[ AVAP ] Aprilie in culori

[ FOTO ] Zboara fluturasul meu

Soarele a rãsãrit
În poiana cu pitici
Fluturasul s-a trezit -
S-a trezit din somn.

R: Sus, sus, tot mai sus
Zboarã fluturasul meu
Sus, sus, tot mai sus
Fluturasul meu.

Pãsãrile i-au urat
Bunã dimineata
Fluturasul colorat
S-a trezit din somn.

R:

El danseazã printre flori
Printre florile de mac
Fluturasul colorat
S-a trezit din somn.

Aprilie

de George Toparceanu

Baloane mari de spuma alba prin gradini (Si zarzarul, si visinul, si perii) Stau gata sa se-nalte din tulpini Spre cerul primaverii... Caisul nostru s-a gatit la poarta Cu panglici albe, ca-n tablouri vechi, Si cu zulufi de floare la urechi, Cum astazi nicaieri nu se mai poarta. Pe strada mare, Ies flori inalte la plimbare In rochii de sezon, usoare, Cu toate ca-i o vreme asa de schimbatoare. Ah, fetele - si mai ales cucoanele Cand vine primavara Sunt dulci si colorate ca bomboanele!

 Pe cea care-a trecut o cheama Clara, Fiindca are Ochi albastri tare, Si gura ei cu rouge ca de coral Surade vertical... Un mic vartej, copil al Nefiintei, De-a curmezisul strazii ratacit, Nebun in jurul lui s-a rasucit Sa-si prinda coada galbena cu dintii. Departe, in azurul dintre nori, S-arata bifurcat pe cer Un sir subtire de cocori, O escadrila de pe vremea lui Homer...

SEMNE GRAFICE

1 aprilie – Ziua Pacalelii

ZIUA PĂCĂLELILOR are o istorie îndelungată.

 Una dintre ipotezele cu privire la originea zilei de 1 aprilie este legată de Noe, care se pare că şi-a trimis porumbelul să caute în mod greşit uscat după ce apele au inceput su se retragă de pe uscat pe 1 aprilie.

O altă variantă este legată de răstignirea lui Iisus Hristos, care se spune că după ce a fost condamnat

 la moarte, a fost trimis de la Annas la Caiaf, apoi la Pilat, apoi de la Pilat la Herod şi invers, 

răstignirea având loc la 1 aprilie.

ZIUA PĂCĂLELILOR, legată de schimbarea calendarului

A treia ipoteză, acceptată de majoritate, susţine că originea zilei de 1 aprilie are strânsă legătură cu schimbarea calendarului iulian cu cel gregorian. În vechiul calendar, ziua Anului Nou era sărbătorită pe data de 1 aprilie, în loc de 1 ianuarie. După schimbarea calendarului gregorian, în 1582, în timpul lui Carol al IX-lea, oamenii au avut iniţial probleme de a se obişnui cu sărbătorirea noului an la 1 ianuarie. Cei care sărbătoreau Anul Nou la 1 aprilie au fost numiţi "nebuni de aprilie". Pe măsura trecerii timpului, felicitările trimise pentru Anul Nou la 1 aprilie au început să fie considerate farse, fiind însoţite adeseori de cadouri hazlii.
Indiferent de unde se trage, ziua de 1 aprilie este recunoscută ca fiind Ziua Păcălelilor în majoritatea ţărilor lumii. Marcată mai întâi în Europa, Ziua Păcălelilor a emigrat peste Ocean şi apoi pe tot globul.
În Franţa, unde Ziua Păcălelilor a fost marcată pentru prima dată în secolul al XVI-lea, cel care cade victima unei păcăleli este numit "poisson d' Avril" (peşte de aprilie). Acesta trebuie, conform tradiţiei, să poarte întreaga zi o hârtie prinsă cu un ac cu gămălie, pe spate. Hârtia trebuie ori ori să fie decupată în formă de peşte, ori să aibă un peşte desenat. Toate acestea din cauza faptului că în luna aprilie, potrivit astrologiei, soarele părăseşte semnul zodiacal al "Peştilor".

 Ziua Păcălelilor este marcată timp de două zile în Anglia: cel păcălit este numit "noddy" şi trebuie să poarte o coadă ataşată pantalonilor sau fustei. În Scoţia, acestuia i se spune "April qowk" sau "April cuckoo"(cuc de aprilie), pentru că aceasta este prima pasăre care vesteşte venirea primăverii. Importanţa cu care este privită Ziua Păcălelilor în Marea Britanie este dovedită de emisiunile TV, care nu de multe ori au derutat populaţia.
De exemplu, acum câţiva ani, televiziunea naţională a tansmis un documentar despre o fermă specializată în cultivarea de spaghete. Imaginile prezentau fermierii care culegeau spaghetele din arborii de spaghete!
Nu este însă singurul caz în care mass-media s-a implicat în păcăleli de 1 aprilie. Astfel, în 1998, un ziar din Alabama a anunţat că parlamentul statului Alabama a hotărât să schimbe valoarea numărului lui Pi, rotunjindu-l la valoarea 3; în 1950, o televiziune olandeză a anunţat că Turnul din Pisa s-a prăbuşit; în urmă cu ceva ani, anumite pagini de internet din China şi Coreea au anunţat că Bill Gates a fost asasinat, iar în 1995 televiziunea din Malta a anunţat descoperirea unei grote subterane în care se află un templu preistoric.

În Spania, celor păcăliţi de 1 APRILIE zi li se atribuie epitetul de "nătărăi".

Japonezii sărbătoresc la 1 aprilie "Ziua păpuşilor", sau "Ziua bucuriei celor mici", cărora le oferă în dar păpuşi.
Ziua Păcălelilor este sărbătorită şi în unele state din America Latină - Peru, Mexic şi Columbia, dar la 28 Decembrie, sub numele de "Dia de los inocentes" (ziua celor naivi). Aceeaşi sărbătoare este marcată şi în Belgia, unde însă se sărbătoreşte şi 1 aprilie.
În Iran şi în unele părţi din India, Ziua Păcălelilor ("Sizdah Bedar") are loc în cea de-a 13-a zi a Anului Nou (Noruz), anul acesta la 2 aprilie, după calendarul zoroastrian, după care se gidează parşii.

 În România: FARSELE de 1 aprilie au început să fie practicate în secolul al XIX-lea.
Păcălelile practicate de 1 aprilie variază de la cele simple, de genul, "Ţi s-au murdărit pantofii" la cele foarte elaborate, la care unul sau mai mulţi membri ai familiei sau prieteni "lucrează" mai multe zile.

Un grup de istorici contemporani a realizat un top al celor mai reuşite farse de 1 aprilie ale tuturor timpurilor. Primul loc este ocupat de farsa jucată de primăria oraşului Koln (Germania), în 1993, celor care practicau jogging în parcul din centru. Gardienii i-au oprit pe alergători, spunându-le că tocmai a fost votată o lege, cărora dacă nu i se conformează, vor fi amendaţi. Gardienii spuneau că legea impune încadrarea alergătorului în limita de 6 km/h, nici mai mult, dar nici mai puţin. Motivul? O altă viteză ar fi deranjat veveriţele din parc, aflate în perioada împerecherii. 

Există şi superstiţii legate de păcălelile de 1 aprilie. Se spune că este bine să faci farsele înainte de ora prânzului, pentru că altminteri vei avea ghinion tot anul.

Delfinul - mit si realitate

Delfinii sunt mamifere marine înrudite cu balenele. Sunt aproximativ patruzeci de specii de delfini. Mărimea lor variaza de la 1,2 metri si 40 de kilograme pana la 9,5 metri si 10 tone (Orca sau Balena Ucigasa).
Se găsesc pretutindeni pe glob, în special în mările mai puţin adânci. Sunt mamifere carnivore, mâncarea lor constand în general din peşte şi şerpi.

Numele lor vine de la grecescul «delphis » care era înrudit cu « delphys » (pântec). Aşadar numele animalului poate fi interpretat ca însemnând numele unui animal marin cu pântec. Numele a fost transmis prin latinescul « delphinus », latina intermediara « dolfinus » si franceza veche « daulphin » care a reintrodus « ph » -ul în cuvânt.
Familia Delphinidae este cea mai mare din Cetacee, si relativ tânără : delfinii au apărut acum aproape 10 milioane de ani. Sunt consideraţi cele mai inteligente animale si apariţiile lor prietenoase precum şi atitudinea lor jucăuşă i-au facut populari în cultura umana.
Orcile şi alte câteva specii înrudite cu ele apaţin familiei Delphinidae şi se clasifica aşadar ca delfini, chiar daca sunt numite balene.

Delfinii, ca si balenele, descind din mamiferele terestre, stramoşii lor devenind acvatici în urmă cu aproape 50 milioane de ani. Scheletul delfinului are două mici oase în zona pelviană, ce par a fi rămăşiţele unor picioare posterioare ale strămoşilor tereştri. Delfinii au forma corpului fusiformă, adaptată înotului rapid. Coada este folosită pentru propulsie, dar împreună cu aripile pectorale asigură şi controlul direcţiei. Aripa dorsală oferă stabilitate în timpul deplasarii. Culoarea variază de la specie la specie, însă cea mai întâlnită este gri cu nuanţe mai deschise în modele de linii şi pete.
Capul delfinului conţine un biosonar, un organ rotund, ce-l ajută să se orienteze. La multe specii fălcile sunt alungite, formand un fel de cioc. Numărul dinţilor variază, ajungand la unele specii pana la 250. Delfinii respiră printr-un orificiu situat pe partea superioară a capului, aerul ajungând mai apoi în traheea situata anterior creierului. Delfinii au creierul mare, complex şi diferit de cel al mamiferelor de uscat. Spre deosebire de acestea, corpul lor nu are păr, excepţie făcând delfinii Boto, care au păr scurt în jurul ciocului.
Majoritatea delfinilor au văzul foarte bun atât în apă, cât şi în afară, iar auzul superior celui uman. Deşi au câte o deschizătura mică pentru ureche în fiecare parte laterală a capului, se crede ca auzul sub apă este perceput şi (daca nu în exclusivitate) prin falca inferioară, care conduce vibraţiile sunetului către urechea mijlocie. Se mai crede că dinţii sunt astfel aranjaţi încât să acţioneze ca o antenă pentru biosonar, astfel încât să poată localiza cu precizie locaţia unui obiect. Simţul tactil al delfinilor este de asemenea bine dezvoltat, cu terminaţii nervoase grupate în piele, în special în jurul aripioarelor şi zonei genitale. Lipsa nervului olfactiv a dus la concluzia că delfinii nu au simţul mirosului, însă acest deficit este înlocuit de simţul gustului (s-a observat că delfinii au exprimat preferinţe pentru anumite feluri de peşte).

Delfinii sunt des priviţi ca fiind printre cele mai inteligente animale de pe pământ. Sunt sociabili, trăiesc în bancuri de pana la 12 indivizi.Bancurile se pot reuni în superbancuri ce pot depăşi o mie de indivizi. Apartenenţa la un anume banc nu este rigidă. Delfinii pot schimba bancurile în mod frecvent. Cu toate acestea, se creează legaturi puternice între ei (nu îşi părăsesc indivizii bolnavi sau răniţi şi îi ajută chiar să respire pe cei ce au nevoie, ducându-i la suprafaţă).

Un alt mod de a-şi manifesta altruismul este că îi protejeaza pe oameni de rechini înotând în cercuri în jurul lor. Delfinii au şi o natură agresivă faţă de semenii lor. Cu cât un mascul este mai bătrân, cu atât are mai multe cicatrici. Motivul pentru care se luptă pare a fi supremaţia asupra femelelor, de multe ori masculul învins fiind exilat.


Perioada de gestatie variaza de la 11 – 12 luni pana la 17 luni (la orci). Datorită faptului că delfinii respiră la suprafata apei, ei dorm în general avand activă câte o emisferă cerebrală, necesară respiratiei, şi un ochi deschis, pentru a preveni posibile atacuri. Au fost monitorizaţi delfini captivi la care amândouă emisferele cerebrale indicau starea de somn, şi care, printr-o mişcare reflexă a cozii, se ţineau la suprafată.
Delfinii sunt aleşi ca o foarte bună metodă de terapie în problemele psihice ale oamenilor, însă nu se cunoaşte încă în ce grad ei sunt mai eficienţi decât animalele de casă.

Taina vindecării

 

  de Bruno Ferrero

A fost odată un rege care avea o fiică deşteaptă foc şi foarte frumoasă. Prinţesa suferea însă de o boală misterioasă. Pe măsură ce creştea, mâinile şi picioarele-i slăbeau, în timp ce auzul şi văzul i se împuţinau. O mulţime de doctori încercaseră să o vindece, dar în zadar. Într-o zi, la curte sosi un bătrân despre care se spunea că ar cunoaşte secretul vieţii. Toţi curtenii se grăbiră să-l roage să vină în ajutorul prinţesei bolnave.  Bătrânul îi dădu copilei un coşuleţ de nuiele cu capac, şi-i spuse:
– Ia-l şi ai grijă de el. Te va vindeca…
Nerăbdătoare şi plină de bucurie, prinţesa deschise capacul, dar ceea ce văzu o umplu de uimire şi de tristeţe.

În coşuleţ era un copil, doborât de boală, şi mai nenorocit şi mai suferind decât ea. Prinţesa îşi lăsă sufletul cuprins de compătimire şi, în ciuda durerilor, luă copilul în braţe şi începu să-l îngrijească. Trecură luni, iar prinţesa nu avea ochi decât pentru copil. Îl hrănea, îl mângâia, îi surâdea, îl veghea nopţile, îi vorbea cu duioşie, chiar dacă toate acestea îi pricinuiau o mare suferinţă şi oboseală.
La aproape şapte ani după acestea… se petrecu ceva de necrezut. Într-o dimineaţă, copilul începu să zâmbească şi să meargă. Prinţesa îl luă în braţe şi începu să danseze râzând şi cântând, uşoară şi nespus de frumoasă cum nu mai fusese de multă vreme. Fără să-şi dea seamă se vindecase şi ea…