1 noiembrie - Ziua Mondiala a Vegetarienilor


În fiecare an, la 1 noiembrie, se celebrează Ziua mondială a vegetarienilor de către toți cei care sunt adepții unei diete vegetariene. Această zi marchează de fapt începutul unei luni (luna octombrie) în care este recomandată o alimentație din care să fie exclusă carnea.
Ziua mondială a vegetarienilor este celebrată din 1977, la inițiativa Societății Vegetarienilor din America de Nord (North American Vegetarian Society — NAVS), o organizație non-profit, fondată în 1974. Din 1975, NAVS a organizat și sponsorizat anual conferințe educaționale (inclusiv trei evenimente mondiale.) În iulie 2015 a avut loc cea de-a 41-a conferință anuală.
Această zi a fost adoptată ca zi internațională în 1978, de către Uniunea Internațională a Vegetarienilor (UIV), cu scopul de a promova posibilitatea susținerii vieții prin vegetarianism și de a-și exprima compasiunea față de animale. UIV este o rețea globală tot mai mare care cuprinde organizații independente, fondată în 1908, la Dresda, în Germania, și care promovează vegetarianismul la nivel mondial.
Pentru a atrage cât mai multe persoane spre o astfel de dietă sunt organizate o serie de evenimente menite să aducă în atenția opiniei publice legătura dintre dieta vegetariană și mediul înconjurător, beneficiile pentru sănătatea noastră, pentru sănătatea animalelor, precum și conștientizarea problemelor ecologice și a eforturilor depuse pentru eradicarea foametei la nivel mondial.

Pentru a mării numărul participanților la acest eveniment, pe site-ul dedicat zilei www.worldvegetarianday.org, NAVS a lansat un concurs în urma căruia câștigătorii se vor bucura de premii între 1.000 și 250 de dolari.
Dietele vegetariene pregătite corespunzător pot satisface valorile nutriționale pentru toate stagiile vieții, iar studiile pe scară largă arată că vegetarianismul reduce considerabil riscul de cancer, de atac de cord, dar și de alte boli. O alimentație predominat sau exclusiv vegetală câștigă tot mai mult teren în ultimii ani. Instituții specializate consideră acest regim alimentar ca fiind sănătos și viabil.
Motivele pentru care tot mai mulți dintre noi decid să adopte o astfel de dietă sunt numeroase, de la motive de natură religioasă la convingeri că reprezintă un stil de viță sănătos sau la cele bazate pe compasiune față de animale.
Vegetarianismul reprezintă o practică ce exclude consumul produselor de origine animală în totalitate. Exista însă și alte variante de dietă, care nu exclud ouăle sau alte produse obținute de la animale, precum lactatele sau mierea. Semi-vegetarianismul se constituie dintr-o dietă bazată pe mâncărurile vegetariene, dar poate include pește, lactate sau ouă.

La nivel european, în 1988, a fost fondată European Vegetarian Union (EVU) ai cărui membri includ în prezent 39 organizații vegetariene și vegane naționale din 25 de țări europene, care reprezintă, în medie, 30 de milioane de vegetarieni și vegani toată Europa.

Halloween vine de la expresia "all hallows’ even", Tradiţia şi obiceiurile


În ultimii ani a pătruns şi în România sărbătoarea care nu îşi are originea pe meleagurile noastre, şi anume HALLOWEEN-ul. Descoperă de unde vine această celebrare şi ce tradiţii are fiecare ţară pentru această sărbătoare, HALLOWEEN.


 Halloween-ul este o sărbătoare de origine celtică. Numele de halloween vine de la expresia all hallows’ even, din limba engleză, ceea ce reprezintă numele unei sărbători creştine numită a tuturor sfinţilor ajunul zilei tuturor sfinţilor. Denumirea a fost prescurtată în “Hallowe’en” şi apoi în Halloween.


 Ceea ce este specific sărbătorii de Halloween şi cu ceea ce asociem noi tot timpul această sărbătoare este dovleacul cioplit în diverse forme, dar în special în personaje înfricoşătoare.

Altceva ce este specific acestei sărbători şi ca un obicei, dar care la noi nu a fost preluat încă, este faptul că în această noapte copiii se costumează în cele mai ciudate şi înfricoşătoare costume, în vrăjitori, mumii, schelete, stafii sau alte personaje sinistre şi colindă pe la case punând întrebarea “Trick or treat?”, ceea ce s-ar traduce “Păcăleală sau dulciuri?”. Această frază se interpretează ca o ameninţare, că dacă nu vor primi dulciuri, atunci persoanei căreia i s-a colindat i se va face o farsă.
 În multe ţări în seara zilei de Halloween şi câteodată şi în seara premergătoare acesteia se organizează diverse parade şi carnavaluri prin care este serbat Halloween-ul.

 Legenda spune că pentru a se evita eventuale pericole şi pentru a nu fi posedaţi de spirite oamenii nu îşi încălzeau casele pentru a nu le face vulnerabile. De asemenea, legenda spune că dacă acestea erau reci spiritele fugeau. Totodată, se deghizau în monştri ieşind pe străzi şi făcând mult zgomot pentru a le speria. Treptat aceste ritualuri au devenit populare şi în Roma antică.

 

 Tradiţiile Halloween-ului modern

De Halloween, oricine merge la o petrecere îşi alege un costum. Originea costumului vine atât de la creştini, cât şi de la celţi. Din teama că vor fi recunoscuţi de spiritele celor morţi, oamenii se deghizau. De teama spiritelor rele, ei purtau măşti după apusul soarelui. Atfel, se credea că spiritele îi confundau cu alte fantome și îi lăsau în pace.
Copiii merg din casă în casă pentru a primi dulciuri. În Europa medievală, de Sărbătoarea Tuturor Sfiinţilor, creştini dădeau celor săraci mici prăjituri făcute special pentru această zi. În schimbul mâncării, persoanele nevoiaşe promiteau că se vor ruga pentru morţi. Cu timpul, copiii au început să meargă la vecini, care le dădeau bere, mâncare şi bani.
 În mod tradiţional, de Halloween se servesc feluri preparate din dovleac, mere şi nuci. Asta pentru că, fiind o importantă sărbătoare religioasă, se recomandă postul.
Pentru că Halloween-ul s-a răspândit în întreaga lume, multe tradiţii diferă şi vechile obiceiuri creştine nu se mai ţin. Deşi în SUA şi Canada, de Halloween se organizează parade, iar festivităţile sunt de-a dreptul spectaculoase, în restul lumii, sărbătoarea e populară mai ales în rândul tinerilor, care organizează petreceri private şi merg în cluburi.
 Majoritatea ţărilor din afara Europei au adoptat Halloween datorită influenţei culturii americane şi ţin mai mult de latura comercială a sărbătorii. De exemplu, în Hong Kong, nimeni nu iese pe străzi şi nu merge din vecin în vecin pentru a cere bomboane.
 În România, Halloween-ul este sărbătorit în jurul mitului lui Dracula, deşi acesta este o invenţie tot a americanilor, iar noi avem o altă sărbătoare care cinsteşte morţii: Sâmbăta Morţilor.


Tradiţia şi obiceiurile din noaptea de 31 octombrie

Sculptarea dovleacului, acel de “jack-o’-lantern” (n.r., lanterna lui Jack), provine din obiceiul de Ziua Tuturor Sfinţilor de modelare a unor felinare din napi sau dovleci pentru luminarea sufletelor din purgatoriu. Napul era folosit tradiţional de Halloween în Irlanda şi Scoţia, dar imigranţii veniţi în America de Nord au folosit dovleacul. Tradiţia americană de sculptare a dovlecilor este atestată de la 1837 şi a fost asociată iniţial cu vremea recoltei, nefiind specifică Halloweenului decât spre sfârşitul secolului al XIX-lea.
 Costumele de Halloween înfăţişează figuri supranaturale, monştri, schelete, fantome, vrăjitoare şi diavoli. De-a lungul timpului, printre costumele folosite apăreau şi cele ale unor personaje fictive, celebrităţi la ordinea zilei şi arhietipuri generice, cum ar fi prinţesele sau luptătorii ninja.
Imaginile specifice Halloweenului provin din obiceiurile naţionale, operele literare de ficţiune gotică şi horror sau din filmele horror clasice, precum Frankenstein şi Mumia. Elemente ale toamnei, cum ar fi dovlecii, cocenii de porumb şi sperietorile de ciori sunt şi ele omniprezente în casele tuturor celor care celebrează Halloweenul.
Printre alte imagini de Halloween se numără temele morţii, răului şi ocultului, sau monştrii legendari.
Culorile tradiţionale ale sărbătorii sunt negru şi portocaliu.
Chiar dacă nu este considerată o sărbătoare tradiţională, cu entuziasm şi mult zel este foarte populară în rândul copiilor din Germania şi Mexic. Aceştia aşteaptă 31 octombrie întreg anul pentru a strânge dulciuri şi pentru a se îmbrăca în costumele special create.
De Halloween sau “Mischef Night” în unele părţi ale Regatului Unit oamenii obişnuiesc să îşi scoată uşile din balamale. Legenda spune că pentru a fi feriţi de spiritele rele uşa ar trebui aruncată într-un iaz.


 Legenda felinarului – dovleac

Legată de Halloween este şi legenda felinarului-dovleac. Povestea spune că un anume Jack îi face o farsă Satanei. Jack l-a convins pe diavol să se urce într-un copac, scrijelind o cruce pe trunchi pentru a-l împiedica pe drac să coboare.
 Însă, când a murit, Jack nu a fost primit nici în Rai, din cauza păcatelor lui, nici în iad, pentru că l-a supărat de diavol. Totuşi, pentru a nu-l lăsa spirit rătăcitor între lumi, dracul i-a dat lui Jack un tăciune aprins care să-i lumineze calea, iar omul l-a aşezat într-un nap scobit, înlocuit astăzi cu dovleacul, care este de fapt “Felinarul lui Jack".
De-a lungul timpului, Halloweenul s-a transformat într-un adevărat festival rentabil şi a fost pentru mulţi scenarişti un subiect numai bun de film.

Halloween-ul în lume

Ca şi în alte părţi ale lumii sărbătoarea este respectată foarte mult în Canada. Credinţele celtice potrivit cărora spiritele vin printre cei vii sunt respectate în această ţară.
Chiar dacă nu este considerată o sărbătoare tradiţională, cu entuziasm şi mult zel este foarte populară în rândul copiilor din Germania. Aceştia aşteaptă 31 octombrie întreg anul pentru a strânge dulciuri şi pentru a se îmbrăca în costumele special create.


Cele mai înfricoşatoare costume de Halloween din istorie

În ultimii ani, popularitatea acestei sărbători a atins culmi inimaginabil de mari şi în Italia. Halloween-ul este chiar mai popular decât sărbătoarea de origine italiană numită “Carnevale”. Japonezii sărbătoresc de Halloween în numele lui O-Bon. Festivalul O-Bon este asimilat cu cel al Halloween-ului şi este serbat de pe 13 până pe 15 iulie.
La fel ca în celelalte ţări şi în Mexic sărbătoarea de origine celtică este aniversată cu mult entuziasm. Chiar dacă întreaga lume respectă Halloween-ul, fiecare ţară îl serbează în mod diferit. De Halloween sau “Mischef Night” în unele părţi ale Regatului Unit oamenii obişnuiesc să îşi scoată uşile din balamale. Legenda spune că pentru a fi feriţi de spiritele rele uşa ar trebui aruncată într-un iaz.
 În România, Halloween-ul se sărbătoreşte de câțiva ani şi de obicei cluburile organizează diverse petreceri cu această tematică în care oamenii se deghizează în diverse personaje înfricoşătoare. Alte tradiţii ce mai au loc legate de această sărbătoare sunt excursiile care pot fi făcute la Castelul lui Vlad Ţepeş.

Istoria HALLOWEEN -ului


Cunoscută şi drept „All Hallows' Eve” (Ajunul Sărbătorii Tuturor Sfinţiilor, n.r.), Halloween-ul are loc în noaptea de 31 octombrie, cu o zi înainte de "All Hallows' Day" (Sărbătoarea Tuturor Sfiinţilor, n.r.), celebrată de creştinii catolici şi de protestanţi.
 De astfel, sărbătoarea este la origini una creştină, iar oameni din diverse ţări merg la biserică şi aprind lumânări la morminte în seara de 31 octombrie. Dar sărbătoarea a devenit populară datorită unui alt obicei: oamenii se costumează în fel de fel de personaje, mai ales inspirați de filme horror celebre, se duc la petreceri, scobesc dolveci, merg în locuri bântuite şi se uită la filme horror.
Numele de „Halloween" provine din Scoția și este, de fapt, prescurtarea numelui sărbătorii creștine „All Hallows' Eve". Scoțienii spun „All Hallows' Even" ("even" înseamnă "seară" în dialectul lor, care poate fi pronunţat şi "een"), dar, în timp, denumirea lungă a acestei sărbători s-a transformat în „(All) Hallow(s) Eve(n)", apoi în Halloween.

 Este inspirată de o sărbătoare antică, celtică
De fapt, sărbătoarea „All Hallows' Eve” care a dat numele Halloween-ului își are originile într-o mai veche sărbătoare, de origine celtică, Samhain. Celţii, care au trăit în urmă cu 2.000 de ani în zona Irlandei şi în nordul Franţei, sărbătoreau Anul Nou la 1 noiembrie. Această zi marca finalul verii şi al recoltei. Atunci începea iarna, timpul anului asociat cu moartea.


Celţii credeau că în această noapte graniţele dintre lumea viilor şi morţilor dispar. Atunci, morţii se întorceau pe pământ. Pentru a comemora evenimentul, druzii, preoţii celţilor, făceau focuri uriaşe, iar oamenii aduceau ofrande zeilor. Celţii purtau costume, în general piei de animale.
 În anul 835 d.Hr., Biserica Romano-Catolică a transformat ziua de 1 noiembrie într-o sărbătoare creştină, „All Hallows' Day” sau „Sărbătoarea Tuturor Sfiinţilor”. La sfârşitul secolului al XII-lea, sărbătoarea era cunoscută și respectată în întreaga Europă. Creştinii făceau prăjituri, pe care le împărţeau celor săraci, mai ales copiilor. Oamenii se costumau pentru că tradiţia spunea că aşa nu vor fi recunoscuţi de spiritele rele care se întorc în lumea celor vii. Chiar și dovlecii sculptați își au originea în acele timpuri. Lanternele făcute din dovleci, cu fel de fel de chipuri cioplite în coajă, erau considerate a fi reprezentări ale sufletelor celor morţi.


Halloween-ul ajunge în America și apoi devine celebru în toată lumea
Halloween-ul a ajuns cu greu în coloniile britanice din America de Nord, mai ales pentru că protestanţii au refuzat să practice tradiţiile europene. Însă Lumea Nouă a fost cea care a dat lumii întregi Halloween-ul, aşa cum este el cunoscut azi.
 În coloniile din sudul continentului nord-american, oamenii se adunau la petreceri publice, unde spuneau poveşti despre morţi, se păcăleau unii pe alţii, îşi ghiceau viitorul, dansau şi cântau, obiceiuri păstrate şi în ziua de azi.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, americanii au îmbrăţişat complet sărbătoarea: peste tot în America de Nord, oamenii se costumau şi mergeau din casă în casă, pentru a cere mâncare şi bani. Însă au eliminat mare parte a superstiţiilor şi credinţelor creştine: oamenii erau sfătuiţi să-şi îmbrace copiii în costume cât mai amuzante şi petreceriile erau mai importante decât obiceiurile bisericeşti.


De la jumătatea secolului al XX-lea, americanii au început să asocieze Halloween-ul cu o sărbătoare a copiilor, care ies costumaţi pe străzi pentru a cere dulciuri vecinilor. Astfel, Halloween-ul s-a transformat într-o sărbătoare comercială, care aduce doar în Statele Unite ale Americii peste şase miliarde de dolari comercianţilor.
Graţie tradiţiei nord-americane, Halloween-ul a ajuns în toate colţurile lumii: se sărbătorește nu doar în Europa şi America de Nord, ci și în America de Sud, Australia, Noua Zeelandă, Japonia şi Asia de Est.



31 octombrie – Ziua Internaţională a Mării Negre




Evenimentul este marcat printr-o serie de activităţi cultural-educative, expoziţii de fotografii, concursuri, târguri, jocuri distractive, prin care se urmăreşte conştientizarea în vederea adoptării unui comportament pozitiv şi responsabil faţă de mediul marin şi costier, fiind însă, în acelaşi timp, şi un prilej de bucurie.
Situaţia ecologică a Mării Negre s-a înrăutăţit în ultimii 35 de ani din cauza reziduurilor transportate de râurile din 17 ţări, pescuitului excesiv şi a deversărilor necontrolate de produse petroliere. Cele mai multe stocuri de peşte din Marea Neagră, deja afectate de consecinţele poluării, au fost supra-exploatate sau sunt ameninţate de supra-exploatare. În consecinţă, există un risc serios de pierdere a unor habitaturi valoroase şi a unor peisaje, şi, în cele din urmă, a biodiversităţii şi productivităţii ecosistemului Mării Negre.
La 21 aprilie 1992, a fost semnată la Bucureşti Convenţia de Protejare a Mării Negre Împotriva Poluării, dezvoltată cu asistenţă UNEP, fiind semnată, ulterior, de toate ţările din regiune. Convenţia de la Bucureşti a intrat în vigoare la 15 septembrie 1992, reprezentând cadrul legal care concentrează priorităţile şi principalele direcţii ale activităţilor internaţionale în problemele de mediu ale bazinului Mării Negre, incluzând conservarea biodiversităţii.
Totodată, o politică comună a ţărilor din jurul Mării Negre, referitoare la protejarea şi folosirea resurselor, a fost formulată în Declaraţia de la Odessa. Ministerele Mediului din Bulgaria, Georgia, Rusia, România, Turcia şi Ucraina au semnat acest document la 7 aprilie 1993, în Ucraina. Declaraţia conţine un orar rezonabil al acţiunilor care vizează unirea eforturilor tuturor sectoarelor societăţii pentru conservarea şi protecţia mediului Mării Negre. În fapt, declaraţia dezvoltă şi detaliază ideile Convenţiei de la Bucureşti, ţinând cont şi de deciziile Summit-ului pentru Mediu şi Dezvoltare de la Rio de Janeiro.
Aceste documente au constituit baza legală pentru demararea Programului Internaţional pentru Managementul Mediului şi Protecţia Mării Negre – Programul de Mediu al Mării Negre (BSEP). Proiectul BSEP a fost lansat în 1993, sub egida Autorităţii de Mediu Internaţionale (GEF), cu misiunea de a asista guvernele ţărilor din bazinul Mării Negre în implementarea Convenţiei. În fapt, BSEP a dezvoltat o bază instituţională pentru dezvoltarea unui mecanism eficient de implementare a Convenţiei de la Bucureşti.
În scopul studierii mediului marin, a rezolvării problemelor legate de Marea Neagră, a fost inaugurată Universitatea Mării Negre, la 16 mai 1993, la Costineşti, iar la 12 noiembrie 1996, la Constanţa, Centrul de Informare, Educare şi Resurse pentru Marea Neagră – CIER. La Atena a fost deschis Centrul Internaţional de Studii pentru Marea Neagră (CISM), la 29 septembrie 1998.
Un pas important a fost făcut de ţările din zona Mării Negre în iunie 2002 (Sofia, Bulgaria), când s-a semnat Protocolul referitor la Conservarea Biodiversităţii şi a Peisajului.
Marea Neagră este o mare intercontinentală, orientată est-vest, între Europa şi Asia, cu o suprafaţă de 461.000 kmp şi o adâncime maximă de 2.211 m, care scaldă ţărmul României pe o lungime de 245 km. Pe ţărmurile ei se găsesc şase ţări: Bulgaria şi România în vest, Ucraina în nord, Federaţia Rusă în nord-est, Georgia în est şi Turcia în sud.
Fiind o mare tipic interioară, Marea Neagră depinde în mare măsură de propriul bazin de acumulare a apei, prin care curge o mulţime de fluvii, printre care Dunărea, Niprul, Nistrul, Don, Ciorohi, Cizil-Irmak. Salinitatea apelor de suprafaţă ale Mării Negre este de 18‰, ceea ce înseamnă de două ori mai puţin decât salinitatea oceanică normală de 35‰. Principala cauză a desalinizării Mării Negre este marele volum de apă dulce, care ajunge în ea şi volumul limitat de apă sărată din Marea Mediterană ce pătrunde prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele.
Speciile de peşti cele mai răspândite sunt: guvidele, chefalul, cambula, morunul, scrumbia, rândunica de mare, pălămida, hamsia, calcanul, precum şi alţi peşti răpitori (specii de rechini, care ating 15-20 kg).
Marea Neagră este o importantă cale navigabilă, legând regiunile riverane cu Marea Mediterană, şi prin aceasta cu oceanul planetar. Spre sud-vest comunică cu Marea Marmara prin Strâmtoarea Bosfor şi cu Marea Egee din Mediterana prin Dardanele, iar mai departe cu Oceanul Pacific prin Gibraltar. Înspre nord-est, Marea Neagră comunică cu Marea Azov prin Strâmtoarea Kerci.

Sursa: AGERPRES

31 octombrie - Ziua Arhivelor Nationale


De atunci şi până în zilele noastre, misiunea Arhivelor Naţionale rămâne neschimbată – aceea de a colecta, păstra, administra şi garanta transmiterea memoriei colective prin intermediul documentului istoric. În egală măsură, instituţia contribuie la documentarea privind drepturile şi libertăţile democratice, precum şi la buna gestionare a informaţiei în sectorul administraţiei publice. În depozitele Arhivelor Naţionale se păstrează 320 km liniari de documente aparţinând Fondului Arhivistic Naţional, aflate în administrarea Arhivelor Centrale şi a celor 42 de structuri teritoriale.


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...