CLASA NOASTRĂ

de T. Constantinescu

A căzut zăpada, iată!

Câmpu-i alb, ca niciodată.

Alb şi alb! Fulgi de nea

Uşori prin aer zboară.

Cling! Cling! Trece-o sănioară

Cu doi voinici în ea.

Şi-ntr-un colţ alb, de livadă,

Râde omul de zăpadă.

de D-tru Mazilu

Fulg de nea, de ce nu vii?

Te aşteaptă-atâţi copii,

Să dansezi în line salturi

Pe sub necuprinse `nalturi,

Şi să vii purtat de vânt

Să te aşterni ca veşmânt

Peste case şi pământ!

Dac-a fost toamna mai lungă,

Supărarea ţi-o alungă.

Tu să nu fii bosumflată!

Află, dacă n-ai aflat -

Că cei mici, toţi te invită,

Săniuţa-i pregătită!

A-nceput cerul să cearnă

Puful moale de zăpadă

Şi s-a aşternut frumos

Peste tot, aicea, jos.

Şi pe pomi i-a îmbrăcat,

Coroană le-a pus pe cap,

Câmpul tot s-a învelit

Cu o pătură de-argint.

Peste tot e numai nea,

Copii se joacă cu ea,

Fac un om alb de zăpadă,

Îi pun nas, dar fără barbă.

Şi-apoi se uită la el

Să vadă de-i frumuşel,

Suflă-n mâini, joc din picioare,

Nu se duc, zăpada-i mare.

Varza s-a-ntâlnit cu barza
Lângă-o brazdă de mărar
Şi-acum calcă barza rar,
Varza-i spune:

N-ai ca mine
Fuste multe ... Ce ruşine!

Barza i-a zâmbit de sus,
Şi-a luat zborul şi s-a dus.

FISE PENTRU GRUPUL DE LITERE " CI "

CI conj. 1. (Adversativ; după o negație sau o propoziție negativă) (Ba) dimpotrivă. Nu avea băieți, ci numai fete. 2. (Adversativ; înv. și pop.; după o propoziție afirmativă căreia i se opune o afirmație contrară sau restrictivă). Cu toate acestea; totuși. ♦ (După o propoziție ipotetică sau condițională) Dar, însă. 3. (Adversativ; reg.; adesea împreună cu un imperativ; arată nerăbdarea) Dar... 4. (Consecutiv; rar) Prin urmare, deci. – Din ce.
Sursa: DEX '09 (2009)

CI conj. 1. (Cu sens adversativ; după o negație sau după o propoziție negativă, introduce o afirmație categorică) (Ba) dimpotrivă. Nu altmintrelea erau șoarecii, cț ca urșii de mari. RETEGANUL, P. V 38. Să-mi faci bucate;... să le găsesc nici reci, nici fierbinți, nici cum îs, mai bune de mîncat. CREANGĂ, P. 289. De din vale de Rovine Grăim, doamnă, cătră tine, Nu din gură, ci din carte, Că ne ești așa departe. EMINESCU, O. I 149. N-am voit să ucid pe Potoski, ci pe tine, Sobiețki. ALECSANDRI, T. II 40. ◊ (Determinat prin « dimpotrivă », « numai », « mai bine ») Nu mă omorî, Făt-Frumos, ci mai bine dă-mi drumul în apă. ISPIRESCU, L. 43. Împăratul-Verde nu avea feciori, ci numai fete. CREANGĂ, P. 183. 2. (Învechit și livresc, după o propoziție afirmativă căreia i se opune o afirmație contrară) Dar, cu toate acestea, totuși. Ci de mine nu-ntreba: Mie mi-e tot una. IOSIF, P. 56. Sărac acum se-ntoarce, ci-n fapte mari bogat. COȘBUC, P. I 133. Plîngea fetița, ci-n zadar! RETEGANUL, P. III 86. Te iert, ci mai mult să nu greșești. RETEGANUL, P. V 21. Cu vecinicia sînt legat, Ci voi să mă dezlege. EMINESCU, O. I 173. ◊ (Uneori urmat de « dar ») Ci dar în mijlocul acestor vremi, la 2 noiemvrie, generalul Basta se duse cu oștile... la Oradea Mare. BĂLCESCU, O. II 267. ♦ (După o propoziție ipotetică sau condițională) Bar, însă. Făcu semne că bucuroasă ar merge cu el oriunde, ci ea e mută. RETEGANUL, P. V 19. Ți-aș arăta Din bob în bob amorul, Ci numai nu te mînia, Ci stai cu binișorul. EMINESCU, o. I 174. 3. (Adesea însoțind un imperativ, arată nerăbdarea) Dar... Ci trebuie să plec! Sînt n uite de făcut în țara noastră. BENIUC, V. 26. Vino, vino, Dumitre!... Ci uită-te! CARAGIALE, O. I 261. Ci lăsați să ne spuie nenea Ștefan cum a fost cînd era să-l arunce din clopotniță. GHICA, S. 505. ◊ (Determinat prin « ca ») Ci ca ho, voinice, prea o iei repede, răspunse părintele Știubei. DELAVRANCEA, S. 199. Dădaca ei îi zise: Ci ca fugi și d-ta de fereastră! ISPIRESCU, L. 120.
Sursa: DLRLC (1955-1957)