5 Iunie - Ziua Mondiala a Mediului




          Această zi se sărbătoreşte pe 5 iunie a fiecărui an în mai bine de 100 de ţări şi constituie un prilej pentru instituţiile guvernamentale, administraţiile locale, asociaţiile de tineri, organizaţiile non-guvernamentale, întreprinzători, inclusiv mass-media de a se mobiliza prin manifestări comune menite să atragă atenţia asupra necesităţii protejării factorilor de mediu.

       







          Manifestările dedicate Zilei Mondiale a Mediului se înscriu în efortul comun de transmitere către generaţiile viitoare a unui mediu curat şi sănătos, cu respectarea celor trei dimensiuni ale dezvoltării durabile: economică, ecologică şi socială, constituind un exemplu activ de colaborare între autorităţile administraţiei publice centrale şi locale şi societatea civilă. În această perioadă se desfăşoară activităţi care ţin de managementul şi dezvoltarea durabilă a oraşelor, în context ecologic. Astfel, se reaminteşte anual omenirii cît de grave pot deveni lucrurile dacă nu se manifestă grija pentru patrimoniul natural. 












          În fiecare ţară, Ziua Mondială a Mediului este sărbătorită diferit. De exemplu, cetăţenii din Ankara sunt invitaţi la un picnic tradiţional în cadrul căruia fiecare trebuie să planteze cîte un copac. În Egipt, Membrii Institutului de protecţie a mediului împreună cu reprezentanţii Bibliotecii Alexandria organizează întîlniri în aer liber, în cadrul cărora discută subiecte legate de protecţia mediului înconjurător. În Polonia s-e organizează expoziţii de fotografii, în Grecia un Campionat Verde de Tenis, iar în Anglia, toţi angajaţii primesc sfaturi cum sa protejeze mediul, economisind energia acasă şi la serviciu.


















          Ca o recunoaştere a importanţei Zilei Mondiale a Mediului Direcţia Monitoring al Calităţii Mediului din cadrul Serviciului Hidrometeorologic de Stat prin activitatea sa efectuează sistematic monitoringul ecologic asupra principalelor componente de mediu - ape de suprafaţă, aer, sol.



















          Fiind în prezent unica instituţie de acest gen pe întreg teritoriul republicii, Direcţia nominalizată contribuie la supravegherea calităţii mediului ambiant, depistarea operativă a cazurilor de poluare înaltă şi excepţională, la colectarea, stocarea, prelucrarea, analiza şi generalizarea datelor privind starea mediului şi informează sistematic autorităţile publice centrale, instituţiile şi departamentele respective, agenţii economici şi populaţia privind starea calităţii mediului. De asemenea avertizează în regim urgent despre eventualele modificări ale calităţii sau poluări excepţionale ale componentelor de mediu monitorizate în cadrul Serviciului Hidrometeorologic de Stat. Preocuparea prioritară a Direcţiei este realizarea unui sistem de monitoring al mediului ca parte componentă a sistemului naţional şi internaţionale de management integrat al activităţii antropice.



















          Ca urmare a demarării Zilei Mondiale a Mediului, dar şi ca o necesitate de abordare a problematicii mediului în permanentă actualitate, colectivul Direcţiei Monitoring al Calităţii Mediului, aduce felicitări pe această cale tuturor celor pasionaţi de natură, tuturor celora, care la acest început de mileniu sunt implicaţi în soluţionarea acestui sector important de activitate, tuturor celora, care pledează pentru stoparea sau atenuarea tuturor riscurilor, care ar periclita sănătatea populaţiei şi a factorilor de mediu din Republica Moldova, tuturor celora, care păstrează natura cît mai puţin agresată de propria activitate, tuturor celora, care se aliniază la cele mai înalte comandamente umane – de a conveţui în buna înţelegere cu natura.





























Tot azi , 5 Iunie este Ziua profesională a lucrătorului în domeniul Mediuluii 
din Republica Moldova .

Legenda lacului Sfanta Ana


La hotarul dintre judetele Harghita si Covasna, vegheat de muntii tacuti, se afla lacul Sfanta Ana, singurul lac de origine vulcanica din Europa. Apa e cristalina, o oglinda albastra, imbratisata de paduri de conifere. Natura, povestile acestui tinut, dar si efectele terapeutice ale aerului puternic ionizat sau izvoarele minerale sunt destul motive pentru a ajunge in zona.




Aflat la peste 950 m, ascuns privirilor, Lacul Sfanta Ana este un loc misterios si plin de legende.

Una dintre legende ne povesteste despre doi tineri care trebuiau sa se casatoreasca. Fata, pe nume Ana, care urma sa devina sotie, nu dorea acest lucru deoarece parintii o obligau sa se casatoreasca numai pentru a pune mana pe averea tanarului, care era destul de necioplit. Ana doreasca sa se casatoaresaca din dragoste, nu din interes astfel ca in seara nuntii, ea a fugit si s-a aruncat in acest lac, trupul ei neinsufletit nefiind gasit nici in ziua de astazi. Din aceasta cauza lacul poarta numele acelei fete. In fiecare an, de hramul Sfanta Ana, lacul este sfintit de catre mitropolie.



O alta legenda ne spune ca odinioara, prin aceste locuri traiau doi tirani care erau frati. Unul stapanea o cetate pe varful Puciosul din apropiere, celalalt, o cetate situata pe locul actualului lac. Stapanul cetatii de pe Puciosul avea o caleasca minunata, castigata la zaruri, fapt ce a starnit invidia fratelui sau, care a pus ramasag ca a doua zi va veni in vizita cu o caleasca si mai mareata. Pentru a castiga ramasagul, tiranul pune sa fie inhamate la caleasca sa opt din cele mai frumoase fete din imprejurimi. Caleasca fiind foarte grea, acestea nu au putut sa o urneasca, fapt ce a dezlantuit mania stapanului, care a inceput sa le biciuiasca. Una din fete, pe nume Ana, l-a blestemat pe stapanul cel marsav. Blestemul fetei s-a implinit numaidecat: s-a pornit o furtuna ingrozitoare, cu fulgere si tunete, cutremure, iar cetatea, impreuna cu tiranul ei, s-a scufundat in flacari. In locul cetatii de odinioara s-a format un lac albastru si linistit, numit de locuitorii din zona Lacul Sfanta Ana. De atunci, zice legenda, cine merge si se spala in lacul Sfanta Ana este curatat de pacate. O plimbare cu barca pe lacul Sfanta Ana e mai mult decat relaxare, asta si pentru ca zona este puternic ionizata negativ, iar oamenii locului spun ca efectele asupra sistemului nervos se simt imediat.



Pe malul lacului se afla o capela romano-catolica, purtand hramul Sfintei Ana iar popularitatea zonei a facut ca de-a lungul secolelor 17 si 18 sa ajunga pe malul lacului peste 30 – 40 de mii de pelerini. Se spune ca dupa un astfel de pelerinaj, tinerii si-ar fi gasit aici partenerii de viata iar femeile care aveau probleme cu sterilitatea au reusit sa aiba copii.


4 iunie - Ziua Internaţională a Copiilor victime ale agresiunii


4 iunie, Ziua Internaţională a Copiilor victime ale agresiunii se marchează din 1983, ca urmare a hotărârii Adunării Generale a ONU, din 19 august 1982, în memoria copiilor omorâţi în timpul invaziei israeliene în Liban, din 1982 : “membrii Adunării Generale ONU, „şocaţi de numărul mare de copii palestinieni şi libanezi care au căzut victime ale actelor de agresiune din partea Israelului”, au decis să comemoreze în fiecare an ziua de 4 iunie ca Zi Internaţională a Copiilor Victime ale Agresiunii (rezoluţia ES-7/8).



Pentru a reclama orice forma de abuz asupra minorilor, aveti la dispozitie Telefonul Copilului – 116.111. 
Apelul e gratuit.



Trei legende ale macului

Se spune că aceste minunate flori roşii, pe care le vedem noi presărate prin lanuri şi pe câmpie, nu ar fi existat de la început pe lume ci ar fi răsarit mai târziu, din durerea unui suflet de mamă. 


 Legenda populară românească spune că odată, demult, o mamă văduvă şi sărmană avea şi ea pe sufletul ei un odor de fecior, la care se uita ca la lumina ochilor. Că era bun şi cuminte şi asculta de vorba maică-si, ca de sfânta Evanghelie. Într-o zi, neavând biata femeie de nici unele la casa ei şi neştiind ce să-i dea băiatului de mâncare, a scos un ştergar, de-l avusese dar de la maică-sa pe când se măritase, şi dându-i-l împăturit frumos băiatului, îl trimise taman în alt sat, la un neam al ei, ca să-i dea pe el un căuş de mălai şi un boţ de brânză.



Dar bordeiul văduvei era la marginea satului şi ca să treci în satul celălalt, trebuia să tai o pădure mare şi întunecoasă, apoi o câmpie şi după aceea, un deal şi-o vale, pustie nevoie mare. I se strângea inima femeii de grijă, când socotea că-i atâta cale lungă pentru biet fecioru-său, care de sărăcie şi nemâncare, de abia se ţinea pe picioarele-i şubrede, dar ce era să facă? Îşi făcu o cruce, îl puse şi pe copil să se închine, să zică un „Doamne ajută” şi-l porni la drum.

Pornise băiatul cam când era soarele de două suliţi pe cer şi acu, acu sta să-nsereze şi bietul copil nu mai venea. Biata maică-sa făcea ce făcea, ieşea în prag, punea mâna streaşină la ochi şi cerceta zarea. De fecior nici gând. Dacă văzu ea că asfinţeşte soarele şi nici ţipenie de vietate nu se zăreşte cât cuprinzi cu ochiul, îşi trase ştergarul bine pe cap, înţepeni uşa bordeiului şi, mai moartă decât vie, porni să afle de urma fecioru-său. Merse ea mai întâi mai domol, trecu pădurea şi ieşi pe câmpie.

Din vreme în vreme, îşi striga feciorul pe nume, doar, doar i-o răspunde, dar pădurea tăcea ca mormântul. O cuprinse atunci o frică de moarte şi o luă la fugă peste câmpul plin de mărăcini şi unde punea piciorul, tot în mărăcini se înfunda şi-l scotea plin de sânge. Dar ea nu simţea nimic, că în sufletul ei nu era decât dorul de copilu-i rătăcit ori, fereşte Doamne, mâncat de fiarele sălbatice din pădure.


Şi alerga sărmana într-un suflet şi la tot pasul picura sângele din tălpile-i împunse de spini şi unde cădea picătura de sânge, răsărea o floare mare şi roşie, până ce se umplu câmpia toată de asemenea flori.

Taman când răcnea ea mai amar: „Ionică, Ionică”, numai ce auzi, de dincolo de deal, un glas slab de copil venit ca de la mare depărtare, care îngâna: „mamă, mamă”.

Femeia nu mai simţi nici urcuşul greu al dealului, nici valea abruptă şi într-o clipită fu lângă copil, unde căzu grămadă. După ce-şi mai veni în fire, îşi luă feciorul în braţe şi porni cu el înapoi acasă. Dar când să treacă peste câmpie, ce să vezi? Numai flori roşii, încotro vedeai cu ochii. De atunci se zice că ar fi macii pe pământ.



 

O altă legendă spune că, în timpurile de odinioară, macul nu avea culoarea roşie, ci albă. Macul era foarte somnoros din fire. Atunci când lisus a fost răstignit pe cruce, toate florile de pe câmp plângeau. Plângea şi macul cel alb. Dar istovit de atâta frământare şi lacrimi, a adormit. A dormit astfel trei zile, fără să se trezească. Când a deschis ochii, a auzit strigând din toate părţile: „Hristos a înviat!"

- Cum? Hristos a înviat? Şi eu, somnorosul, nu ştiu nimic din ce s-a întâmplat? se tânguia macul.



Macului i s-a făcut atunci ruşine că n-a putut asista la răstignirea, îngroparea şi învierea lui lisus şi, de atâta ruşine, a simţit că sângele îi năvăleşte în obraji şi se face roşu la faţă. Din acel moment, macul cel alb a devenit roşu şi toţi macii de pe câmp s-au înroşit şi au rămas roşii până în zilele noastre.



 

Legenda de origine greacă spune că macul a fost creat de Demetra, zeiţa agriculturii şi a roadelor pământului, pentru a putea dormi, după ce fiica sa, Persefona a fost răpită de Hades şi dusă în Infern. În mitologia romanăDemetra poartă numele de Ceres. Legenda spune că Somnus, zeul somnului, a creat macul, pentru a o ajuta pe Ceres, zeiţa recoltelor. Ceres era epuizată după ce-şi căutase fiica rătăcită, motiv pentru care nu mai avea putere să dea rod lanurilor de grâu. Macii au ajutat-o să doarmă şi după ce şi-a revenit, grâul a început să crească din nou. De aici, credinţa populară că prezenţa macilor în lanul de grâu este esenţială pentru recoltă.



De ce este Ziua Copilului la 1 iunie ?



Ziua Copilului are loc la date diferite în întreaga lume, pentru a sărbători copiii la nivel global. Ziua Internaţională a Copilului a fost proclamată cel dintâi de către Conferinţa Mondială pentru Bunăstarea Copiilor în 1925, iar apoi în 1954, 20 noiembrie a fost declarată Ziua Universală a Copilului. Tot în acest an UNICEF a emis o recomandare care prevedea ca fiecare stat să sărbătorească "Ziua Copilului" (Universal Children's Day).



Ziua de 1 iunie este de fapt Ziua Internaţională pentru Protecţia Copiilor, însă astăzi este sărbătorită în mai multe ţări ca fiind Ziua Copilului. Ziua datează din anul 1950 şi a fost stabilită de către Federaţia Internaţională Democrată a Femeilor de la Congresul de la Moscova (22 noiembrie 1949). Variantele globale majore includ Ziua Universală a Copilului din data de 20 noiembrie, după recomandarea Naţiunilor Unite.

Ziua Universală a Copilului
Ziua Universală a Copilului are loc anual la 20 noiembrie. Prima dată proclamată de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, în 1954, a fost înfiinţată pentru a încuraja toate ţările să instituie o zi, în primul rând pentru a promova schimbul reciproc şi înţelegerea în rândul copiilor şi în al doilea rând să iniţieze acţiuni pentru a beneficia şi promova bunăstarea copiilor din întreaga lume.

Ziua promovează obiectivele prezentate în Carta pentru bunăstarea copiilor. La data de 20 noiembrie 1958 Naţiunile Unite au adoptat Declaraţia Drepturilor Copilului. Ulterior, Organizaţia Naţiunilor Unite a adoptat Convenţia cu privire la drepturile copilului, tot la 20 noiembrie 1989.
Razboi: Copiii resimt efectele razboiului si sufera traume fizice si psihologice. Urmatoarele incalcari sunt descrise in termenul de "copii si conflictele armate": recrutarea si soldatii-copii, uciderea/mutilarea copiilor, rapirea de copii, atacurile asupra scolilor/spitalelor, interzicerea accesului umanitar la copii. 
Munca: In prezent, exista aproximativ 153 de milioane de copii cu varste cuprinse intre 5 si 14 care sunt obligati sa munceasca. Organizatia Internationala a Muncii in 1999, a adoptat interzicerea si eliminarea celor mai grave forme ale muncii copiilor, inclusiv sclavia, prostitutia copiilor si pornografia infantila. 

1 iunie – Ziua Copilului in multe tari
Cele mai multe tari celebreaza astazi Ziua Copilului in data de 1 iunie. Alaturi de Romania, alte 47 de tari celebreaza copii la aceeasi data. 
Ziua Copilului trebuie sa ramana, in plus fata de un motiv de sarbatorire a celor mici, o zi in care intreaga lume sa fie mai sensibila, mai atenta si mai activa in ceea ce priveste problemele copiilor de pretutindeni.

1 Iunie - Ziua Internationala a copilului

           În fiecare an, în prima zi de vară  se celebrează Ziua Internaţională a Copilului, prilej de a sărbători cea mai frumoasă perioadă din viaţa fiecărui om – copilăria, de a oferi sprijin copiilor, de a aprecia şi iubi copiii şi de a promova bunăstarea copiilor din toată lumea. A fost sărbătorită pentru prima dată la nivel naţional în Turcia în data de 23 aprilie 1920. Ziua Internaţională a Copilului - 1 Iunie, a intrat în istorie, ca avînd începuturile în anul 1925, an în care la Geneva s-a ţinut Conferinţa Mondială pentru bunăstarea copiilor.


            1 iunie - Ziua Internaţională a Copilului, este ziua în care revenim cu toţii la momentele tandre şi plăcute ale copilăriei inocente, alături de generaţia în creştere. Este ziua în care încercăm încă o dată să conştientizăm, că interesul pentru copil trebuie să fie  unul prioritar şi că, toţi copiii au nevoie de sprijinul şi atenţia noastră zi de zi.
ONU a susţinut această iniţiativă şi a proclamat protecţia drepturilor, vieţii şi a sănătăţii copiilor drept una dintre priorităţile sale de activitate.

Declaraţia cu privire la drepturile copilului a fost aprobată pe 20 noiembrie 1959 şi a proclamat drepturi egale pentru copii la educaţie, învăţământ, asigurare socială, dezvoltare fizică şi spirituală indiferent de culoarea pielii, naţionalitate, origine socială, situaţie materială sau alte statuturi. Declaraţia face un apel la părinţi, organizaţii negurnamentale şi guvernele tuturor statelor de a recunoaşte şi a respecta drepturile copiilor. Declaraţia de la Geneva cu privire la Drepturile Copilului a proclamat necesitatea unei protecţii speciale a copiilor. Decizia despre instituirea unei zile pentru protecţia copiilor a fost adoptată de către Federaţia Democratică Internaţională a Femeilor în cadrul unei sesiuni speciale din noiembrie 1949.
Societatea noastră are nevoie de copii educaţi şi sănătoşi, copii, de care să fim mîndri. Astăzi, devine tot mai evidentă preocuparea structurilor atât la nivel naţional, cât şi internaţional, asupra domeniului protecţiei drepturilor copilului. Prin ratificarea de către ţara noastră a Convenţiei internaţionale cu privire la drepturile copilului, statul s-a angajat să asigure ocrotirea drepturilor copilului, devenind responsabil pentru elaborarea şi adoptarea de politici naţionale clare pentru  protecţia copilului, precum şi folosirea unor  mecanisme eficiente, iar în toate acţiunile sale, să ţină cont de interesul prioritar al copilului.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...