Sequoia - arborii gigantici nemuritori

In vestul continentului nord-american, pe coastele Californiei si in Muntii Sierra Nevada, intr-o zona care a pastrat ceva din clima calda a Mezozoicului si a Cretacicului, au supravietuit miraculos, pana in zilele noastre, niste ciudate fosile vii, gigantii arbori Sequoia.

Denumirea stiintifica a acestor membri ai marii familii a coniferelor a fost data de botanisti in amintirea meritelor sefului de trib cherokeee Sequiyah, cum era numit de ai sai George Guess. In 1821, Sequoyah a creat alfabetul numit “talking leaves” (frunze vorbitoare)  care le-a dat posibilitatea indienilor sa scrie si sa citeasca in limba lor.

Copacul rosu de coasta

Sequoia sempernirens, membru al familiei Toxadoiaceae, sau a chipasilor, este numit de localnici «lemn rosu» (in limba engleza redwood), denumire care vine de la culoarea brun rosiatica a lemnului.

Aceasta specie este considerata ca fiind cea mai inalta din lume. Un Sequoia sempervirens din Redvood Creek Valley a atins inaltimea de 117.3 m.

«Copacul rosu de coasta» este raspandit pe coasta de vest a Statelor Unite, pe ariile unde curentii Oceanului Pacific asigura o umiditate ridicata. Arealul acestei specii se intinde din California pana in sudul statului Oregon, de la nivelul oceanului pana la 900 m inaltime, formand o banda neregulata, cu o lungime de 725 km si o latime ce variaza de la 8 la 56 de km.

Sequoia sempervirens are frunze aciculare scurte, de culoare verde spre albastrui, pe care nu si le pierde niciodata. Scoarta groasa, de 25 cm, este adanc brazdata. Conurile sunt mici, doar 2.5 cm sau si mai putin, si ajung anual la maturitate.

Arborele mamut

Sequoiadendron giganteum, in limbaj popular «big tree» (copac mare), a fost clasificat intial in genul Sequoia, dar azi este considerat un gen separat, de sine statator. Cu toate ca nu e la fel de inalt ca “varul lui de coasta”, nici atat de gros in diametru ca baobabul african, ramane totusi cea mai masiva planta de pe planeta noastra. Atinge frecvent inaltimi de peste 80 de metri, diametre de 9-12 m si o greutate de 6.000 de tone. Cartile de calatorie din Statele Unite considera acest arbore drept cea mai in varsta planta de pe planeta. Si, pe buna dreptate. Unele exemplare au depasit varsta de 3.500 de ani, deci sunt cam de pe vremea faraonilor egipteni.

Frunzele acirculare sunt scurte, au pozitie oblica, indreptata in sus, sunt mai groase si ascutite spre varf, avand o culoare verde-albastruie. Conurile, de forma ovoidala, au 9 cm lungime si ajung la maturitate din doi in doi ani.

Arborele mamut – numit astfel datorita asemanarii crengilor sale uscate si strambe cu fildesii mamutilor de odinioara – creste pe pantele vestice ale Muntilor Sierra Nevada, in centrul Californiei, de la 1.500 la 2.560 m altitudine, pe un areal de aproximativ 450 km lungime si 32 km latime.

In ultimele decenii, exploatarea industriala a arborelui mamut, generata de calitatile lemnului, a fost foarte sever limitata. Legi stricte ocrotesc acesti arbori in rezervatii naturale, dintre care cea mai importanta este Parcul National Sequoia, infiintat in California in anul 1890. In monumentala Giant Forest – Padurea Uriasa – descoperita de Hale Tharp in 1858, impresionantii arbori mamut tin piept cu demnitate trecerii timpului. Nimeni si nimic nu-i poate invinge, in afara omului. Au fost gasite exemplare «vii» in picioare, care purtau urmele unorincendii vechi de sute de ani. Nu se cunoaste nici un caz in care arborele mamut sa se fi prapadit pur si simplu. Doar un cataclism natural sau topoarele si drujbele il pot dobori. Asa ca, pentru noi, intre care unul de o suta de ani este o raritate, arborii mamut, multimilenari, par nemuritori …

Secretul longevitatii lor extraordinare consta in grosimea scoartei fibroase (50-60 cm), de culoare roscat inchisa – care rezista, ca si azbestul, la temperaturi inainte - , in faptul ca aceasta se regenereaza atat de rapid inca nu da posibilitatea dezvoltarii microorganismelor daunatoare si in rezistenta perfecta, asigurata de structura lemnului, impregnat de minerale si substante aromatice.

Copaci cu identitate …

Cei mai impozanti arbori ai Padurii Uriase poarta cate un nume, la fel ca si muntii si raurile. Cel vestit dintre ei este General Sherman, numit astfel in amintirea lui Willian Sherman, un brav ofiter nordist din razboiul de secesiune, desfasurat intre anii 1861 si 1865. Are o varsta estimata intre 3.500 si 5.000 de ani, fiind astfel contemporan cu Agamemnon, Ahile, Paris si Ulise, eroii razboiului troian, daca nu cumva este chiar mai «batran» decat acestia. Are inaltimea de 83 de ani si diametrul la baza de 12 m. Ar trebui vreo patruzeci de oameni ca sa-l poata cuprinda.

Alt arbore mamut renumit este Black Chamber («Camera Intunecata»). Acesta este atat de gros incat este traversat de un tunel! Incendiul, al carui urme, vechi de cand lumea, la poarta, nu a tulburat existenta acestui urias. Nu da nici un semn de «batranete».

Si pentru ca nu putea fi uitat nici George Guess, un falnic arbore mamut se numeste Chief (Seful de Trib) Sequoyah, ca o recunoastere pentru tot ceea ce a facut acesta pentru poporul sau.

Arborele mamut, disparut in urma cu mii de ani din Europa, a fost readus, in anul 1853, in unele tari pe vechiul continent, unde poate fi vazut, de regula, in gradinile botanice. In tara noastra, la Baile Heculane, exista un exemplar vechi de mai bine de 130 ani, care are 31 de metri inaltime si un diametru de 1.5 m. In Romania mai cresc arbori mamuti la Orsova, la Resita, la Bocsa Montana, la Ploiesti si la Gradina Botanica din Bucuresti.

Interesanta este si specia Metasequoia Glyptostroboides, originara din partea central-sudica a Chinei. La inceput a fost identificata doar dupa ramasitele ei fosile, descrise stiintific in anul 1941. Nu peste multi ani insa, botanistii au descoperit ca specia mai exista si in natura. Acest arbore se deosebeste in principal de «verii lui americani» prin aceea ca isi pierde frunzele in fiecare an. 

Legenda iernii

A fost odata, ca niciodata, in vremuri de mult trecute o preafrumoasa zana pe nume Iarna. 

 

Ea locuia in Tinutul Zapezii impreuna cu surorile ei, Primavara, Vara si Toamna. Zana Iarna era cea mai frumoasa dintre ele, avea parul alb ca neaua si stralucitor ca argintul in bataia soarelui si aripile ei erau albe si delicate ca ale unei lebede. Era frumoasa ca un inger. Era imbracata intr-o rochie alba si moale ca matasea. Cele trei surori, Primavara, Vara si Toamna erau tare mandre de ea si aveau mereu zambetul pe buze. Tinutul lor era acoperit de zapada stralucitoare si aici traiau doar zanele si prietenii lor.

Dar in vecinatatea lor mai era un tinut, Tinutul Intunericului, unde domnea o zana rea. Aici erau doar fulgere si creaturi grotesti. Zana aceasta avea parul negru, aripi de foc si ii placea tare mult sa chinuiasca oamenii. Trimitea mereu asupra lor frig, ploi, necazuri si suferinte.

Cele patru zane, milostive din fire, erau tare triste vazand cum asuprea zana cea rea oamenii nevinovati. Ele s-au sfatuit ce si cum sa faca sa o alunge pe zana cea rea.

Iarna, mai isteata din fire le-a propus sa lumineze Tinutul Intunericului cu raze de lumina pentru a alunga benza care domnea aici. In momentul in care Tinutul Intunericului s-a luminat zana cea rea a murit. Si toate cele cate era in acel tinut s-au trezit la viata. Dintr-un taram al fricii acest taram a devenit un taram al bucuriei. Taramul a fost numit Pamant.

Tot zana Iarna a fost cea care a propus sa uneasca acum cele 2 regate. Si pentru ca zana Iarna isi iubea foarte mult surorile a mai propus ca fiecare dintre ele sa domneasca peste noul tinut cate 3 luni pe an. Astfel, oamenii se pot bucura de cele patru anotimpuri, fiecare special in felul sau. 

Doar la Poli in semn de multumire pentru intelepciunea Iernii zanele au hotarat sa domneasca Iarna tot timpul anului. Si tot aici, in tinuturile inghetate, au stabilit sa locuiasca Mos Craciun cu ajutoarele lui: Craciunita - sotia sa, spiridusii si renii zburatori. In fiecare an, in ajunul Craciunului, ei pornesc intr-o calatorie in jurul lumii pentru a aduce cadouri, bucurie si speranta oamenilor.

 

 

Alunele şi veveriţa

de Emilia Plugaru

                        - Această grămăjoară

                        O voi mânca acum,

                        Cealaltă grămăjoară -

                        În ziua de Crăciun.

                        Apoi câte-o alună

                        În fiecare zi.

                        Nu am cum să trag foame

                        Pân’ vara va veni.

                        Şi veveriţa pune

                        Alunele-n cămară.

                        - Dar totuşi este vreme

                        Prea multă pân-la vară.

                        De nu-i ajung merinde

                        De unde să-mprumute?

                        Pădurea-i mare, mare

                        Şi vietăţi sunt multe,

                        Însă alune, nuci,

                        Niciuna nu adună

                        Şi nimeni nu-i va da

                        Nici măcar o alună.

                        Ea ştie ce-o să facă,

                        Acum o să mănânce

                        O singură alună,

                        Apoi o să se culce

                        Un pic flămândă, însă

                        În ziua de Crăciun

                        Va agăţa mai multe

                        Alune în alun.

                        Va-mpodobi copacul

                        Cu fulgi pufoşi de nea

                        Şi cât de minunată

                        Pădurea-i va părea…

                        Ce iute trece vremea.

                        Crăciunul a venit.

                        Alunul cu alune

                        Şi fulgi e-mpodobit.

                        În codru vine Moşul

                        C-un sac cât el de mare.

                        Şi câte daruri, frate,

                        Mai dă la fiecare,

                        Şi nu e vietate

                        Să fie azi uitată.

                        O dată e Crăciunul!

                        În an e doar o dată!

                        Iar Veveriţa-Riţa

                        Primeşte-un sac cu nuci,

                        O pungă cu alune,

                        Bomboane şi… papuci.

NU UITATI

de Stelian Mihnea

Zilnic cu o periuta
Dintii curate-i usor
Caci de n-o faci,ei se strica
Si te dor!

 

Fructe si legume multe
Sa mananci iti folosesc
Caci sunt bune,sunt gustoase
Si hranesc!

Mainile de-ti sunt murdare,
Cand mananci te-mbolnavesti
Spala-te ades pe ele
Si-o sa-mi multumesti!

Fa gimnastica si jocuri
Si alearga cat esti mic
De voiesti sa cresti mare
Si voinic! 

 

[ FOTO ] Toamna tarziu

Pui-de-vant, n-auzi ce-ti spun?

Da-te jos din pom acum! 

Si-apoi cauta-ti de drum! 

Zi si noapte ti-e totuna, 

Asta-i joaca? Zici ca-i toamna 

Si ca numai ea te-ndeamna 

Sa imi lasi copacii goi? 

Sa pui frunzele-napoi! 

de Monica Tomescu

[ FOTO ] Toamna

Toamna, tu ne-aduci

Multe fructe dulci

Mere rosii si gustoase

Pere galbene, zemoase.

[ FOTO ] Toamna

Toti acei ce-ntreaga vara

Au lucrat din zori si pana seara

Toamna au roade bogate

Au si fructe, si bucate.

Mere, pere in panere

Prune bune si alune

Si gutui amarui

Cu puf galben ca de pui.

Si tot felul de legume

De nu le mai stii pe nume.