Botezul
Domnului sau Boboteaza din 6 ianuarie, alături de ziua Sfântului
Prooroc Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului, prăznuită în 7
ianuarie, marchează sfârşitul sărbătorilor de iarnă şi, totodată, al
celor dedicate naşterii lui Iisus Hristos.
Boboteaza este una dintre cele mai importante sărbători, atât pentru creştinii ortodocşi, câ
t şi pentru cei catolici.
La
români, ziua de Bobotează cuprinde motive specifice sărbătorilor de
Crăciun. Astfel, în unele zone se colindă, se fac şi se prind farmecele
şi descântecele, se află ursitul, se fac prorociri despre noul an.
La
Bobotează se sfinţesc toate apele, iar preotul se duce la o apă unde
va arunca o cruce. Mai mulţi bărbaţi se aruncă în apă ca să o aducă
înapoi, iar cel care reuşeşte să ajungă primul la ea primeşte
binecuvântarea preotului şi se consideră că va avea noroc tot anul. În
vechime, cel care găsea primul crucea şi o aducea la mal primea şi
daruri de la domnitorul ţării şi era ţinut la mare cinste de către
ceilalţi.
Iordănitul femeilor este un alt obicei. În trecut, în
satele din nordul ţării, femeile se adunau în grupuri mari acasă la
cineva şi duceau alimente şi băutură. După ce serveau masa, ele cântau
şi jucau toată noaptea. Dimineaţa ieşeau pe stradă şi luau pe sus
bărbaţii care apăreau întâmplator pe drum, îi luau cu forţa la râu,
ameninţându-i cu aruncatul în apă. În unele regiuni avea loc integrarea
tinerelor neveste în comunitatea femeilor căsătorite prin udarea cu
apă din fântână sau dintr-un râu.
Se spune că, în noaptea
de Bobotează, tinerele fete îşi visează ursitul. Ele îşi leagă pe
inelar un fir roşu de mătase şi o rămurică de busuioc, pe care o pun
sub pernă. Fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează pot fi sigure
că se vor mărita în acel an, spune tradiţia populară.
De
asemenea, potrivit tradiţiei, în ajunul Bobotezei, în casele românilor
se pregăteşte o masă asemănătoare cu cea din Ajunul Crăciunului.
Astfel, sub faţa de masă se pune fân sau otavă, iar pe fiecare colţ al
acesteia se pune câte un bulgăre de sare. Apoi, pe masă se aşază 12
feluri de mâncare: colivă, bob fiert, fiertură de prune sau perje
afumate, sarmale umplute cu crupe, borş de "burechiuşe" sau
"urechiuşele babei" (fasole albă cu colţunaşi umpluţi cu ciuperci), borş
de peşte, peşte prăjit, plăcinte de post umplute cu tocătură de varză
acră, plăcinte cu mac.
Nimeni nu se atinge de bucate până nu
soseşte preotul cu Iordanul sau Chiralesa, pentru a sfinţi masa.
"Chiralesa" provine din neo-greacă şi înseamnă "Doamne, miluieşte!".
Exista credinţa că, strigând "Chiralesa", oamenii capătă putere, toate
relele fug şi anul va fi curat până la Sfântul Andrei (30 noiembrie).
După sfinţirea alimentelor, o parte din mâncare se dă animalelor din
gospodărie, pentru a fi fertile şi protejate de boli.
Se crede
că, dacă în dimineaţa Ajunului de Bobotează, pomii sunt încărcaţi cu
promoroacă, aceştia vor avea rod bogat. De asemenea, se crede că
animalele din grajd vorbesc la miezul nopţii dinspre ziua de Bobotează
despre locurile unde sunt ascunse comorile.
Tradiţia mai
spune că la Bobotează nu se spală rufe. În această zi sunt interzise
certurile în casă şi nu se dă nimic cu împrumut.
De
Sfântul Ioan Botezatorul (7 ianuarie) există un alt obicei, numit
"Udatul Ionilor", întâlnit mai ales în Transilvania şi Bucovina. În
Bucovina, la porţile tuturor care au acest nume se pune un brad
împodobit, iar aceştia dau o petrecere cu lăutari. Mai mult, în
Transilvania cei care au acest nume sunt purtaţi cu mare alai prin sat
până la râu, unde sunt botezaţi sau purificaţi.
Catolicii
celebrează pe 6 ianuarie Epifania, care simbolizează anunţarea naşterii
lui Hristos regilor magi, care au venit să-l vadă pe pruncul abia
născut, aducându-i daruri, aur, smirnă şi tămâie.
În Franţa, cu
această ocazie se serveşte un fel de plăcintă numită "la galette des
rois", care pe vremuri era împărţită în tot atâtea felii câţi comeseni
erau, plus una. Felia suplimentară, denumită "a Bunului Dumnezeu" sau
"a Fecioarei", era oferită primului sărac care apărea în faţa familiei.
Un
obicei actual constă în ascunderea unei figurine, reprezentând un rege
mag, în interiorul plăcintei, iar cel dintre meseni care va descoperi
figurina în porţia sa va fi regele zilei.
În Belgia şi în Olanda
există, de asemenea, tradiţia preparării unui desert cu cremă de
migdale, similar celui pregătit în Franţa. Cel mai tânăr dintre membrii
familiei se ascunde sub masă pentru a alege feliile pentru fiecare,
iar cel desemnat regele zilei îşi alege o regină. În timpul acestei
zile, copiii străbat străzile intonând cântecul stelei şi intră în case
pentru a primi mandarine şi bomboane, tradiţie pe cale de dispariţie
în Belgia, dar păstrată încă în regiunile de provincie flamande.
În Spania sau în unele regiuni din Italia, copiii aşteaptă cadouri de la regii magi pe 6 ianuarie, zi dedicată petrecerii.
Botezul Domnului sau Boboteaza din 6 ianuarie, alături de ziua Sfântului
Prooroc Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului, prăznuită în 7
ianuarie, marchează sfârşitul sărbătorilor de iarnă şi, totodată, al
celor dedicate naşterii lui Iisus Hristos.
Boboteaza este una dintre cele mai importante sărbători, atât pentru creştinii ortodocşi, cât şi pentru cei catolici.
La români, ziua de Bobotează cuprinde motive specifice
sărbătorilor de Crăciun. Astfel, în unele zone se colindă, se fac şi se
prind farmecele şi descântecele, se află ursitul, se fac prorociri
despre noul an.
La Bobotează se sfinţesc toate apele, iar preotul se duce la o apă unde
va arunca o cruce. Mai mulţi bărbaţi se aruncă în apă ca să o aducă
înapoi, iar cel care reuşeşte să ajungă primul la ea primeşte
binecuvântarea preotului şi se consideră că va avea noroc tot anul. În
vechime, cel care găsea primul crucea şi o aducea la mal primea şi
daruri de la domnitorul ţării şi era ţinut la mare cinste de către
ceilalţi.
Iordănitul femeilor este un alt obicei. În trecut, în satele din nordul
ţării, femeile se adunau în grupuri mari acasă la cineva şi duceau
alimente şi băutură. După ce serveau masa, ele cântau şi jucau toată
noaptea. Dimineaţa ieşeau pe stradă şi luau pe sus bărbaţii care apăreau
întâmplator pe drum, îi luau cu forţa la râu, ameninţându-i cu
aruncatul în apă. În unele regiuni avea loc integrarea tinerelor neveste
în comunitatea femeilor căsătorite prin udarea cu apă din fântână sau
dintr-un râu.
Se spune că, în noaptea de Bobotează, tinerele fete îşi visează
ursitul. Ele îşi leagă pe inelar un fir roşu de mătase şi o rămurică de
busuioc, pe care o pun sub pernă. Fetele care cad pe gheaţă în ziua de
Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an, spune tradiţia
populară.
De asemenea, potrivit tradiţiei, în ajunul Bobotezei, în casele
românilor se pregăteşte o masă asemănătoare cu cea din Ajunul
Crăciunului. Astfel, sub faţa de masă se pune fân sau otavă, iar pe
fiecare colţ al acesteia se pune câte un bulgăre de sare. Apoi, pe masă
se aşază 12 feluri de mâncare: colivă, bob fiert, fiertură de prune sau
perje afumate, sarmale umplute cu crupe, borş de "burechiuşe" sau
"urechiuşele babei" (fasole albă cu colţunaşi umpluţi cu ciuperci), borş
de peşte, peşte prăjit, plăcinte de post umplute cu tocătură de varză
acră, plăcinte cu mac.
Nimeni nu se atinge de bucate până nu soseşte preotul cu Iordanul sau
Chiralesa, pentru a sfinţi masa. "Chiralesa" provine din neo-greacă şi
înseamnă "Doamne, miluieşte!". Exista credinţa că, strigând "Chiralesa",
oamenii capătă putere, toate relele fug şi anul va fi curat până la
Sfântul Andrei (30 noiembrie). După sfinţirea alimentelor, o parte din
mâncare se dă animalelor din gospodărie, pentru a fi fertile şi
protejate de boli.
Se crede că, dacă în dimineaţa Ajunului de Bobotează, pomii sunt
încărcaţi cu promoroacă, aceştia vor avea rod bogat. De asemenea, se
crede că animalele din grajd vorbesc la miezul nopţii dinspre ziua de
Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile.
Tradiţia mai spune că la Bobotează nu se spală rufe. În această
zi sunt interzise certurile în casă şi nu se dă nimic cu împrumut.
De Sfântul Ioan Botezatorul (7 ianuarie) există un alt obicei, numit
"Udatul Ionilor", întâlnit mai ales în Transilvania şi Bucovina. În
Bucovina, la porţile tuturor care au acest nume se pune un brad
împodobit, iar aceştia dau o petrecere cu lăutari. Mai mult, în
Transilvania cei care au acest nume sunt purtaţi cu mare alai prin sat
până la râu, unde sunt botezaţi sau purificaţi.
Catolicii celebrează pe 6 ianuarie Epifania, care simbolizează anunţarea
naşterii lui Hristos regilor magi, care au venit să-l vadă pe pruncul
abia născut, aducându-i daruri, aur, smirnă şi tămâie.
În Franţa, cu această ocazie se serveşte un fel de plăcintă numită "la
galette des rois", care pe vremuri era împărţită în tot atâtea felii
câţi comeseni erau, plus una. Felia suplimentară, denumită "a Bunului
Dumnezeu" sau "a Fecioarei", era oferită primului sărac care apărea în
faţa familiei.
Un obicei actual constă în ascunderea unei figurine, reprezentând un
rege mag, în interiorul plăcintei, iar cel dintre meseni care va
descoperi figurina în porţia sa va fi regele zilei.
În Belgia şi în Olanda există, de asemenea, tradiţia preparării unui
desert cu cremă de migdale, similar celui pregătit în Franţa. Cel mai
tânăr dintre membrii familiei se ascunde sub masă pentru a alege feliile
pentru fiecare, iar cel desemnat regele zilei îşi alege o regină. În
timpul acestei zile, copiii străbat străzile intonând cântecul stelei şi
intră în case pentru a primi mandarine şi bomboane, tradiţie pe cale de
dispariţie în Belgia, dar păstrată încă în regiunile de provincie
flamande.
În Spania sau în unele regiuni din Italia, copiii aşteaptă cadouri de la regii magi pe 6 ianuarie, zi dedicată petrecerii.Sărbătoarea Botezului Domnului cuprinde, pe lângă sfinţirea apei, o
serie de obiceiuri populare, printre care spectaculoasa întrecere înot a
bărbaţilor pentru a scoate din apă o cruce aruncată de preot şi cel
practicat de fete, care pun busuioc sub pernă pentru a-şi visa alesul.KHJBKJSărbătoarea Botezului Domnului cuprinde, pe lângă sfinţirea apei, o
serie de obiceiuri populare, printre care spectaculoasa întrecere înot a
bărbaţilor pentru a scoate din apă o cruce aruncată de preot şi cel
practicat de fete, care pun busuioc sub pernă pentru a-şi visa alesul.Boboteaza încheie şirul
Sărbătorilor de Iarnă. Credinţele din popor spun că în această zi se
sfinţesc apele, ca să se alunge duhurile rele, şi se deschid cerurile.
În lumea mistică a satului românesc, fiecare sărbătoare, pe lângă
semnificaţia sa religioasă, a dobândit, de-a lungul timpului, şi o
sumedenie de legende şi superstiţii pe care unii gospodari le mai
urmează cu sfinţenie şi acum, în mileniul trei.
Citeste mai mult:
adev.ro/nhow5uBoboteaza încheie şirul
Sărbătorilor de Iarnă. Credinţele din popor spun că în această zi se
sfinţesc apele, ca să se alunge duhurile rele, şi se deschid cerurile.
În lumea mistică a satului românesc, fiecare sărbătoare, pe lângă
semnificaţia sa religioasă, a dobândit, de-a lungul timpului, şi o
sumedenie de legende şi superstiţii pe care unii gospodari le mai
urmează cu sfinţenie şi acum, în mileniul trei.
Tradiţii Bobotează: Ce se face în Ajunul Bobotezei
Pe 5 ianuarie, în Ajunul Bobotezei, oamenii nu mănâncă de dulce - adică
nu consumă carne, ouă, lapte, brânză - cu credinţa că astfel vor fi
sănătoşi şi protejaţi de rele tot timpul anului. Cei mai credincioşi ţin
post negru. Tot în Ajun se „rânduieşte“ cum va fi vremea peste an, se
ghiceşte viitorul şi se fac farmece şi descântece de dragoste, se arată
în cartea „Tradiţii şi obiceiuri româneşti“, scoasă de revista Flacăra.
În dimineaţa de Ajun, înainte de aprinderea focului, se strâng cenuşa
din sobă şi gunoiul din casă şi sunt păstrate până la primăvară când se
pun peste straturile cu legume ca să dea rod bogat. Se mai crede că
dacă, în dimineaţa Ajunului de Bobotează, pomii sunt încărcaţi cu
promoroacă, ei vor face multe fructe.
Seara, înainte ca oamenii să se ducă la culcare, se iau cărbuni din
vatră şi sunt denumiţi cu numele tuturor membrilor familiei. Se crede că
primul care va muri va fi cel al cărui cărbune se va stinge mai repede,
potrivit crestinortodox.ro.
O altă legendă populară zice că animalele din grajd ar vorbi la miezul
nopţii (din 5 spre 6 ianuarie) despre locurile unde ar fi fost ascunse
comori. În aceeaşi noapte se deschid cerurile, iar omul care vede asta
va fi binecuvântat de Dumnezeu. Fete îşi leagă pe degetul inelar un fir
roşu de mătase şi o rămurică de busuioc şi pun busuioc sub pernă ca
să-şi viseze ursitul. O credinţă populară zice că acele fete care cad pe
gheaţă în ziua de Bobotează se vor mărita în acel an.
În Ajunul Bobotezei nu trebuie să te cerţi cu nimeni din familie şi să
nu dai sau să împrumuţi nimic din casă, nici măcar jăratec din vatră.
Boboteaza sau „spălarea“ de rele
Pe 6 ianuarie, preoţii sfinţesc apele, iar cu apa sfinţită oamenii îşi
stropesc casele şi animalele. Restul de agheasmă pe care o primesc de la
preot când vine cu Iordanul o păstrează în sticle, pentru leac.
În satele şi oraşele de lângă apă există obiceiul că tinerii se întrec
care să aducă primul la mal crucea aruncată de preot. Tradiţia populară
zice că acela care se aruncă în apă, în această zi, va fi ferit de toate
bolile. Se mai crede că atunci când preotul aruncă crucea în apă dracii
ies de unde s-au ascuns şi fug pe câmp, dar nu pot fi văzuţi de oameni,
ci doar de lupi.
Tot de Bobotează nu se spală rufe şi se zice că nu e voie să te speli pe
cap deoarece se murdăreşte apa sfinţită.
Citeste mai mult: adev.ro/nhow5uBoboteaza încheie şirul
Sărbătorilor de Iarnă. Credinţele din popor spun că în această zi se
sfinţesc apele, ca să se alunge duhurile rele, şi se deschid cerurile.
În lumea mistică a satului românesc, fiecare sărbătoare, pe lângă
semnificaţia sa religioasă, a dobândit, de-a lungul timpului, şi o
sumedenie de legende şi superstiţii pe care unii gospodari le mai
urmează cu sfinţenie şi acum, în mileniul trei.
Tradiţii Bobotează: Ce se face în Ajunul Bobotezei
Pe 5 ianuarie, în Ajunul Bobotezei, oamenii nu mănâncă de dulce - adică
nu consumă carne, ouă, lapte, brânză - cu credinţa că astfel vor fi
sănătoşi şi protejaţi de rele tot timpul anului. Cei mai credincioşi ţin
post negru. Tot în Ajun se „rânduieşte“ cum va fi vremea peste an, se
ghiceşte viitorul şi se fac farmece şi descântece de dragoste, se arată
în cartea „Tradiţii şi obiceiuri româneşti“, scoasă de revista Flacăra.
În dimineaţa de Ajun, înainte de aprinderea focului, se strâng cenuşa
din sobă şi gunoiul din casă şi sunt păstrate până la primăvară când se
pun peste straturile cu legume ca să dea rod bogat. Se mai crede că
dacă, în dimineaţa Ajunului de Bobotează, pomii sunt încărcaţi cu
promoroacă, ei vor face multe fructe.
Seara, înainte ca oamenii să se ducă la culcare, se iau cărbuni din
vatră şi sunt denumiţi cu numele tuturor membrilor familiei. Se crede că
primul care va muri va fi cel al cărui cărbune se va stinge mai repede,
potrivit crestinortodox.ro.
O altă legendă populară zice că animalele din grajd ar vorbi la miezul
nopţii (din 5 spre 6 ianuarie) despre locurile unde ar fi fost ascunse
comori. În aceeaşi noapte se deschid cerurile, iar omul care vede asta
va fi binecuvântat de Dumnezeu. Fete îşi leagă pe degetul inelar un fir
roşu de mătase şi o rămurică de busuioc şi pun busuioc sub pernă ca
să-şi viseze ursitul. O credinţă populară zice că acele fete care cad pe
gheaţă în ziua de Bobotează se vor mărita în acel an.
În Ajunul Bobotezei nu trebuie să te cerţi cu nimeni din familie şi să
nu dai sau să împrumuţi nimic din casă, nici măcar jăratec din vatră.
Boboteaza sau „spălarea“ de rele
Pe 6 ianuarie, preoţii sfinţesc apele, iar cu apa sfinţită oamenii îşi
stropesc casele şi animalele. Restul de agheasmă pe care o primesc de la
preot când vine cu Iordanul o păstrează în sticle, pentru leac.
În satele şi oraşele de lângă apă există obiceiul că tinerii se întrec
care să aducă primul la mal crucea aruncată de preot. Tradiţia populară
zice că acela care se aruncă în apă, în această zi, va fi ferit de toate
bolile. Se mai crede că atunci când preotul aruncă crucea în apă dracii
ies de unde s-au ascuns şi fug pe câmp, dar nu pot fi văzuţi de oameni,
ci doar de lupi.
Tot de Bobotează nu se spală rufe şi se zice că nu e voie să te speli pe
cap deoarece se murdăreşte apa sfinţită.
Citeste mai mult:
adev.ro/nhow5uBoboteaza încheie şirul
Sărbătorilor de Iarnă. Credinţele din popor spun că în această zi se
sfinţesc apele, ca să se alunge duhurile rele, şi se deschid cerurile.
În lumea mistică a satului românesc, fiecare sărbătoare, pe lângă
semnificaţia sa religioasă, a dobândit, de-a lungul timpului, şi o
sumedenie de legende şi superstiţii pe care unii gospodari le mai
urmează cu sfinţenie şi acum, în mileniul trei.
Tradiţii Bobotează: Ce se face în Ajunul Bobotezei
Pe 5 ianuarie, în Ajunul Bobotezei, oamenii nu mănâncă de dulce - adică
nu consumă carne, ouă, lapte, brânză - cu credinţa că astfel vor fi
sănătoşi şi protejaţi de rele tot timpul anului. Cei mai credincioşi ţin
post negru. Tot în Ajun se „rânduieşte“ cum va fi vremea peste an, se
ghiceşte viitorul şi se fac farmece şi descântece de dragoste, se arată
în cartea „Tradiţii şi obiceiuri româneşti“, scoasă de revista Flacăra.
În dimineaţa de Ajun, înainte de aprinderea focului, se strâng cenuşa
din sobă şi gunoiul din casă şi sunt păstrate până la primăvară când se
pun peste straturile cu legume ca să dea rod bogat. Se mai crede că
dacă, în dimineaţa Ajunului de Bobotează, pomii sunt încărcaţi cu
promoroacă, ei vor face multe fructe.
Seara, înainte ca oamenii să se ducă la culcare, se iau cărbuni din
vatră şi sunt denumiţi cu numele tuturor membrilor familiei. Se crede că
primul care va muri va fi cel al cărui cărbune se va stinge mai repede,
potrivit crestinortodox.ro.
O altă legendă populară zice că animalele din grajd ar vorbi la miezul
nopţii (din 5 spre 6 ianuarie) despre locurile unde ar fi fost ascunse
comori. În aceeaşi noapte se deschid cerurile, iar omul care vede asta
va fi binecuvântat de Dumnezeu. Fete îşi leagă pe degetul inelar un fir
roşu de mătase şi o rămurică de busuioc şi pun busuioc sub pernă ca
să-şi viseze ursitul. O credinţă populară zice că acele fete care cad pe
gheaţă în ziua de Bobotează se vor mărita în acel an.
În Ajunul Bobotezei nu trebuie să te cerţi cu nimeni din familie şi să
nu dai sau să împrumuţi nimic din casă, nici măcar jăratec din vatră.
Boboteaza sau „spălarea“ de rele
Pe 6 ianuarie, preoţii sfinţesc apele, iar cu apa sfinţită oamenii îşi
stropesc casele şi animalele. Restul de agheasmă pe care o primesc de la
preot când vine cu Iordanul o păstrează în sticle, pentru leac.
În satele şi oraşele de lângă apă există obiceiul că tinerii se întrec
care să aducă primul la mal crucea aruncată de preot. Tradiţia populară
zice că acela care se aruncă în apă, în această zi, va fi ferit de toate
bolile. Se mai crede că atunci când preotul aruncă crucea în apă dracii
ies de unde s-au ascuns şi fug pe câmp, dar nu pot fi văzuţi de oameni,
ci doar de lupi.
Tot de Bobotează nu se spală rufe şi se zice că nu e voie să te speli pe
cap deoarece se murdăreşte apa sfinţită.
Citeste mai mult:
adev.ro/nhow5u
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
%2B-%2BCopie.JPG)
.JPG)
.JPG)
%2B-%2BCopie.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
