Comoara de pe Rarau
de George Bodea
Era prin 1541, in a doua domnie a lui Petru Rares, cand domnitorul se indrepta invins catre cetatea sa de la Ciceu. Luand drumul pe langa apa Bistritei, ajunse intr-o vreme aproape de culmile stancoase ale Raraului, munte care pe atunci se chema inca Todirescu. Si Rares hotari sa-si ascunda aici o parte din averile sale impreuna cu sotia, care maturisise ca nu se mai simte in puteri sa mearga mai departe. Domnul hotari sa se intoarca pentru a strange oaste si in felul acesta sa-i alunge pe dusmani din tara. Pana atunci doamna Elena avea sa steie in paza lui Stefanita, flacaul lor cel mare.
Trecura multe zile si somnul nu mai aparea. Aceeasi neliniste in zbaterea de ramuri a codrilor si zvacnetul cate unei caprioare ori caderea sagetata din inaltimi spre prada numai de el vazuta a vreunui vultur. Un tipat dintr-o parte, un raget din cealalta si-apoi iarasi aceeasi batere de ramuri sub bolti de singuratate.
Numai ca intr-o zi ca acestea se petrecu un lucru neasteptat: pe cararea ce urca spre stancile Todirescului aparu o ceata amestecata de turci si tatari, cu caii inspumati de greutatea urcusului. Pe masura ce aceia ce navalira primii in poiana se desfasurau, tot alte trupuri apareau si tot alte brate ridicau in lumina soarelui ascutis de sabie incovoiata.
Stefanita ii zari primul. In afara de dansul nu mai avea nimeni brat tare ca sa poata lovi un dusman. Cu toate acestea, puse grabnic mana pe palos caci timp de a se retrage nu mai era.
Doamna incerca sa-l opreasca presimtind sfarsitul acelei lupte inegale:
- Mai bine, zic, sa stam ascunsi in pestera aceasta. Poate nu ne vor gasi.
Poate, raspunse Stefanita, nu ne vor gasi pe noi, dar comorile noastre cele de pret sunt chiar in calea lor. Iata, au si ajuns la ele.
Dar n-apuca Stefanita bine sa-si termine vorba, ca numai ce se auzi un tunet, ca de naruire de munte de piatra. Si-asa se si intampla. De deasupra pesterii, unde se ascunsesera, incepu cu mare vuiet prabusirea unor stanci uriase, care saltau starnind nori de pulbere si o huruiala nemaiauzita.
Cand totul se potoli, cerul incepu sa se mai limpezeasca, doamna si Stefanita privira mai intai catre locul de unde suiau paganii care ei, dar acolo nu mai era nici urma de dusman. Ii inghitise parca pamantul, cu cai si cu arme cu tot.
.jpg)
Stefanita alerga indata spre ascunzatoarea comorilor domnesti. Pretutindeni stanci uriase, nepasatoare de nelinistea fiului de domn. Ele isi facusera datoria aparandu-l, dar acum parca nu-l mai cunosteau. A mai incercat Stefanita o vreme sa scobeasca pe sub stanca cu palosul, dar zadarnic. N-a reusit sa deie de nimic.
- Asta o fi plata pentru salvarea vietilor noastre, zice doamna privind spre stancile care parca nu s-au miscat si nici nu se vor urni niciodata din loc.
Peste nu multa vreme, aparu si domnul aducand cu el bucuria biruintei. Auzind ce se intamplase, la inceput se innegura apoi rosti intelept:
- Bine ca am castigat, bine ca sunteti in viata. Astea-s mai de pret decat toate celelalte.
De atunci, se spune, oamenii de pe meleagurile campulungene i-au zis Todirescului Rarau, ca sa nu se uite trecerea pe aici a marelui domn, iar stancile ce i-au dat scapare doamnei sale aveau sa se numeasca Pietrele Doamnei. In varful lor creste Floarea reginei, albumita, la care greu se ajunge, iar cine ajunge n-o rupe.
Comorile lui Petru Rares n-au mai fost gasite dintr-o pricina pe care nu o cunoastem. Comorile au incaput pe mana Stimei aurului si a fost vai de acela care s-a incumetat sa-si faca de lucru cu dansa. Oameii insa vin intruna aici, pe culmea Raraului nostru, pentru ca Stima aurului n-a stiut ca sunt comori mai de pret decat acelea pe care le luase in stapanire.
Stupul
De-a lungul timpului, au fost efectuate numeroase cercetari. Intre oamenii cu idei mentionam pe ing. Valer Lupsan din Targu Mures, pasionat apicultor si autor al unor lucrari intitulate “Stupul, unitate biologica”.
Unii biologi, conform autorului mai sus mentionat, sustin ca albina-individ se prezinta ca un animal cu sange rece, in vreme ce stupul prezinta toate caracteristicile unui animal cu sange rece. Intr-adevar, cei ce lucreaza cu albinele au constatat ca ele nu alcatuiesc o colectivitate, ci ca sunt parti ale unui intreg. S-a observat ca ele presteaza o munca asidua si dezinteresata pentru binele colectiv, ca sunt constranse de legi necunoscute sa se sacrifice pentru integritatea stupului, ca pierderea matcii (sistemul nervos), provoaca panica generala. Din observatie in observatie, si comparand stupul cu societatea umana si animaliera, am apreciat ca justa concluzia acelor biologi care considera ca, in stup, exista doua feluri de viata, una a albinei ca individ si alta a albinei in colectiv, stupul avand toate datele unui organism unitar, deci ale unui animal cu sange cald.
Se stie clar ca albina are o viata scurta, de numai 45 de zile, iar stupul traieste ani la rand. Mai mult decat atat, albina nu poate trai ca individ solitar mai mult de cateva zile, in timp ce stupul, dupa cum am mai mentionat, vietuieste ani. Daca albina, ca individ, nu poate trece peste anumite intemperii ale naturii, stupul este acela care le invinge pe toate. Astfel, cel ce poate dainui in imprejurari vitrege este acela ce predomina asupra celui firav si neputincios.
Daca stupul (ca unitate biologica) ar fi comparat cu alte organisme, atunci s-ar putea observa ca, prin functiile sale, pot fi determinate si organele existente. Stupul are un sistem nervos, un schelet osos, un tegument, plamani, placenta, sistem digestiv, etc. Albina, in stup, este considerata ca o celula ce face parte din complexul organism stup si ea asigura fomarea functionala a diferitelor organe ale acestuia.
Totusi, albina este, si ea, o entitate biologica, o entitate cu anatomie si functii proprii. Ea are legile ei genetice, dar, totusi, stupul poseda legile lui genrtice, dupa care se conduce, se naste, se dezvolta, traieste si moare.
Un alt argument, demn de mentionat, ar fi faptul ca stupul se inmulteste prin diviziune, asa cum se inmultesc vietuitoarele unicelulare. Deci, albina individuala traieste ca un animal cu sange rece, iar stupul se comporta ca un animal cu sange rece.
De retinut ar fi denumirile vechi populare romanesti, precum stup, matca, papa laptoasa si papa larvara, termeni care exprima sugestiv si integral, in limba romana, notiunile de regina, colonie, laptisor de matca, etc.
[ VIDEO ] Paparuda - 16 aprilie
. Paparuda cuprinde trei secvenţe ceremoniale:
Naşterea: alcătuirea cetei sau alaiului paparudei din persoane pure, de obicei fetiţe şi fete nemăritate; alegerea persoanei care va juca rolul personajului sacru, Paparuda; confecţionarea măştii sau costumului vegetal din frunze de Boz, Brusture sau din alte plante; îmbrăcarea Paparudei, de obicei pe trupul gol, a costumului vegetal; împodobirea Paparudei cu flori sau coroniţe de flori;
Desfătarea zeiţei: pornirea alaiului alcătuit din Paparudă şi ceata sa divină pe uliţele satului pentru a vizita fântânile şi gospodăriile oamenilor; dansul executat de Paparudă pe o melodie simplă, cântată şi ritmată de participanţi prin bătaia palmelor; udarea Paparudei cu apă, uneori cu lapte sau zer; udarea cu apă a alaiului Paparudei; primirea darului (alimente, bani, vase de lemn). Textul Paparudei invocă, prin formule poetice, ploaia şi, uneori, efectul practic aşteptat (roadele bogate) şi eficienţa apotropaică a ploilor, urări de sănătate şi referiri la darurile ce le va primi de la gazdă;
Moartea şi ritul funerar: dezbrăcarea măştii vegetale, de obicei pe acelaşi loc unde a fost îmbrăcată (râu, pârâu, fântână); depunerea în apă a măştii vegetale (mortului); petrecerea cu privirea şi cu cântece de Paparudă a „mortului“ dus de apa curgătoare; scalda rituală a membrilor cetei; împărţirea darurilor şi, uneori, ospăţul funerar (obiceiul a fost atestat, în diferite stadii de evoluţie şi disoluţie, pretutindeni la români).
Formă arhitectonică simplă – două rânduri melodice (rar 3 sau 4 fraze muzicale).
Cum a fost creată învăţătoarea
adaptare dupa N.D.Walsch
Era în a şasea zi de
muncă istovitoare,peste program şi Dumnezeu crea cadre
didactice.Crease mai multe modele.Se chinuise
ceva timp şi la
educatoare,dar acum urma un model tare complicat.
Avea un prospect
lung,cu multe indicaţii.Dumnezeu ştia că ,de data
aceasta avea o
responsabilitate extraordinară.Căci modelul ce urma a
fi creat avea să
influenţeze sufletele şi să creeze,la rândul
lui,perso-
nalitatea atâtor
copilaşi.Dumnezeu oftă!Avea atâta de lucru ! …
Deodată apăru un Înger:
-- Doamne!Îţi ia cam mult
timp să-l duci la bun sfârşit!
-- Da,am o comandă tare
grea.Ai citit ce specificaţii tehnice
are acest model ?
-- Cum se numeşte modelul
acesta,Doamne ?
--
ÎNVĂŢĂTOAREA. Aşa se numeşte.Şi i-auzi ce scrie-n
prospect :
1. trebuie să se
ridice deasupra copiilor,deşi trebuie să se
pună la mintea lor.
2. trebuie să fie
capabilă să facă 180 de lucruri în acelaşi
timp,lucruri
care nu au nici o legătură cu meseria ei.
3. să-şi găsească mai mult
timp pentru copii decât pentru
sine.
4. să aibă veşnic pe faţă un
zâmbet care poate rezista
reducerilor de salariu,copiilor problemă şi
părinţilor îngrijoraţi.
5. să continue să-şi facă
meseria,chiar şi atunci când unii
părinţi îi pun la îndoială orice mişcare,iar
alţii nu o susţin deloc.
6.
să aibă cel puţin şase perechi de mâini şi să ştie să
scrie şi cu
cele stângi.
--
Şase perechi de mâini ?!? – se miră Îngerul.
--
Da,pentru a-i învăţa să scrie pe mai mulţi deodată.Nu
asta e problema.Cel
mai greu va fi cu cele trei perechi de ochi.
Îngerul îl privi neîncrezător:
-- Trei perechi de ochi ?!? La …un model
…standard ?!?
Dumnezeu aprobă din cap :
-- Prima pereche – ochii minţii – pentru
a-l vedea pe copil
aşa cum e în
realitate,nu cum l-au etichetat alţii. A doua pereche va
fi la spate – pentru
ca ea să vadă ce nu e de văzut,dar trebuie ştiut.
Ochii propriu-zişi
(cei pe care-i au toţi oamenii) , la acest model vor
fi altfel.Trebuie
făcuţi astfel încât să transmită copilului „< TE
ÎNŢELEG ŞI CRED ÎN TINE >”
– fără ca măcar să scoată vreun cuvânt.
-- Doamne,dar acesta e un proiect foarte mare
!Mai bine te
odihneşti şi mai
lucrezi la el şi mâine.
-- Nu pot,zise Dumnezeu,căci sunt foarte
aproape de a crea
un model aproape
perfect.Vine la muncă şi când este bolnavă… În
inimă mai are un compartiment…
-- Încă un compartiment ?!? – se miră Îngerul.
-- Da,unul în care aşează copiii care nu-s ai
ei,dar pe care-i
iubeşte şi-i înţelege.E un compartiment cu care
simte toate frămân-
tările copiilor şi toate îndoielile celor
aflaţi în dificultate.
Îngerul se uita cu atenţie la
modelul creat de Dumnezeu.
-- E tare blând modelul
acesta,Doamne !
Dumnezeu zâmbi :
-- E blând,dar foarte
rezistent.Nici nu-ţi închipui câte poate
să îndure,dacă e
nevoie.
Îngerul se apropie să vadă mai
bine modelul creat :
-- E frumoasă ! Şi bună ! Şi
blândă ! Dar…,stai ! Ei,bine,Doamne,se pare că
ai făcut o treabă bună,dar pe undeva,pe lângă ochi , curge ceva.Ţi-am spus că ai pus prea
multe în modelul acesta.Ai pus cam multe pe umerii ei. Şi…uite !
Dumnezeu se apropie şi culese
picătura de apă de pe obrazul
Învăţătoarei.Picătura sclipea în soare.
-- Nu curge nimic,zise El.
Este o lacrimă.
-- O lacrimă ?!? Şi asta la
ce-i mai trebuie ? – se miră exaspe-
rat Îngerul.
După îndelungată
tăcere,Dumnezeu spuse:
-- Lacrima - este pentru
bucuria şi mândria de a-i vedea pe
copii cum reuşesc să rezolve şi cele mai grele
sarcini date de ea, este
pentru singurătatea copiilor cărora le e greu
să se adapteze şi pentru
compasiunea faţă de părinţii lor.Lacrima ei
vine din durerea de a nu
putea să „ajungă” la unii copii şi dezamăgirea
pe care o simt acei copii.
Lacrima ei vine adesea atunci când ea,Învăţătoarea,după ce a stat cu copiii 4 ANI ,timp în care i-a văzut crescând şi i-a învăţat aproape tot ce ştia ea,trebuie să-şi ia rămas bun şi,cu sufletul sfâşiat ,să fie gata să întâmpine o nouă generaţie.
-- Doamne !! La chestia cu lacrima
te-ai întrecut pe Tine !
Dumnezeu îi aruncă Îngerului o privire gravă :
-- N-am pus-o Eu acolo !
Lacrima e CREAŢIA ei !
Simboluri de Paste
Pastele este sarbatoarea religioasa in care intreaga comunitate crestina comemoreaza cu evlavie si smerenie Invierea Mantuitorului Iisus Hristos. E una din cele mai importante sarbatori si, de obicei, se petrece in familie. Simbolurile de Paste sunt numeroase si diversificate, iar acum vom face referire la cele mai uzuale: lumina sarbatorii pascale/lumanarea, crucea,
clopotele, crinul, ouale de Paste, mielul de Paste, iepurasul de Paste, etc. In primul rand, Pastele este o sarbatoare a invierii si a luminii.
Lumina de Paste. Lumanarea
Lumina reprezinta simbolul invierii Domnului Iisus Hristos, fiind reprezentata prin lumanarea pe care orice crestin o aprinde in noaptea de Inviere. Vorbim, de fapt, despre lumina asupra pacatului si a biruintei vietii asupra mortii, a bunatatii divine asupra a tot ce e rau pe pamant. Lumanarea este aprinsa la miezul noptii de la preot, care indeamna credinciosii sa vina sa ia lumina, in timp ce se canta “Hristos a inviat!”. Se spune ca e bine sa fie pastrat un capat de la lumanare si trebuie sa fie aprinsa in caz de primejdie ori pe timp de vreme rea.
Crucea
Crucea este un simbol al sarbatorii de Paste, de fapt, un simbol al credintei si al jertfei lui Iisus Hristos pentru noi, oamenii. Prin moartea si invierea Sa, prin sangele varsat pe cruce, Iisus Hristos a salvat umanitatea. Intre cruce si inviere exista o legatura nevazuta, aceste valori simbolice completandu-se reciproc.
Clopotele
Clopotele si sunetul suav al clopotelor anunta sosirea sarbatorii de Paste dupa 40 de zile de liniste si rugaciune.
Crinul
Crinul este floarea de Paste, un simbol al puritatii si al sanctitatii - prezent in Biblie. Originea sa pare sa fie o insula in apropiere de Japonia. Conform unei vechi legende, in fata lui Iisus Hristos toate plantele si animalele pamantului plecau capul, in semn de respect. Absolut toate, in afara de crin. Acesta era mult prea frumos si mult prea orgolios. Totusi, cand l-a vazut pe Iisus Hristos pe cruce, crinul si-a plecat capul pentru prima data.
Ouale de Paste
Ouale de Paste sunt un simbol al vietii, al fertilitatii si al vietii. Traditia e veche, iar mancarea de oua era interzisa inca din perioada Evului Mediu. Ouale de Paste sunt preferate mai ales de catre copii si apar in formele cele mai diverse: oua de ciocolata, oua din zahar, oua decorate prin tehnica quilling ori alte tehnici, oua pictate, oua gravate, oua incondeiate, etc. Asadar, oul simbolizeaza invierea, iar oul rosu simbolizeaza sangele lui Iisus Hristos, avand menirea de a tine raul departe.
.JPG)
Mielul de Paste
De Paste, in familiile crestine se mananca carne de miel. Mielul de Paste apare ca simbol al inocentei, al ascultarii si supunerii. In traditie crestina, mielul il simbolizeaza pe Iisus Hristos cel bland, ce s-a jertfit pentru pacatele lumii si a murit pe cruce in beneficiul omenirii, precum un miel nevinovat. Vorbim despre o victorie a vietii asupra mortii, iar Iisus este numit “mielul lui Dumnezeu”.
Iepurasul de Paste
Iepurasul de Paste este simbolul fecunditatii si a fost asociat sarbatorii de Paste inca din secolul al XVIII-lea. Prima aparitie a iepurelui aducator de oua rosii a avut loc in Germania. Iepurele este cel ce aduce cadouri copiilor, in forma de cosulete cu oua colorate, jucarii, bomboane, s.a.m.d.
.JPG)
.JPG)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
