca in aceasta zi pasarile isi aleg perechea pe viata si se urnesc in construirea cuiburilor. La sfarsit de iarna si inceput de primavara, Dragobete oficia nuntirea pasarilor in cer. Sacrificarea animalelor este interzisa in aceasta zi. In rostul imperecherii pasarilor nu ai voie sa intervii, se crede…
    In anumite zone ale tarii, in aceasta zi, tinerii isi unesc destinele prin logodna, promitandu-si credinta si iubire.

    Superstitii si credinte populare de Dragobete
    In vremuri de demult exista obiceiul ca fetele tinere necasatorite sa stranga zapada ramasa pe alocuri, zapada cunoscuta drept “zapada zanelor”. Apa rezultata prin topire era considerata ca avand proprietati magice in iubire si in descantecele de iubire, dar si in ritualurile de infrumusetare. Se credea ca aceasta zapada s-a nascut din surasul zanelor. Fetele isi clateau chipul cu aceasta apa pentru a deveni la fel de frumoase si atragatoare ca si zanele.
    In aceasta zi, fetele trebuie sa se intalneasca cu persoane de sex masculin. Altfel nu vor avea deloc parte de iubire de-a lungul intregului an... Totodata, in sate se credea ca fetele care ating un barbat dintr-un sat invecinat vor fi dragastoase tot timpul anului.
    In anumite sate uitate ale Romaniei, din pamant se scot radacini de spanz pe care oamenii le folosesc ulterior drept leac pentru vindecarea anumitor boli.
    Este obligatoriu ca in aceasta zi barbatii sa se afle in relatii cordiale cu persoanele de sex feminin. Barbatii nu au voie sa necajeasca femeile si nici sa se angajeze in galcevi caci astfel ii astepta o primavara cu ghinion si un an deloc prielnic. Atat baietii, cat si fetele au datoria de a se veseli in aceasta zi pentru a avea parte de iubire intreg anul.
    Daca vor ca iubirea sa ramana vie de-a lungul intregului an, tinerii care formeaza un cuplu trebuie sa se sarute in aceasta zi.
    Lucrarile campului, tesutul, cusutul, treburile grele ale gospodariei nu sunt permise in aceasta zi. In schimb, curatenia este permisa, fiind considerata aducatoare de spor si prospetime.
    Nu ai voie sa plangi in ziua de Dragobete. Se spune ca lacrimile care curg in aceasta zi sunt aducatoare de necazuri si suparari in lunile care vor urma.
    In unele zone ale tarii, ajunul Dragobetelor este asemanator ca simbolistica noptii de Boboteaza. Fetele tinere, curioase sa isi afle ursitul, isi pun busuioc sfintit sub perna, avand credinta ca Dragobetele le va ajuta sa gaseasca iubirea adevarata.

    sursa: aici

    Constantin Brâncuşi , de la Hobiţa la Paris


    Constantin Brâncuşi s-a născut la 19 februarie 1876, în satul gorjean Hobiţa, fiind al şaselea copil al soţilor Radu Nicolae şi Maria Brâncuşi. Încă de mic copil, învaţă să sculpteze în lemn, fiind fascinat de ornamentele obiectelor pe care le vedea în jurul său. În copilărie, fuge de mai multe ori de acasă, pentru a încerca să se întreţină singur.
    Studiile primare le începe la şcoala din comuna natală, Peştişani, apoi le continuă la Brădiceni. În perioada 1894-1898 urmează cursurile Şcolii de Arte şi Meserii din Craiova, unde studiază mecanica, tâmplăria, turnătoria, prelucrarea metalelor şi sculptura în lemn. În 1897, îşi petrece vacanţa de vară muncind în secţia de finisare artistică a unei fabrici de mobilă din Viena. La sfârşitul acestei experienţe, obţine un "Certificat de capacitate".

    În 1898, Brâncuşi se stabileşte în Bucureşti. Aici, se înscrie la Şcoala de Belle-Arte, pe care o absolvă în anul 1902.
    Prima operă cu care tânărul Brâncuşi s-a făcut remarcat a fost "Bustul lui Vitellius" , pentru care obţine un mic premiu, în perioada cât era student în Capitală. Tot atunci, îi sunt recunoscute meritele pentru sculpturile "Cap al lui Lacoon", "Studiu"şi "Ecorşeu". Toate aceste opere au fost recompensate cu medalii de argint şi bronz.
    În 1903, Brâncuşi primeşte comanda primului şi singurului monument public, bustul lui Carol Davila. Sculptura a fost amplasată în curtea Spitalului Militar din Capitală. Fascinat de operele lui August Rodin şi de mişcarea artistică din jurul acestuia, artistul român decide să plece la Paris.

    Sursa : aici

    19 februartie - Ziua Brâncuși

    Ziua Brâncuși se sărbătorește, începând cu anul 2016, la 19 februarie, amintind de data nașterii marelui sculptor român, respectiv 19 februarie 1876.




    Sculptorul Constantin Brâncuși
    La data de 2 februarie 2015, scriitorul Laurian Stănchescu, președintele Fundației Ideea Contemporană, a solicitat oamenilor politici să declare "Ziua Națională Constantin Brâncuși", pe data de 19 februarie. "Vă cer în numele memoriei lui Constantin Brâncuși să declarați ziua de 19 februarie "Ziua Națională Constantin Brâncuși."
    Propunerea legislativă privind instituirea acestei zile a fost inițiată de mai mulți parlamentari PSD, PC, UNPR, PNL, PP-DD și independenți. În expunerea de motive, inițiatorii susțineau că declararea datei de 19 februarie drept "Ziua Brâncuși" — sărbătoare națională legală lucrătoare ar reprezenta "o reparație morală față de refuzul și umilirea sculptorului de către statul român atunci când a vrut să doneze toată opera sa poporului nostru". "Constantin Brâncuși ne-a dus în universalitatea lumii, făcând din națiunea română o mitologie. Drept urmare, este datoria noastră pentru a nu fi mai prejos de omagiul pe care îl aduce lumea contemporană lui Brâncuși să declarăm ziua lui de naștere sărbătoare națională. (...) Această inițiativă onorează spiritul nostru și în același timp arată dragostea și recunoștința noastră față de valoarea lui Brâncuși". 

    Propunerea legislativă a fost respinsă de Plenul Senatului, în calitate de primă Cameră sesizată, la data de 16 iunie 2015, Comisia pentru cultură motivând că "a institui prin lege o nouă sărbătoare națională, în condițiile în care există deja o Zi a Culturii Naționale în cadrul căreia pot fi omagiate toate personalitățile culturii române, ar putea duce lucrurile în derizoriu".
    Proiectul legislativ a fost, însă, adoptat de Camera Deputaților, în calitate de for decizional, la data de 4 noiembrie 2015, iar președintele Klaus Iohannis a promulgat, la 27 noiembrie 2015, legea prin care data de 19 februarie este declarată Ziua Brâncuși ca sărbătoare națională. Potrivit legii, autoritățile administrației publice centrale și locale pot organiza sau sprijini logistic și material manifestări cultural-artistice dedicate acestei zile.

    Ce avem de învățat de la alte sisteme de învățământ






    Programul este un instrument util pentru a putea face comparatii si a descoperi elementele care diferentiaza rezultatele intre tari in privinta eficientei sistemului de invatamant.
    Amanda Ripley este autoarea cartii Cei mai destepti copii din lume si cum au reusit acest lucru” si cea care a realizat o analiza a tarilor cu performante bune la PISA: Coreea de Sud, Polonia si Finlanda.
    Educatia in Finlanda a avut cea mai rapida si extinsa crestere incepand cu anii ‘70. Programele de formare a cadrelor didactice au devenit mult mai riguroase si selective, profesia de dascal devenind una dintre cele mai respectate din tara, iar cariera de invatator pentru clasele primare, una dintre cele mai vanate. Profesorii se bucura de prestigiu intrucat doar cei mai buni studenti sunt selectati pentru a deveni cadre didactice (unul din 10 candidati sunt admisi) si dupa ce au ajuns profesori, au libertate in abordarea curriculum-ului, fiind incurajati sa gaseasca metode noi de predare.
    Salariile profesorilor in Finlanda sunt atragatoare, dar nu sunt cu mult mai ridicate fata de salariile din alte tari vest europene.
    In Coreea de Sud, educatia de la scoala este completata cu cea realizata in centre numite „hagwon”. Hagwon este o institutie axata pe profit care ofera programe de pregatire educationala suplimentara pentru copiii care doresc sa isi imbunatateasca notele. Aceste hagwon indeplinesc mai multe functii: ofera educatie suplimentara copiilor care au nevoie sa se tina de curriculumul scolii, ajutor suplimentar pentru cei care nu reusesc sa tina pasul, training in domenii care nu sunt oferite de scoala si pregatire pentru cei care doresc sa intre la facultate. Majoritatea copiilor mici iau lectii de pian aici, de arte martiale, inot sau taekwondo. Hagwon-urile sunt importante pentru copii fiindca ii ajuta pe acestia sa socializeze si sa isi gaseasca noi prieteni. Exista si centre pentru adulti, iar majoritatea, atat cele pentru copii, cat si pentru adulti ofera ajutor in domenii precum matematica, limbi straine, stiinte sau arte. Copiii pot petrece timpul aici dupa scoala, uneori si pana la ora 11 seara.


    Scolile sunt evaluate anual de catre comisii externe de monitorizare, pe baza unor planuri de evaluare realizate de Ministerul Educatiei. Evaluarile scolilor cuprind practicile de predare si invatare, curriculum-ul si nevoile elevilor si nu au ca scop sanctionarea scolilor, ci oferirea de recomandari pentru imbunatatirea rezultatelor. Rezultatele evaluarilor sunt raportate public. Cadrele didactice sunt evaluate de catre directorii scolilor, iar cei cu performante ridicate pot primi bonusuri si oportunitatea de a studia in strainatate.
    Parintii sunt implicati in educatia copiilor, putand face parte din grupuri de parinti care monitorizeaza activitatea scolilor sau beneficiind de programe de pregatire si servicii de consiliere. O alta modalitate prin care parintii indeplinesc un rol important in educatia copiilor este alegerea hagwon-ului si suportarea costurilor pregatirilor extracurriculare. Parintii din Coreea de Sud pot ajunge sa dedice pana la 22% din venitul familiei pentru educatie.


    In Polonia, dupa caderea comunismului, a avut loc o reforma a invatamantului, prelungind invatamantul obligatoriu cu un an in plus fata de cei 8 si oferind sanse egale tuturor elevilor de a intra la facultate. La prima evaluare PISA din 2000, Polonia a obtinut rezultate sub media europeana in toate domeniile (citit, matematica si stiinte). Pana in 2012, Polonia a obtinut in clasamentul PISA la stiinta si citit locuri in top 10 si a fost pe locul 13 la matematica.
    Ciclul primar incepe la 7 ani si se incheie la 12 , fiind urmat de gimnaziu (pentru elevii cu varsta intre 12-15 ani). Dupa gimnaziu, exista mai multe optiuni pentru elevi: liceul „academic” care dureaza 3 ani, liceul de specialitate (3 ani) care ofera pregatire vocationala generalizata si academica, liceul tehnic (care dureaza 4 ani), care ofera pregatire tehnica si program academic si scoala vocationala de baza (care dureaza 2-3 ani). Oricare ar fi liceul sau scoala profesionala urmata, elevii au cu totii acces la invatamantul universitar, in urma sustinerii unui examen. Polonia a adoptat sistemul Bologna, iar dupa 3 ani de facultate, studentii pot urma masteratul 2 ani.
    In incheiere, iata un text despre rolul educatiei in Finlanda:„Educatia inseamna sa respecti nevoile fiecarui copil in parte si sa oferi sansa ca fiecare sa se dezvolte ca persoane unice. Cadrele didactice trebuie sa ii ghideze pe elevi sa isi dezvolte abilitati sociale si interactive, sa ii incurajeze sa acorde atentie nevoilor celor din jur si sa le pese de altii, precum si sa dezvolte o atitudine pozitiva referitoare la alti oameni, alte culturi si medii diferite. Scopul de a oferi oportunitati de dezvoltare a independentei este acela de a permite copiilor sa aiba grija de ei, iar pe masura ce devin adulti, sa fie capabili sa ia decizii responsabile, sa participe productiv in societate ca cetateni activi si sa aiba grija de alti oameni care au nevoie de ajutor” (Anneli Niikko, "Finnish Daycare: Caring, Education and Instruction). Tu ce parere ai despre asta?


    Surse: 
    Fatherly.com
    NCEE.org

    Folosește eficient metoda observației !



    Definitie: A observa inseamna a cunoaste, a examina, a face constatari si remarci in legatura cu obiectul, subiectul sau fenomenul supus observatiei.

    Metoda observatiei este o metoda pe care am recreat-o si adaptat-o ca sa-mi foloseasca nu doar in comunicare ci si in viata.
    Aceasta metoda am inceput s-o folosesc in mod constient acum 10 ani cand eram pe bancile facultatii de psihologie.
    Eram atunci destul de nesigur pe mine si preferam sa tac decat sa spun prostii si petreceam mare parte din timp observand si analizand comportamentul celorlati de la distanta.
    Mi-am dat seama atunci ca-mi pot dezvolta astfel spiritul de observatie fiind atent la lucrurile importante si relevante care se petrec in jur.
    Apoi m-am gandit: ok si ce fac cu aceste informatii, cum le pot utiliza intr-un mod util si practic?
    Si am inceput sa implementez si sa dezvolt metoda observatiei.

    Cum folosim metoda observatiei?

    Ca sa intelegeti usor am sa va dau cateva exemple.
    bucatarie

    Exemplul 1:

    Cu totii am fost martori sau participanti la certurile casnice obisnuite, in familie, intre parinti si copii sau in cuplu, intre parteneri:
    – Du si tu gunoiul!
    – Dar tu de ce nu-l duci? sau – Sa-l duca X (fratele sau sora).
    sau
    – Spala si tu vasele!
    – Dar tu ce ai de nu le speli?
    De cele mai multe ori aceste discutii se repeta ani in sir, in acelasi mod, ca un disc stricat. Ba mai mult, cu timpul se acumuleaza si mai multa inversunare si frustrare, iar rezultatele sunt aceleasi. Cel care nu facea inainte nu face nici acum, decat foarte, foarte rar.

    Aplicarea metodei observatiei:
    Ce observam in primul rand?
    Observam ca de-a lungul timpui cel care nu duce gunoiul, prefera sa adauge in el pana face varf si tot nu-l duce. Cel care nu spala vasele, prefera sa umple chiuveta cu vase pana la refuz si tot nu le spala. …. etc (puteti completa lista din experientele voastre)
    Ce mai observam?
    Observam ca TU, cel/cea care este deranjat/a de aceasta pasivitate, urli, tipi, ii faci observatie, te enervezi si iti consumi energia repetand acelasi lucru, facand acelasi lucru, dar asteptand rezultate diferite.
    Ce se intampla de fapt?
    S-a format un automatism! Si al tau si al lui/ei.
    Tu vrei neaparat ca el/ea sa faca acele lucruri, activitati si rabufnesti de frustrare si nervi cand vezi ca nu le face.
    Persoana pasiva ti-a aratat si ti-a spus de nenumarate ori si in multiple moduri, ca nu are chef, ca nu-i place sau ca pur si simplu nu vrea sa faca acele lucruri si, ca mecanism de aparare, cand te aude tipand iar pe aceasta tema, isi astupa urechile si te ignora.
    Solutia:
    Nu vrea sa duca gunoiul? Du-l TU! Cat dureaza? 1-2 min.
    Nu vrea sa spele vasele? Spala-le TU! 5 min.
    Fara sa te mai enervezi, sa tipi sau sa ii faci observatie, faci tu aceste lucruri. Oricum le faceai, de ce sa te si consumi nervos, sa creezi discutii, scandal, galagie, cand poti sa faci sa fie liniste, armonie si pace?
    Vor fi astea responsabilitatile tale de acum incolo.
    Incearca sa-i delegi lui/ei alte responsabilitati. "Ok,nu-ti place sa speli vasele, sa duci gunoiul, le fac eu de acum inainte, iar tu iei paine si dai cu aspiratorul cand e nevoie …sau… stergi praful/speli geamurile/faci cumparaturi …etc."

    Metoda observatiei imbunatateste comunicarea in orice tip de relatie. In familie, in cuplu, intre prieteni, la locul de munca.


    Folosirea metodei observatiei pe scurt:

    Impartim in 3 metoda:
    1. Celalalt/Ceilalti
    2. TU
    3. Care este solutia?

    1. Observatii despre ceilalti/celalalt. Cum reactioneaza, cum se simt, ce fac, ce zic?
    2. Observatii despre noi insine. Cum reactionam, cum ne simtim, ce facem, ce zicem?
    3. Solutia:
    Solutia intotdeuna este la noi si depinde doar de noi. Cum ne putem adapta situatiei? Ce ar trebui sa facem sa fie bine, liniste, cooperare, buna intelegere, echilibru, armonie?
    Nu astepta de la altii! Nu cere altora! Tu stii cel mai bine ce vrei de la viata si cum vrei sa fie viata ta. Daca nu stii inca, experimenteaza diverse activitati, relatii, senzatii, etc, pana te lamuresti si iti clarifici ce vrei si cum vrei de la viata.
    Lasa de la tine si vei observa ca si celalalt/ceilalti, in timp, vor fi mai cooperanti, te vor aprecia mai mult si te vor respecta mai mult. Arata-i celuilalt ca pentru tine sunt mai importante linistea, echilibrul, armonia si buna intelegere decat certurile pe lucruri marunte.
     Auto

    Exemplul 2:

    Sunt in trafic, conduc prin Bucuresti.
    Conform generalizarii, in Bucuresti, soferii sunt: tupeisti, prost crescuti, injura, se baga aiurea, te jeneaza in trafic, etc.
    Cand un sofer greseste fata de mine, nu-l iert! Il claxonez, deschid geamul si-i zic de tot neamul. Daca incearca sa-si ceara scuze ii zic “fac ceva pe scuzele tale”. Daca e cu gura mare tip si mai tare, injur si mai abitir si cu foc, sa-l acopar si sa-l domin.
    Tabloul acesta se repeta ori de care ori un alt sofer incalca o regula de circulatie si ma jeneaza in trafic.


    Meotoda observatiei:
    1. Observ ca traficul din Bucuresti este agitat si soferii incalca multe reguli de circulatie jenand alti participanti la trafic si uneori si pe mine.

    2. Observ ca imi ies din fire si incep sa injur, sa ma enervez si asta imi strica toata ziua. Ba mai mult cand ma intalnesc cu un cunoscut ii povestesc si lui ce mi s-a intamplat si retraiesc momentele enervandu-ma si ambalandu-ma iar.

    3. Are rost pentru un moment din zi sa-mi stric toata ziua?
    Cine imi strica ziua, celalalt sau eu? EU, ca ma las provocat si dezlantui salbaticul si razboinicul fara minte din mine.
    Ce pot sa fac? Schimbare de atitudine.

    Solutia: Cand conduc ascult muzica, ma simt bine si savurez experienta sofatului. Cand un alt participant la trafic ma deranjeaza in vreun fel, imi infranez primul impuls. Il iert, trec cu vederea si merg mai departe cu aceeasi buna dispozitie. Daca eu gresesc fata de un alt participant la trafic, imi cer scuze si nu stau la discutii pentru ca astfel de discutii degenereaza in scandaluri, certuri sau alte bazaconii care nu merita.

    Metoda observatiei te ajuta sa iesi din rutina, din zona de confort si sa-ti faci viata mai frumoasa traind in liniste si armonie cu cei cu care interactionezi.


    IMPORTANT!
    In acest articol am dat cateva cateva exemple, dar metoda observatiei poate fi folosita oricand in orice situatie si arie a vietii tale.
    Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...