Crizantemele sînt originare din Europa, Asia şi America de Nord. Pînă spre sfîrşitul secolului al XV-lea, englezii le numeau “gălbenelele porumbului”, dar odată cu importul acestor flori din Orientul îndepărtat, numele le-a fost preschimbat în acela al speciei estice, adică “chrysanthemum”. Numele de crizantemă, conferit de către Carl Linnaeus, are semnificaţia de “floare gălbui-aurie”.
Menţionată de Confucius în anul 500 î.e.n., crizantema este cultivată în China de peste 3000 de ani, ea fiind supranumită “floarea Orientului “ sau “floarea vieţii”. Crizantema face parte din cvartetul “celor mai graţioase plante” chinezeşti, alături de orhidee, bambus si “ume” (prunul chinezesc). O veche zicală din China spune: “Dacă vrei să fii fericit toată viaţa, apucă-te să cultivi crizanteme”. Aceste flori sînt asociate cu vîrsta înaintată, dar şi cu înţelepciunea.
Crizantemele sînt florile culturii asiatice, fiind disputate între China şi Japonia, fiecare ţară avînd cîte o legendă, care atestă apariţia ei pe pămîntul autohton. O poveste veche chinezească istoriseşte despre Keu Tze Tung, care fugise în Valea Crizantemelor, după ce ofensase un împărat. Pentru a-şi potoli setea, el a fost nevoit să bea roua de pe petalele crizantemelor, devenind, în acest fel, nemuritor. În fapt, crizantema a fost adusă în Japonia de călugării buddhişti Zen, în anul 400 e.n. Ea a devenit un simbol pentru Mikado, fiind înfăţişată cu cele 16 petale asemenea soarelui răsărind. De-a lungul a 10 secole, emblema japoneză imperială a fost o crizantemă cu 16 petale. În timpul războiului dinastiilor, început în anul 1357 şi desfăşurat pe un parcurs de 55 de ani, fiecare războinic din zona sudică purta o crizantemă galbenă, ca un însemn al curajului.
Pentru chinezi, floarea de crizantemă, în general, reprezintă odihna, liniştea, dar şi viaţa senină, iar crizantema albă semnifică jelirea sau necazul. Chinezii sînt cei care le consideră cele mai preţioase flori. Tao Yanming, primul cultivator de crizanteme menţionat documentar, în anul 400 e.n, a adus faima oraşului său, numit după moartea sa “Juxian”, adică “oraşul crizantemelor”. Festivalul crizantemei este ţinut anual în provincia Tonxiang, iar aceste flori fac obiectul multor poezii şi poeme scrise de poeţii chinezi.
Pentru japonezi, această floare este un semn de viaţă lungă şi de fericire. În Japonia există un “Festival al Fericirii” dedicat florii. Festivalul anual al bucuriei din Japonia este dedicat sărbătorii florii de crizantemă. Văzută ca un simbol al soarelui, crizantema, cu aranjamentul minuţios al petalelor ei, este considerată de japonezi ca o reprezentare a perfecţiunii.
Crizantema cu şase petale este monul, semnul distinctiv al împăratului Japoniei, iar cele patrusprezece petale simbolizează pe fraţii şi pe fiii acestuia, descendenţii la tronul imperial japonez. Floare a luminii şi a soarelui, crizantema este floarea naţională a Japoniei. Cea mai înaltă distincţie din Japonia este “Ordinul Crizantemei”.
Europenii au început mult mai tîrziu să o aprecieze şi nu ornamental, ci datorită proprietăţilor sale terapeutice. La începuturile cultivării, crizantemele aveau petale mici ce înconjurau un centru floral. Pe parcursul trecerii anilor, acestea au ajuns să se poată întîlni în diferite forme, mărimi şi culori, înmiresmate dar şi cu un parfum discret.
Într-o legendă creştină, se spune că steaua care i-a condus pe Magi la Betleem le-a aratat acestora, în cele din urmă, locul în care se născuse Mîntuitorul, întrupîndu-se sub forma unei crizanteme aurii la intrarea în grajdul unde se afla acesta.
În credinţele orientale şi în tradiţiile Ayurveda, crizantema este asociată cu chakra inimii. O practică comună de stimulare a chakrei inimii constă în concentrarea asupra frumuseţii crizantemei, cu scopul de a face să înflorească frumuseţea ascunsă în inimă.
În Occident, cu prilejul Zilei tuturor sfinţilor, există obiceiul de a se duce crizanteme rudelor trecute la Domnul, fiind utilizate în ceremoniile funerare, semnificînd regretul faţă de persoanele decedate. Se evită să se ofere aceste flori cu ocazia unor sărbători cu caracter romantic sau a unor evenimente fericite din viaţa noastră.
În calendarul floral chinezesc, crizantema este floarea lunii septembrie, iar în cel englezesc, floarea lunii noiembrie. Crizantema este însă darul specific pentru cea de-a treisprezecea aniversare a căsătoriei. Ea este totodată şi simbolul oraşului Chicago. Americanii, în general, preţuiesc crizantemele mov, considerîndu-le un talisman aducător de noroc şi reuşite. Tot ei consideră crizantema de culoare albă drept o ‘’regină a florilor de toamnă’’, în timp ce în Belgia sau în Austria, crizantemele albe sînt destinate exclusiv înmormîntărilor, semnificînd tristeţea sau regretele.
Crizantemele sînt cultivate şi sînt reproduse de secole întregi, rezultînd un număr mare de specii azi pe glob. Printre cele mai cunoscute sînt crizantemele cu mai multe flori pe fir, disponibile în toată gama de culori, mai putin în culoarea albastru.
Crizantemele sînt foarte populare datorită culorilor vii şi a speranţei ridicate de viaţă. De-a lungul istoriei, crizantemele, în special varianta mov, au fost utilizate ca legume datorită conţinutului mare de vitamine şi de săruri minerale, pe care acestea le conţin.
Chinezii folosesc frunzele şi lăstarii crizantemelor pentru a-şi aroma mîncărurile preparate. Japonezii aveau o reţetă după care preparau un leac al nemuririi, în care erau folosite petale ale crizantemelor. Ceaiul de crizantemă albă era folosit pentru a vindeca depresiile sau migrenele. Crizantemele roşii erau folosite de chinezi ca medicamente pentru menţinerea tinereţii şi încetarea ritmului de îmbătrînire. Crizantemele roşii sînt numite la noi şi ‘’dumitriţe’’, ele fiind asociate liniştii, împăcării, iertării dar şi tristeţii. Românii consideră că aceste flori sînt ‘’florile Sfîntului Dumitru’’, celebrat pe data de 26 octombrie în România. Aceste flori sînt primite cu zîmbetul pe buze în ţări precum SUA, Japonia sau China.
Crizantemele pot cu succes să ne înfrumuseţeze curţile, apartamentele sau putem să le păstrăm o perioadă îndelungată în ghiveci, avînd astfel parte de compania lor cît mai mult timp. Acestor flori le putem aprecia, mai toată toamna, frumuseţea deosebită, dar şi parfumul discret pe care ele îl emană prin încăperi.
